Vara și Natura au una dintre cele mai frumoase povești de dragoste, cu zile însorite și întâmplări desprinse din basme. Din păcate relația lor este una la distanță, ele întâlnindu-se doar în trei luni din an.
Și nu e chiar așa ușor precum pare să ai o relație la distanță, mai ales pentru natură, care, după despărțire începe să se îngălbenească la față și să izbucnească în lacrimi în timp ce machiajul se scurge uniform pe chipul ei.
Pentru că durerea o apasă atat de tare pe suflet, începe să doarmă din ce în ce mai mult cu speranța de a trece cât mai repede timpul, dar din nefericire, de multe ori tresare din somn în șocuri hipotermice. A ajuns la stadiul în care nici ea nu se mai recunoaște, plină de riduri și cu o inimă facută țurțuri de durere. E clar că nu poate sta așa la nesfârșit.
Nici timpul până la revedere nu mai e atât de mult, așa că începe să își revină încetișor în timp ce își croiește o rochie din petale de flori. Lacrimile se transformă acum în emoții, așteptând clipa în care sărutul cu Vara va umple de căldură din nou omenirea.
