Soarele patrundea printre perdele subtiri incalzindu-mi fata in acea dimineata de februarie. M-am ridicat din pat, mi-am tarsait picioarele pana la fereastra si am deschis larg geamul. Am inspirat aerul racoros si mi-am inchis ochii zambind. Cat mi-ar placea sa pastrez in mine acest miros al inceputului! M-am asezat la biroul meu si mi-am deschis jurnalul. Ajunsesem la ultima pagina nescrisa.
“Draga jurnalule,
O sa imi lipseasca sa-ti mazgalesc foile cu gandurile mele, cu sentimentele mele… Erai singurul care avea rabdarea sa ma asculte ore intregi, sa ma faca sa rad sau sa plang cand aveam probleme, erai prietenul meu cel mai bun.
Stiu ca ar trebui sa-ti povestesc despre prima mea zi de scoala, despre noii mei colegi, despre Damian. Oh, el este cel mai nesuferit dintre toti. Se crede atat de bun fata de ceilalti. Mi-ar placea sa fie cineva care sa i-o intoarca candva. Nu cred ca a fost asa rau intotdeuna sau poate nici nu e, dar nu inteleg de ce trebuie sa pastreze aceasta aparenta. Dar stii tu cum e, baietii rai obtin ce vor. Cum a putut aseara sa imi trimita un mesaj atat de ironic si m-ai ales ca abia ne cunosteam nici de 24 de ore.
Uite, am promis ca nu o sa mai vorbesc despre mine. Iti dedic aceasta ultima pagina in semnul prietenei noastre de atatia ani si iti multumesc pentru tot. Promit ca nu te voi uita si cand te voi citi peste ani, voi sti ca nu ai plecat niciodata si ai ramas acelasi prieten devotat.
Realizez ca am luat-o de la zero si imi va fi greu, dar stiu ca aici, in camera mea, va exista mereu un prieten dispus sa ma asculte. Sa nu ma uiti! In cateva minute voi lasa totul in urma si nu imi pare rau. Este incredibil cum un pix si o foaie te fac mai puternic. Iti promit ca nu ma voi lasa invinsa niciodata si ca voi pasi cu zambetul pe buze oriunde voi merge, chiar si in camera in care va fi Damian.
Cu dragoste,
Eva”
Am inchis jurnalul si l-am pus in cutiuta de amintiri. M-am uitat la ceasul de perete. M-ai bine m-as grabi altfel voi intarzia la prima ora de romana. M-am imbracat repede, m-am spalat pe dinti si mi-am prins parul intr-o coada. Nu mai aveam timp pentru micul dejun. Ar trebui sa-mi stabilesc un program altfel nu voi face nimic la timp. Am iesit pe usa si am fugit spre scoala.
8:00. Bine ca nu am intarziat. Am rasuflat din nou in fata clasei si am intrat. Mi-am aruncat ghiozdanul pe banca si mi-am scos cartile. Profa a intrat in mai putin de un minut.
- Buna dimineata! Luati loc va rog!
- Buna dimineata!
- De parca m-as fi ridicat oricum, se auzi vocea din dreapta mea. M-am uitat la Damian si am vazut ca isi punea castile in urechi semn ca nu il interesa ora.
- Oh, tu esti noua eleva, Eva, nu-i asa?
- Da.
- Am auzit ca esti un copil destul de talentat si ca ai cateva premii si mentiuni.
- Asa este. Sunt pasionata de limba romana si mi-ar placea sa urmez ceva in domeniul acesta.
- Foarte bine atunci. Va rog sa scoateti o foaie de hartie si in maxim doua pagini sa va exprimati opinia despre romanul subiectiv “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”.
