▪︎Viața lui Draco▪︎

10. Multe întrebări

Pansy POV:
De unde stăteam eu, nu se vedea prea mult, dar ceva s-a întâmplat. Draco și Mark nu se mișcau, ci doar se uitau unul la celălalt, de parcă ar fi hipnotizați. Cu toții am auzit vocea lui Jacqueline, sora lui Mark, mult cunoscută ca fiind eleva de succes de la Academia Beauxbeatons. Nimeni nu știe cum Mark a ajuns la Hogwarts, iar Jacqueline la Academia Beauxbeatons.
Mark își desprindea ușor privirea de la Draco, iar Draco se uita fricos la mine.
Mark: Jacqueline.
Amândoi șopteau, ceea ce era cam normal la ora aceea.
Julie: Nu ar trebui să fii la Academie? Mai bine, cum ai ajuns tu aici?
Jacqueline: Toată lumea poate intra, dacă nu ai nicio formă de magie cu tine.
Sora enervantă al lui Mark avea același ton ca el, prea voios pentru mine, iar atunci mi-a venit ideea. L-am tras pe Draco de bluza lui albă și ne-am dus după colț.
Draco: Ştiai că încă mă strângi de bluză, nu?
Pansy: Ai putea să te oprești să vorbești cu tonul tău sarcastic și să mă asculți?
Draco a dat în semn că da și am continuat să vorbesc.
Pansy: Jacqueline a spus că oricine poate intra în închisoare, ceea ce înseamnă că putem și ieși dacă....
Bellatrix: Se pare că nu sunt singura care încearcă să iasă de aici.
Cu toții ne-am întors spre vrăjitoarea din capătul holului. În mână ținea cutia cu praful verde strălucitor de spiriduș și se apropia ușor de noi.
Draco: Cum de ai...
Bellatrix: La început, voiam doar să vă sperii în somn sau vă păcălesc, dar se pare că voi chiar sunteți mai diabolici decât mine.
Începeam să îmi dau seama ce se întâmplă și cum totul făcea legătură în capul meu.
Pansy: Tu ai fost! Tu ai făcut gaura neagră pe jos și l‐ai făcut pe Draco să-și piardă bagheta.
Bellatrix: Ar trebui să-i mulțumesc celui care a făcut gaura neagră.
Julie: Dacă tu ai făcut-o, atunci cine?
Bellatrix: Mie nu îmi pasă cine a făcut gaura, ci că pot să vă denunț la Ministerul de Magie.
Mark: Și de ce o să te creadă pe tine?
Vrăjitoarea a vrut să vorbească, dar în schimb aceasta s-a uitat la ceva din spatele nostru. Ne-am întors cu toții să vedem la ce se uita aceasta.
Fumul verde se răspândea prin încăpere mai repede decât îți puteai imagina. Ceasul de pe perete ticăia mai încet decât bătăile noastre de inimă în timp ce eram confuză decât puteam vreodată să fiu.
Cine a pus gaura neagră? Este cumva planul lui Bellatrix? De ce a fost Ron aici? De ce nu am folosit praful înainte ca vrăjitoarea să îl găsească?
Toate aceste întrebări mi se învârteau prin cap împreună cu multe altele.

Draco POV:
Privirea mea era îndreptată spre cutia ținută de Bellatrix și m-am repezit spre ea ca s-o apuc. Spre surpriza mea, nu era nimic înauntru, doar o sticlă goală. M-am întors spre ceilalți prieteni ai mei și le-am arătat sticla.
Julie: Cred că fumul era praful de spiriduș din sticlă.
Pansy: Mulțumim mult, Sherlock Holmes!
Toată lumea s-a uitat aspru la ea, dar pentru mine, vocea sarcastică a lui Pansy era ceva care îmi place la ea. Este exact ca mine și mă înțelege. În anul patru am încercat să fim împreună în secret, dar am decis să fim doar prieteni.
În spatele meu, Bellatrix alerga spre ușile principale. Atunci Pansy m-a tras de bluză, a doua oară pe ziua de astăzi și am urmat-o pe holul întunecat, cu Julie și Mark în spatele nostru.