Hell was Boring

Capitoul 3

____________________________

Cu 2 zile inainte
____________________________

--De cand bei cafea cu lapte?
Il întreb eu pe tata râzând.
--De cand nu o sa întârzii tu la scoala. Si imi arunca ghiozdanul.
--Am vrobit cu Wendy, sa nu ma astepti,pentru ca dupa cursuri merg la mall.
--Si ți-am dat eu voie domnișoara?
--O sa întârzii!Si trantesc usa.
_____________________________

Uneori viata imi joaca feste,cum poate ceasul ala sa se miște atat de greu,imi este atat de plictisitor tot ce fac in fiecare zi,dar tot odata imi lipsesc momentele alea.

--Deici,pentru ce am venit aici?
--Mai întâi,trebuie sa imi cumpar o rochiea!Spun eu plina de entuziasm.

--Asta?Ce zici de asta?
--A doua varianta.
--Haide cu mine!
Ma uit in oglina purtând o rochie de nota 100,si oricat aș crede ca sunt perfecta,nu sunt.
Uneori cred ca imi place sa cred ca totul e roz,si ca duc o viata minunată.
De fapt țin totul in mine,pentru ca,eu,ca majoritatea persoanelor,nu îmi pot exrpima emoțiile.
Sau cea ce simt.Cred,ca,de exemplu,rochia asta e superba si mi se potrivește,dar in adancul meu stiu ca nu e așa, sau ca nici corpul meu nu e cum imi place sa cred.

--Daca te ajuta cu ceva,am 65 de kilograme!Ma consoleaza Wendy.
--De ce ai spune asta?
--Te vad blocata in fața oglinzi.Ce ai patit?
--Nimic!Pur si simplu am ramas blocata printre gânduri.