Odată ajunşi în Livingstorn, băieţii s-au dus direct spre magazinul de închiriere de maşini, iar eu şi Evelyn am pornit spre centrul oraşului să facem o plimbare. Mă aşteptam să nu pierdem prea mult vremea, însă agenta FBI, responsabilă cu protecţia fantomei Maya (eu), a insistat să ne recreem în mijlocul unei zile atât de frumoase. Cunoscându-ne anturajul, aş fi spus mai degrabă că voia să se bucure de cele câteva momente fără Dan. Poate nici nu mă înşelam...
-Pentru o zi de primăvară, este destul de cald, remarcă ea.
-Pentru o fantomă, nu simt temperatura mai deloc.
Strânse buzele, nemulţumită de comentariul meu sec şi şi-a împreunat braţele la piept.
-Astăzi ce ai de eşti atât de prost-dispusă?
Mi-am ridicat o sprânceană, în timp ce uimirea şi sarcasmul îmi dominau starea de spirit.
-Când am fost eu bine dispusă? Ţi se pare că am motive să mă bucur de ce se întâmplă? Probabil tu ai un motiv să te bucuri zilnic şi anumite ţeluri pe care vrei să le atingi în viaţă... Dar ghici ce: eu nu am. Cel mai rău lucru mi s-a întâmplat deja şi...
Îşi scutură mâna, nemaivrând să audă. M-am oprit, vrând să caut o replică să i-o întorc bine, dar m-am abţinut. În tot timpul petrecut împreună, eu şi Evelyn am devenit destul de apropiate - deşi nu o prea arătam în momentul de faţă - şi nu voiam să par o nesimţită.
Chiar atunci când m-am gândit că poate nu ar strica să îmi cer scuze, a început să-i sune telefonul.
-Tată, a spus rece, sec.
O voce a început să mormăie rapid, iar aceeaşi strângere a buzelor, urmată de un oftat prelung, apăru pe chipul ei. Puteam spune destul de uşor că nu era mulţumită de ceva.
-Credeam că o să o faci mai repede. Eu am ajuns în Livingstorn. Da, sunt în misiunea aceea.
Îşi dădu ochii peste cap.
-Bine. Atunci o să ne întâlnim. E ok, tată. În centru.
Cu acelaşi ton sec, caracteristic stării ei de spirit de azi, i-a închis telefonul, apoi m-a privit cu un zâmbet, în timp ce eu mă tot gândeam la faptul că avea un tată.
Bineînţeles că are un tată! strigă o voce în subconştientul meu. Majoritatea oamenilor de pe lumea asta are taţi. Doar pentru că nu îmi vorbise niciodată de el, sau de familia ei, nu însemna că nu avea şi ea rude.
Dar ea ştie totul despre familia ta, insistă o alta. Iar tu nu ştii nimic despre a ei.
Însă ea îmi ştia familia pentru că era o parte din misiunea ei să ne protejeze, iar tata era superiorul ei. Mai repede decât mi-am imaginat, cele două voci ale minţii mele au început să se ia la ceartă, iar eu nu am făcut altceva decât să îmi dau ochii peste cap.
Aventură mi-a trebuit! Când am ales să o caut pe Katherine, trebuia să ştiu mai bine de atât. Poate după ce aveam să ajung acasă, chiar aveam să pun reclame pe site-uri de genul: "Eşti fantomă? Nu vrei să mergi în Rai? Treaba ta, dar măcar stai departe de vrăjitori.". Poate că cineva ar fi trebuit să mă avertizeze şi pe mine.
Rânjind la gândul meu îndrăzneţ, mi-am adus aminte de conversaţia prietenei mele şi m-am pomenit vorbind înainte să-mi dau măcar seama.
-Ne întâlnim cu tatăl tău?
A tresărit, apoi încuviinţă grăbită. Reacţia ei îmi trezi anumite suspiciuni.
-Nu prea mi-ai vorbit de familia ta, am spus apoi. Te simţi inconfortabil să vorbeşti despre ea?
CITEȘTI
I'm dead (#ID 1)
Paranormal"Nu sunt un vârcolac, nici măcar un vampir din Twilight. Sunt doar o fantomă irevocabil îndrăgostită de un om." *** Maya Arianna Kincaid a murit în ziua în care a împlinit 16 ani. Mergea către propria petrecere, însă mașina în care se afla a înc...
