Când am ajuns înapoi acasă, nu m-am mirat să-l găsesc pe Christian, stând în pragul uşii cu mâinile încrucişate la piept. Să plec fără să-i spun probabil nu a fost cea mai bună alegere, dar sentimentul de a-l fi făcut să se îngrijoreze puţin în grija mea mi-a oferit o plăcere vinovată.
-Spune-mi că nu ai pornit într-o misiune ucigaşă, m-a întâmpinat.
Mâinile alea n-aveau de gând să se mişte de la pieptul lui. Am rânjit.
-Fără tine? Niciodată. Am fost până la vrăjitoare.
Ochii lui s-au mărit. Deşi "semnasem" contractul de pace cu ele, nimeni nu s-ar fi aşteptat să începem imediat o relaţie strânsă de prietenie.
-De ce ai mers la ele? Avem probleme din nou? Gabriel Fray e în zonă?
Mi-am scuturat mâna în semn de Las-o baltă. Am stat două momente să mă gândesc dacă trebuia să-i spun de ce am aflat. Probabil nu eram în starea potrivită să-i dau veştile, dar mi-am dat drumul gurii oricum, înainte să o pot opri:
-Paginile din grimoire-ul vrăjitoarelor ce conţine vraja care mă poate readuce la viaţă sunt furate de - ghici cine - Gabriel Fray. Nu că aş înţelege de ce are nevoie de ele, probabil nici nu îmi pasă, la cât de nebun e omul ăla, nici nu vreau să mai ştiu de ce.
Christian îmi aruncă o privire ce mă întreba într-un mod foarte simpatic dacă am terminat. Mi-am ridicat degetul, oprindu-l din orice altceva mai voia să spună.
-Ah, şi da: se prea poate să fiu adoptată. Baftă la transmisul veştii adulţilor.
Am trecut pe lângă el, nevrând să mai am de a face cu realitatea pentru un moment şi am intrat ca o furtună pe uşă, unde - minunat! - am intrat direct în Georgina.
-Ok, deja m-am săturat! am început să urlu. Ce mai e?
Georgina mă urmări cu o sprânceană ridicată, pe măsură ce o împingeam la o parte. Cred că toată casa putea simţi energia negativă radiind din mine în acel moment. Ba chiar am auzit-o pe bătrână mormăind ceva despre asta. Am încercat s-o ignor.
Aveam nevoie de puţin spaţiu. Doar de puţin spaţiu. Şi când aveam să intru în cameră, aveam să mă trântesc în pat şi să reflectez asupra ceea ce trebuia să fac în continuare, dar...
Bip, bip, bip.
Mi-am ridicat o sprânceană. Mi-am dat seama că Marc, fratele meu mai mare, era acolo, încă dinainte să-l pot vedea. Mai nou purta dispozitivul ăla după el, care piuia de fiecare dată când eram prin preajmă.
-Ah, bună, Maya! Ce mai faci?
-Draci, Marc. Lasă-mă în pace.
Atunci, Marc apăsă pe un buton şi îşi duse alt aparat la ureche. Tocmai ce mă trânteam într-un scaun, când am auzit o voce tunând plictisită în cameră.
Dra... Arc... Lasă-mă în ...ce.
-Ce naiba mai e şi asta?
Vocea mea se auzise din chestia aia mică şi neagră! Vocea mea. Dumnezeule, Marc îmi auzise vocea! Cum funcţiona chestia aia? Parcă ghicindu-mi uimirea, Marc făcu o faţă şi îşi bătu pumnii în piept.
-Ştiu că probabil te întrebi cum funcţionează această maşinărie, spuse. E doar un reportofon, ştii? Doar că am mărit viteza de derulare a vocii şi am ascultat. N-am făcut altceva decât să caut aparatele astea "de detectare a activităţii paranormale". Şi ghici ce! Nu m-au costat decât 53 de dolari!
CITEȘTI
I'm dead (#ID 1)
Paranormal"Nu sunt un vârcolac, nici măcar un vampir din Twilight. Sunt doar o fantomă irevocabil îndrăgostită de un om." *** Maya Arianna Kincaid a murit în ziua în care a împlinit 16 ani. Mergea către propria petrecere, însă mașina în care se afla a înc...
