Amnezie

Capitolul V

Sheridan află mai târziu că Raphael era un gen de expertlajocuride noroc şi căfusesecuvoia lui alungat din marea lui familie din Mexico drept pedeapsă pentru ceea ce el numea „obiceiuri proaste".

Sheridan, care punea atâta preț pe mica ei familie, fu dezamăgită să afle cã anumiți părinți își alungă copiii; la fel de dezamăgită era și de faptul că Raphael ar fi putut face ofaptăincalificabilă,lucrupentrucare fusese izgonit.Cândadusesubiectul îndiscuțiecu tatălsău, acesta o luă de umeri și-i zise că Raphael îi mărturisi lui adevăratul motiv și că acesta era o iubire prea mare față de o tânără care era, din nefericire, măritată deja.

Sheridan îi acceptăexplicațiafărăsă-imaipună vreo întrebare, nu numai fiindcă tatăl ei era mereu foarte grijuliuîn privința caracteruluioricăruibărbatpe care lăsa să-i însoțească o vreme, dar și pentru că dorea să aibăopărerebunădespreRaphael.Deșiaveadoar doisprezeceani,era convinsăcăRaphael Benavent era cel mai frumosși mai fermecătorbărbat de pe pământ — desigur, cu excepția tatălui ei.

Acesta îi spunea povești minunate, o tachină pentru fireaei băiețoasăși o asiguracă va fi o femeiefoarte frumoasă, într-ozi îi spunea că ochiiei se asemăna cu norii plumburiidin timpul furtunii șică Dumnezeuii dăruisepentru asepotrivi cu părul de culoarea focului. Până atunciSheridannu fusese deloc preocupată de fiziculsău,dar speră ca Raphael să aibă dreptatedespreviitorulei chip și să fie alături de ea între timp. Deocamdată se mulțumea să hoinărească in compania lui și să fie tratată ca un copil.

Spre deosebire de majoritatea călătoriilor întâlniți, Rafe avea întotdeauna bani mulți la el, dar nu-și propusese o destinație anumită. Juca mai mult decât tatăl ei, iar când câștiga, cheltuia după bunu-i plac. Într-o zi, după cele ivi făcuseră tabăra lângă Savannah, Georgia, dispăru patru zile și patru nopți. Când reapăru, în a cincea zi, duhnea a parfum și a whisky. Sheridan surprinsese frânturi de conversație între câteva femei măritate, cu un an înainte, pe când acestea se îndreptau împreună cu soții lor spre Missouri, și de-abia acum își dădu seama că starea lui Rafe era consecința companiei unei „prostituate". Deși avea o idee incompletă despre identitatea unei prostituate, din aceeași conversație înțelesese că aceasta nu era o femeie respectabilă și că ea poseda un gen de puterediavolească„ de a abate un bărbat de pecalea ceadreaptă".Cu toatecă Sherrynu știaexactce făcuse o femeiepentru a nu mai fi considerată respectabilă, reacționă din instinct și percepu. realitatea.

Când Rafe se întoarse în acea zi nebărbierit și mirosind urât, Sheridan îngenunche și se rugă așa cum știu ea mai bine pentru sănătatea lui, abținându-se să nu plângă de teamă. În câteva momente teama i se transformă in gelozie și indignare, drept pentru care păstră dIstanța și supărarea aproape toată ziua, timp record în cazul ei.

Când glumele lui nu-și atinseră ținta, Rafe ridică din umeri și păru indiferent, dar așa seară veni Iângă căruia lor cu zâmbetul pe buze și cu ghitara în mâna. Prefăcându-se că nu o bagă în seamă, se așeză lângă loc, în fa{a ei și începu să cânte.

Sherry mai auzise cântec de ghitarâ până atunci, dar nu așa cum cânta acum Rafe. Sub degetele lui pricepute coardele vibrau într-un ritm straniu, sacadat, și ea simți cum îi bate inima mai tare, iar degetele de la picioare se frământau în ghete pe același ritm. După câteva acorduri ritmul se schimbă și ghitara părea că plânge o melodie sentimentalä. A treia oară cântă ceva ușor și vesel privind-o pe deasupra flăcărilor, făcându-i cu ochiul și fredonând vocal cu cuvinte care parcă îi erau adresate ei.

Ele spuneau povestea unui tânăr necugetat care nu punea prea pe ce are și pe femeia care-I iubește până ajunse să piardă totul. Înainte ca Sherry să reacționeze tocului creat de poveste, Rafe începu un alt cântec, pe care-I cunoștea și ea.

- Cânta cu mine, querida, o invită el.

Cântatul era una din plăcerile multor oameni când călătoreau, inclusiv a grupului Bromleigh, dar în acea sens Sherry era neobișnuit de timidă și retrasă. În cele din urmă închise ochii și nu se gândi decât la melodie și la cerul nopții, cântând cu el; duetul era foarte armonios fiindcă glasul lui grav, baritonal seconda perfect vocea ei tinerească.

Câteva minute mai târziu deschise ochii fiindcă auzi aplauzele și rămase uluită când văzu un grup de oameni, și ei opriți în jurul focului de tabără vecin, că acum li se alăturară lor ca s-o asculte.

Era prima, dintre multele, multele seri când cânta,Rafeoacompania,iarcălătoriiseadunausă-i asculte. Uneori, când poposeau în vreun sat sau oraș oamenii își exprimau admirația și mulțumirea oferindu-le cadouri, mâncare, chiar și bani.

În lunilecareurmară Rafeo învăță să cânte Iaghitară, deși nu ajunse niciodată să cânte la fel de bine ca el;oînvățălimbaspaniolă,pe careîncepusăo vorbeascăaproapela feldebineca el, apoiitaliană,pe careamândoiovorbeaunupreabine.Lacererea expresăRafe stăteacu ochii pe partenerii de joc tatălui său, iar câștigurile acestuia începură să crească. El îl întrebă pe Patrick dacă nu dorește să-I ia partener într-o serie de întreprinderi aventuroase, dar interesant despre care Sheridan avea îndoieli, iar tatăl ei asculta totul foarte entuziasmat.

Singura persoană care nu părea deloc mulțumită de prezența lui Rafe era Câine care Doarme; el îl privea pe tânăr dezaprobator și nu făcea altceva decât să mormăi la fiecare întrebare pusă de acesta. Față de Sherry devenidestul de retras, iarcând îi ceru sfatul tatălui său, nefericitădecele observate, el îispuse că,probabil Câine care Doarme era nemulțumitpentru că ea nu mai petrecea destul timp vorbind cu el, așa cum făcea înainteca Rafesă li sealăture.Dupăaceastă întâmplare' Sherry căuta întotdeauna să ceară sfaturi de la indian și rămaseîn căruță,cu el, maides decât mergeacălare, alături de Rafe.

Înțelegerea reveni în mijlocul lor și buna dispoziție Ie înveseli din nou fețeIe, totul părând perfect și permanent... până ce tatăl ei se hotărî să-i facă o vizită sorei mamei lui Sherry, care era necăsătorită și locuia în Richmond, Virginia.