Alpha Mates - Romanian Translation

Capitolul 3

Perspectiva lui Julian.

Astăzi este ziua.

Ziua în care voi deveni Alfa al haitei mele și îmi voi găsi perechea,gândul face colțurile buzelor mele să se miște în timp ce corpul mă imploră să zâmbesc dar l-am abținut.Am visat la această zi de când am știut că voi fi Alfa într-o zi și acum este în sfârșit aici.

"Julian ești gata?Trebuie să ne îndreptăm spre sală curând,"mama mea a strigat de la parter.

"Voi fi jos într-un minut."

M-am uitat la reflexia mea din oglindă cu un sentiment nemaipomenit de mândrie în piept,port o cămașă albă,simplă și blugii mei preferați de culoare albastru închis.

M-am îndreptat spre parter în noua casă a părinților mei,întâlnindu-mi mama în pe drumul de acces.
"Oh băiatul meu frumos,uită-te la tine!",ea a exclamat,alergând spre mine și sufocându-mă în una din îmbrățișările ei.

"Beth ,dă-i drumul băiatului,"tatăl meu a certat-o în timp ce a ieșit din casă,fără tragere de inimă mama mi-a dat drumul.Nu am mai irosit timpul și am început să mergem spre sală.

Încoronarea este ținută în sala noastră de vreme ce este mai mare decât a haitei Pădurile Întunecate,este un nume oribil de haită,sună ca și cum un copil l-a ales.

"Cum te simți?"tatăl meu m-a întrebat,scoțându-mă din gândurile mele.

"Bine."

"Asta e,fără emoții?",el a întrebat,căutându-mi ochii pentru orice emoție care nu este aici.

"Sunt bine tată."Știu că urăște când nu îi spun tată dar nu mă simt confortabil făcând asta.Conversația a continuat între părinții mei în timp ce eu am mers în spatele lor,nu după mult timp am ajuns în fața marii săli care este deja plină cu oameni din ambele noastre haite,împreună cu reprezentanții din haitele vecine.Fără să fie spus,m-am îndreptat spre intrarea din spate unde oamenii se zbat să termine ultimele pregătiri.Am fost condus imediat spre o cameră unde trebuie să aștept până toți vor fi gata,ei iau această responsabilitate în serios și au plănuit asta de luni.Deschizând ușa am văzut spatele capului persoanei pe care nu am vrut să o văd până când nu e absolut nevoie,Aiden s-a întors ,un rânjet apărând pe buzele sale când m-a văzut.El poartă o cămașă neagră cu blugi negri,împreună cu ochelarii săi de soare ca deobicei.

"Jewels!Am crezut că nu vei reuși să ajungi,leneș în prima ta zi nu ar fi fost cea mai bună imagine,"el a spus în timp ce s-a așezat pe scaunul din colț,încrucișându-și picioarele lungi.

"Astăzi chiar nu este ziua în care să mă enervezi,"am avertizat,așezându-mă pe un scaun aproape de fereastră.

"Încerci să faci o bună impresie pentru pereche?,"el a tachinat,când nu am răspuns a continuat,"Eu o fac,de aceea mă voi comporta bine azi."

"Sincer chiar nu îmi pasă,"am răspuns,uitându-mă pefereastră.

"Înțepat."

"Imbecil."

"Nenorocit."

"Nătâng."

"Rozătoare."

"Nătâng!,"am mârâit.

"Prost,"el a scuipat,acum stăm în picioare față în față ,gâfâind și cufundați în furie.Îmi pot simți ochii strălucind în timp ce caninii mei se extind,uitându-mă prin ochelarii săi îi pot vedea ochii de un roșu aprins,dar asta e imposibil,doar lupii renegați au ochii roșii iar Aiden nu e un renegat.Deci de ce naiba sunt roșii?Observându-mă că îi studiez ochii el s-a întors repede și imediat cineva a deschis ușa.