“Aprilie intrase pe usa apartamentului meu odata cu Damian. Nu puteam fi mai bucuroasa de atat. Am hotarat sa locuiesc in apartamenul meu si al mamei pana voi termina liceul. Dupa aceea voi pleca cu Damian oriunde va trebui. El urma sa primeasca o scrisoare pana la sfarsitul lui iunie din care va afla daca va putea juca la o echipa buna. Era atat de entuziasmat, si eu la fel, desi la inceput eram foarte sceptica. Nu voiam sa plec din acest loc, din locul nasterii povestii noastre, dar el mi-a deschis ochii, promitandu-mi un nou inceput. Voiam sa fiu intr-atat de naiva incat sa cred, si eram! “
- Eva, lasa naibii caietul ala si vino aici. Credeam ca mi-ai dus dorul…
- Te inseli! i-am spus increzatoare, dezvaluindu-i si un zambet larg. Vin imediat.
- Ca de obicei, minti! mi-a replicat Damian.
- Nu mint, i-am spus, continuand sa mazgalesc caietul.
- Cum vrei! Eu ma culc.
- Dar e abia 2 dupa amiaza. Cum sa dormi la ora asta?
- Pentru ca mi-e somn. Si nu mai pune intrebari stupide!
- Stupide? Esti in patul meu, in camera mea, in apartamenul meu. Pot sa pun orice intrebare vreau.
- Atunci intreaba-ma ceva ce merita un raspuns concret.
- Nu e nevoie. Stiu toate raspunsurile, dragule…
M-am ridicat de pe scaun si mi-am luat cana cu ciocolata calda. Desi era aproape miezul primaverii, frigul inca dainuia in aer. L-am auzit pe Damian pufnind, dupa care s-a invelit cu patura de pe pat si a inchis ochii. Parea iritat. Mi-am luat laptop-ul si m-am asezat langa el. Am tras de pilota, incercand sa-mi acopar picioarele reci, dar el a smuls-o din mainile mele. Nu-mi venea sa cred! Acum nu mai puteam nici sa-mi folosesc lucrurile!
- Nu te mai comporta ca un copil rasfatat si da-mi patura. Mi-e frig si picioarele-mi sunt inghetate.
- Mai e una in dulap. Ia-o pe aceea. Acum lasa-ma sa dorm.
- Cred ca glumesti. Tu auzi ce spui?
- Nu.
- Stii ceva? Culca-te ca esti al dracului de enervant.
Mi-am pus castile pe urechi si am dat volumul cat de tare am putut. Muzica mi-a invadat mintea si un sentiment de usurare mi-a cuprins trupul. Mi-am citit email-urile, am vorbit putin cu Ana si am hotarat sa ma uit la un film. Pana cand acesta se va descarca, m-am gandit ca o dus fierbinte si inca o ciocolata calda mi-ar prinde bine.
Damian dormea atat de profund in dreapta mea. Cat am dorit sa-l lovesc cu o perna in acel moment, dar constiinta nu m-a lasat. Chiar parea obosit. M-am ridicat usor din pat si am mers pe varfuri pana am iesit din camera, inchizand usa in urma mea.
M-am dus si am mai pus niste lapte la fiert. In drum spre bucatarie, i-am vazut geanta de antrenament si geamantanul. Probabil erau pline de lucruri murdare asa ca m-am gandit sa i le pun in masina de spalat. In timp ce despachetam, am gasit ceva ce semana cu o carte foarte groasa si ceva mi-a atras atentia. Avea un lacat. Nu mai vazusem asa ceva niciodata. Nici nu puteam sa-mi explic ce naiba cauta asa ceva in geamantanul lui Damian. Un fior mi-a trecut prin trup si am auzit laptele dand pe afara.
Am fugit in bucatarie gandindu-ma in continuare ce ar putea fi acea carte. Era atat de ciudat. Am turnat laptele peste praful de ciocolata si am continuat sa amestec. Daca ii duceam hainele la spalat, va stii ca am gasit ceea ce probabil el nu a vrut sa gasesc niciodata. Doua intrebari ma macinau in acel moment: ce naiba ar putea contine acea carte si unde e cheia?
