Totally Dominated ->Yaoi

Capitolul 28

Habar nu am când adormisem, însă pleoapele mele chinuite de lumină se deschideau încet, lăsându-mă să privesc pierdut în jur. Pe pielea mea puteam simţi un material destul de subţire, care mă acoperea şi nu în întregime, de la gât până mai jos de şolduri, ascunzându-mi si intimitatea.

Mirosea a Dante… Ah, aş fi vrut să mă tăvălesc în tot ce avea acelaşi parfum incredibil care îmi mângâia toate simţurile.

Am strâns materialul în pumni şi mă ghemuisem pe suprafaţa moale, apoi adusesem mai aprope parfumul care descoperisem că venea de la o cămaşă albă.

Îmi trecuseră zeci de fiori pe sub piele, reuşind să mă înfioare, iar imaginile din minte ce începuseră a se derula, mă făcuseră să roşesc puternic în obraji… ba mai “bine”… mă excitasem.

M-am ridicat brusc în şezut cercetând încăperea cu ochii. Da, eram acasă la Dante, pe acea canapea… Însă pe el nu îl vedeam. Instinctiv îmi trecusem mâna la gât, aşteptând să simt zgarda, însă nu mai era acolo. Mă panicasem şi privisem lângă mine pe canapea, apoi cercetasem şi lângă, pe podea… Nu era nicieri. Mă aplecasem până am ajuns să stau cu capul în jos, pentru a privi sub canapea, însă atunci auzisem nişte paşi, si revenisem brusc “la suprafaţă”, ca lovit de tunet.

-Ce bine că te-ai trezit, spuse Dante care se apropia dinspre bucătărie.

Îmi simţisem obrajii calzi. El purta numai o pereche de boxeri, expunându-şi restul trupului, iar eu nu ştiam ce dracului să fac. Să zâmbesc… Să mă port normal? Mă rezumasem la un zâmbet mic şi strâmb, când simţisem că inima îşi grăbise ritmul, iar el se apropiase şi se aşezase pe canapea, lângă picioarele mele, care erau îndoite din genunchi şi acoperite cu cămaşa lui.

-Îţi e frig? Întrebă el, observând-umi probabil pielea înfiorată.

Da, îmi era frig, deoarece stăteam gol pe o canapea, şi tot ce mă acoperea era o cămaşă mai subţire decât o foiţă. Am dat afirmativ din cap ca răspuns la întrebarea sa.

-Am făcut focul în şemineul din camera cealaltă, continuă el, după vederea reacţiei mele. Putem să mergem acolo, adaugă pe urmă, ridicându-se în picioare şi făcând apoi semn spre o uşă, spunând că avea să vină şi el imediat.

Obrajii mi-au roşit puternic, şi puteam spune că nu mai aveam nevoie de şemineu, când corpul mi se încălzise brusc. Ochii mei începuseră a cerceta încăperea.

-Să îmi iau hainele… rostisem eu, încet, încercând să dau de obiectele mele.

-Nu ai nevoie de ele, interveni apoi brunetul, care se îndreptase din nou spre bucătărie.

Rămăsesem câteva clipe gânditor, înainte ca trupul să mi se încălzească si mai tare, apoi îmi îndreptasem ochii spre acea uşă.

Mă ridicasem, în picioare, ţinând încă în mână cămaşa lui Dante, apoi urmasem drumul spre acea încăpere. Am fost surprins plăcut atunci când văzusem că focul era singurul care lumina camera, draperiile geamurilor înalte fiind trase. Părea a fi o cameră simplă, doar pentru relaxare, cu o bibliotecă pe peretele drept, o canapea lungă în mijlocul camerei şi câteva tablouri agăţate pe fiecare perete.

Mă apropiasem de şemineu, iar În faţa lui nu era decât un covor mare, pătrat, pe care păşisem şi am zâmbit, realizând că era un covor pufos. Privind deasupra şemineului am observat câteva poze. Luasem în mână una care încadra o famile în faţa unui brad de Crăciun şi m-am aşezat turceşte pe covorul alb, atât de plăcut la atingere, punând cămaşa lui Dante peste picioarele mele, încât să mă acopere cât de puţin. Inspectând imaginea, observasem că era Dante copil cu încă o fetiţă lângă el, iar în spatele lor, un cuplu ce părea al naibii de fericit. Am râs observându-i zâmbetul ştirb al lui Dante, fără vreo trei dinţi, însă atât de larg încât să i se observe toată dantură.