Just Best Friends ? (A Yn x Todoroki Shoto story) {Discontinued}

2.

Prima zi în UA

Astăzi m-am trezit mai devreme ca deobicei pentru că azi era prima mea zi la U.A. High School. Practic prima mea zi la noul meu liceu. Eram foarte încântată să mă duc la U.A., mai ales să-mi fac prieteni noi.

Un lucru care îmi plăcea și mai mult era că Shoto o să fie și el acolo. Abia aștept să-l văd. M-am schimbat repede. M-am îmbrăcat cu o bluză albă cu niște nasturi, niște blugi rupți mai închiși la culoare, un hanorac pe care mi l-am legat în jurul taliei în caz că dacă îmi era frig să mi-l pun pe mine și adidașii mei negri.

Am coborât repede jos la parter ca să iau micul dejun. Ateki nu era încă jos. Cred că cel mai probabil e în camera lui pângându-se că n-are o iubită. (De ce tot timpul trebuie să fie așa? De ce trebuie ca Ateki să fie așa prost? Nici nu poate realiza că e prea urât și prost pentru o fată. Adică serios acum, până și dracu e mai frumos și mai deștept ca el). Mama deja îmi făcuse o omletă și îmi tăiase 2 roșii. Tata era la un interviu. Ca deobicei, nu prea are timp pentru noi.

În fine, mi-am terminat micul dejun cât de repede am putut, Mi-am luat la revedere de la mama și am plecat repede spre liceu ca să nu întârzi.

Ca să ajung repede, am luat autobuzul. Am ajuns acolo în mai puțin de 6 minute. Când am ajuns, am coborât din autobuz. M-am uitat puțin la U.A. și...Woah! Nu-i de mirare de ce se zice că este o școală mare și frumoasă. Locul ăsta e enorm și arată minunat!

La un moment dat, mă uit și văd un băiat care încerca să se așeze în genunchi. Avea părul verde și parcă încerca să se aplece după ceva. În secunda 2, apar eu, ajutându-l să-și ia caietul de pe jos.
-Hei, ți-a căzut asta. Lasă-mă să te ajut! (Akari/tu)
-Oh, um, m-mersi! (Băiatul)
-Poftim (Akari)
-M-mersi din n-nou! (Băiatul)
-Pari puțin rușinat. Nu ști să vorbești cu o fată sau ce? spun eu râzând puțin.
-N-NU! Doar că deobicei persoanele nu sunt drăguțe cu mine. Mai mult râd de mine. Plus că nu am prieteni... spuse băiatul cu puțină tristețe în glas.
-Atunci o să fiu eu prietena ta! spun eu fericită de faptul că mi-am făcut un prieten la U.A.
-Serios?! (Băiatul)
-Dap! I-am zâmbit prietenește. Mă numesc Akari Saki!
-Eu sunt Izuku Midoriya! (Izuku)
-Păi, eu trebuie să mă îndrept spre clasă. Dacă e, vorbim în pauză. (Akari)
-O-ok. Spuse Izuku puțin rușinat.
I-am dat o hârtiuță mică în care scria numărul meu de telefon, apoi mi-am luat la revedere și am intrat în liceu.

În drumul meu spre clasă, îl văd pe Shoto stând cu o fată cu părul negru prins într-o coadă sus și mai era un băiat cu părul albastru închis și cu ochelari. Probabil și-a făcut prieteni noi.
-Deci se pare că am ajuns amândoi aici Sho, îi zic eu fericită.
Se uită la mine și îmi zâmbește. Asta îmi spune că se bucura să mă vadă cred.
Am plecat și mi-am continuat drumul spre clasă.

Todoroki pov:
-Cine e fata? întreabă Iida.
-E cea mai bună prietenă a mea de când eram mici, zic eu.
-Pare drăguță. Vreau să fim prietene! spuse Momo fericită.
-Sunt sigur că și ea va dori Momo. (Todoroki)

Akari pov:
Eram în fața ușii clasei. Clasa mea era clasa 1A. Și știam că Izuku-kun și Shoto-kun vor fi în aceași clasă, cea ce mă făcea puțin mai calmă, pentru că eram foarte emoționată. Am intrat, deși eram foarte speriată.

Când am intrat, vreo 3 fete se uitau la mine uimite, mai puțin de fata cu părul violet scurt și fata cu părul negru. Fata cu părul negru era exact fata care stătea cu Shoto-kun mai devreme. Mă simțeam rușinată că fetele se uitau la mine așa. Sper că nu mi-am pătat uniforma cu roșii sau cu altceva. Dar înafară de ele, băiatul acela cu ochelari de mai devreme și Izuku-kun se uitau și ei la mine cu niște priviri de parcă îmi arătau că pot avea încredere în ei, cea ce mă mai calma puțin. Dar înafară de ei se mai uita și...Shoto?

Când am văzut că până și Shoto se uita la mine, am început să mă rușinez puțin și am încercat să acopăr faptul că eram rușinată. Adică serios acum, cred că o mare parte dintre noi fetele ne rușinăm când vedem că persoanele pe care le placem ne observă sau ne bagă în seamă.

Shoto s-a ridicat din banca lui și a venit la mine.
-Bună Akari. Scuză-mă că nu te-am salutat mai devreme. (Todoroki)
-Nu-i nimic. Am observat că ți-ai făcut prieteni noi. (Akari)
-Da. Tu nu? (Todoroki)
-Ba da. Băiatul scund cu părul verde. Îl cheamă Izuku. (Akari)
-Cred că și eu m-am întâlnit cu el mai devreme. Dar l-am ignorat. (Todoroki)
-Oh, ok. (Akari)
-Cum ți se pare școala ? (Todoroki)
-Mare și frumoasă. Sper ca profesorii să fie ok. (Akari)
-Și eu. (Todoroki)

A sunat clopoțelul. Eu și Shoto ne-am așezat în băncile noastre și am așteptat să vină profesorul și surprinzător nu i-a luat foarte mult.

-Bună ziua copii! Numele meu este Shota Aizawa. Înainte să vă povestesc ce o să facem pe parcursul acestui an o să facem prezența. (Aizawa)
Aizawa-ăsta pare de treabă așa la început. Sper că așa o să fie și pe parcursul anului.
-Yuga Aoyama? (Aizawa)
-Prezent! (Aoyama)
-Mina Ashido? (Aizawa)
-Prezent! (Mina)
Și tot așa a continuat până la ultimul. Ora s-a terminat destul de repede. Nici n-am realizat cum, dar chiar a trecut.

La prânz am stat cu Shoto, Izuku, Momo și Iida. Chiar am avut un timp bun cu ei.

Când am terminat orele, am mers spre casă împreună cu Shoto.
-Și...cum ți s-a părut prima zi de liceu? (Akari)
-Meh, nu pot să zic că a fost ceva neobișnuit. (Todoroki)
Mda, tipic Shoto.
-Deci...îmi iei și mie o înghețată? (Akari)

Am uitat să vă zic. Eu ador înghețata. Mai ales cea cu aromă de Bubble Gum sau de Tiramisu în special. Nu pot trăi fără înghețată.

-Trebuie să ajungem acasă Akari. (Todoroki)
-Hai te rog. (Akari)
-Nu. (Todoroki)
-Nici dacă îți iau ceva? (Akari)
-N-am nevoie de nimic. Stai liniștită. (Todoroki)
-Fac orice. Numai ia-mi. Te rooooog! (Akari)
-Știu asta. Dar nu. (Todoroki)

Todoroki mă știa bine. Știa că nu pot trăi fără înghețată. Dar uneori chiar mă enervează când nu-mi ia.

După ce mi-a zis din nou că nu, am făcut o față bosunflată și mi-am întors capul în direcția opusă în care era el.
Todoroki râse puțin, apoi spuse:
-Chiar te-ai supărat? Din nou? (Todoroki)
Nu zisesem nimic. Stăteam supărată și nu mă uitam la el.

-Bineeeeee, hai că-ți iau. (Todoroki)

După ce mi-a zis asta, am scos un țipăt de fericire și l-am îmbrățișat. Mi-a zâmbit drăguț când l-am îmbrățișat. Cred că i-a plăcut.

Am fost la cel mai apropiat magazin. Din fericire pentru mine aveau aromă de Bubble Gum. Eu și Todoroki ne-am luat 2 înghețate de Bubble Gum. Mi-a plăcut că el a făcut cinste de data asta.

-Vezi că într-o zi trebuie să mă răsplătești că ți-am luat înghețată prințesă. (Todoroki)
-Mhm, cum spui tu Maiestatea Ta. (Akari)

Mda, uneori el îmi mai spunea și "Prințesă". Pe mine nu mă deranja. Dar mi-ar fi plăcut ca dacă tot eu sunt prințesa aici el să fie prințul meu.

Pe drum ne-am mâncat înghețatele și am vorbit. Sincer, în ultimele 2 săptămâni nu am mai vorbit. El a avut antrenamente. A fost pus de Endeavor. Sper că nu s-a întâmplat ceva mai rău cu Shoto de care el nu vrea să-mi spună.

După cum știți, eu și cu Shoto suntem cei mai buni prieteni de la 3 ani. Ne petreceam aproape fiecare zi împreună. Și până acum, ne-am spus până și cele mai întunecate secrete.
Pentru că veneam aproape în fiecare zi acasă la Shoto, asta însemna că mă cunoșteam și cu frații lui și cu părinții lui. Și...știam ce se întâmplă în casa aceea...

Dar există ceva ce Shoto nu știe în legătură cu unul din membrii familiei sale, de care eu știu. Iar acesta putem spune că e secretul meu...