Cum arata un extraterestru (pauza)

Misterul parului brunet

Dimineata . Copacul mare isi legana crengile in bataia colorata a vantului . Noaptea era pe terminate iar luminile colorate  ale copacilor si florilor incepeau sa se stinga . Raul se auzea in departare curgand oarecum nervos , involburat . Totul incepea sa devina mai clar , noaptea isi retragea pletele intunecate de pretutindeni iar Mettacroma se pregatea pentru o noua zi . Iar rasaritul , oare cat de frumos putea fi rasaritul aici , pe cea mai colorata si luminoasa planeta , daca pe Terra acesta era sublim , cu adevarat un peisaj care iti taia rasuflarea !? Si  cum i s-ar parea acesta unui pamantean , un simplu muritor ce nu cunoscuse frumusete mai mare decat cea a tinerei planetei pe care se nascuse  . 

Si cine ar fi stiut ca acum, chiar inainte de rasarit , o pamanteanca avea sa cunoasca frumusetea absoluta ? Bruneta , prin ale carei vene curgea sange american , sange “terestru” , privea in zare de pe creanga cea mai inalta a copacului cu frunze ascutite . Toata Mettacroma dormea. Linistea era oarecum de speriat , dar curiozitatea Dariei era mult prea mare pentru a lasa totul balta si a merge din nou la culcare . Culorile plantelor disparusera .Lumina inundase pajistea dar nu era o lumina colorata , galbena , cea obisnuita pe care soarele ne-o ofera noua deobicei . Era o lumna albastruie , cenusie – confuza . Imediat , acolo unde cerul albastrui se intalnea cu pamantul lipsit de culoare , aparu un punctulet alb – albastru deschis . Era defapt foarte greu de descris acea culoare . Era asa trist totul , parca…parca nu era Mettacroma . Insa Daria inca astepta ceva frumos care sa strice  peisajul straniu  .

-Daria ? Ce faci acolo ? striga o voce de baiat .

Bruneta tresari . Lua o gura de aer si raspunse , fara sa-si ia ochii de la punctuletul luminos , strigand la fel de prundent cum striga si baiatul :

- Hei ! Vino aici ! Ma gandeam sa te chem si pe tine sa stai , dar am vazut cat de bine te smteai in sidiful acela comfortabil si … am venit doar eu .

- Stii , mettacromienii nu sunt niste persoane matinale . rase Olok , asezandu-se langa fata .

-Nu stiam . Dar cred ca le place sa sperie lumea trezindu-se mai devreme si venind pana aici cu super-viteza lor …blah blah . spuse Daria incercand sa-l enerveze pe Olok .

-Super-viteza ? Oh , o ador . Vezi tu , cand ai super-viteza -*Olok disparul pentru o clipa , apoi aparu imediat cu o patura in mana *-poti face multe lucruri . Ca de exemplu , de poti asigura ca persoana iubita nu ia o raceala .spuse blondul privind-o in ochi pe fata , apoi invelind-o cu grija cu patura moale .

Fata isi lasa capul pe umarul lui razand , apoi se lasa o perioada de liniste .

-Stii , Mettacroma nu e o planeta perfecta . Are si lucruri frumoase si lucruri urate . Stiu ca voi pe Terra aveti un rasarit superb dar… sa zicem ca pe Mettacroma ..rasaritul e de groaza . zambi Olok , incercand sa para calm .

-Nu conteaza , vreau sa vad cum rasare aici soarele .

-Iti spun eu , soarele va rasari gri-albastrui , se va colora in rosu apoi incet incet in portocaliu . Apoi va urma culoarea lui normala . Vezi ? E cam straniu .Nu ai ce vedea .

- Nu , glumesti ? Atatea culori ! Vreau sa mergem la rau . Vreau sa vad de acolo rasaritul .

-Nu , noi nu … noi nu iesim de sub adapostul opacilor la rasarit . La rasarit si apus . spuse Olok oarecum rusinos , trecandu-si degetele prin suvitele blonde .

- O haide , ce e asa de speriat ?

- Pai uite, nimic de pe suprafata pajistii nu este colorat , soarele acela albastriu face ca totul sa fie asa trist si…

-Olok ? De asta te temi ? Haide !spuse bruneta tragandu-l de mana .

-Nu inteleg atractia ta pentru nuanta asta care predomina acum afara . spuse baiatul stand neclintit si incruntat .