Totally Dominated ->Yaoi

Capitolul 27

Privirea lui Dante coborâse spre corpul meu, studiindu-mă curios, apoi ridică o singură sprânceană.
-Ştii că suntem în decembrie, nu? Sunt minus şapte grade afară.
Nu îi înţelesesem aluzia decât atunci când privisem spre îmbrăcămintea mea, care era compusă doar din pantalonii şi cămaşa de lucru. Ce idioţenie. Uitasem să îmi iau geaca şi fularul de la restaurant. Am plecat ca trenul de acolo…
-Ăăă… Da. Am… uitat, mă bâlbâisem eu, în căutarea un motiv plauzibil.
-Ai uitat şi motivul pentru care ai dat buzna aşa? întrebă el, punându-şi mâinile în sân.
Mi-am strâns buzele, sugându-le înăuntrul gurii până ce nu se mai putea observa culoarea lor rozalie, în timp ce ochii mei priveau în stânga şi în dreapta. Îmi trebuia o rangă pentru a reuşi să scot nişte nenorocite de cuvinte! Nici măcar nu mai respiram, iar Dante aştepta un răspuns din partea mea.
Bine.. care era de fapt răspunsul câştigător?
-Păi… Eu am venit…
“Am venit” să ce? Ce dracului trebuia să îi zic? Devenea atât de iritantă acea stânjeneală care m-a cuprins în acel moment, încât abia mă abţineam să nu sar pe vizorul uşii pentru a scăpa.
Eram penibil! Îmi dusesem mâna dreapta spre spatele capului ciufulindu-mi părul, care doar pe urmă îmi amintisem că era prins în coadă şi că datorită ingeniozităţii mele, mi s-au desprins câteva şuviţe, care mi-au căzut pe chip. Iar în acel moment, orice făceam, mă enerva.
Simţeam că iau foc! Prinsesem de elastic pe care îl trăsesem pentru a-mi elibera părul ce mi se revarsă pe umeri, apoi făcusem câţiva paşi hotărâţi spre Dante.
-Bine, uite de ce sunt aici! Începusem eu, de îndată ce ajunsesem în faţa lui. M-am săturat să stau ca prostu’ şi să mă gândesc ce dracului faci! Sau dacă nu mai vrei să mă vezi sau pur şi simplu te-ai plictisit de mine! Au trecut trei luni de când ne-am văzut cel puţin o data la trei zile, iar tu stăteai şi te uitai ca bou’ la poarta noua! Chiar dacă şi eu făceam acelaşi lucru… În plus, în ziua aceea în care ai fost rănit la braţ nu am spun niciodată că aş fi stat cu tine din milă sau vinovăţie!
Vorbisem atât de repede înainte să îmi piară curajul şi ideile aduse de nervii adunaţi, încât speram să mă fi înţeles pentru a nu fi nevoit să repet.
A priceput absolut totul, însă expresia serioasă nu i se schimbă.
-Atunci de ce ai fi rămas? întrebă el, făcându-mă să revin brusc la starea stânjenită de dinainte.
Puteam evita oare răspunsul? Sau cel puţin să nu fiu eu cel care o spunea?
-Ghici! mă rastisem eu încruntat, ca şi cum eu eram copilul prostuţ de cinci ani.
-Nu vreau să ghicesc, vreau să aflu.
Iar răspunsul de zece puncte pentru întrebarea mea era “Nu!” clar şi răspicat. De ce îmi îngreuna situaţia? Oricum mă simţeam ca o furnică ce încerca să nu se lase strivită de papucul lui. Era greu şi stânjenitor să spun tot ce simţeam, ca să nu mai spun, necaracteristic! De ce trebuia să o fac tocmai eu?!
-Ăăă… Ştii tu…
Încercam să evit acele două cuvinte cu toată fiinţa mea! De ce ar fi vrut să le rostesc?
-Ce? Arăt ca Mama Omidă? Nu pot ghici la ce te gândeşti.
Pe deasupra mai era şi ironic! Altă ingreunare a situaţiei! Dar dacă nu aveam să îi spun… rămâneam cu gândul că puteam să revenim… de fapt, să reluăm, sau la dracu! Să fim împreună!… Eu am gândit asta?
Am oftat adânc, şi îmi mişcasem ochii, înconjurând încăperea.
-Bine… e vorba de sentimente, da?
-Aha. Ce sentimente? întrebă el, ridicând din sprâncene şi lăsându-şi capul uşor pe-o parte.
Îşi lăsase mâinile pe lângă trup, agăţându-şi degetele mari de buzunarele pantalonilor.
-Sentimente puternice, bine?!
-Cum ar fi frica? Poate fi un sentiment puternic.
Ah! Făcea pe prostul! Ei bine, eu unul mă săturasem de acel joc!
-Sentimente ca astea, prostule!
Îi prinsesem cămaşa în pumnul drept şi îl trăsesem spre mine, dar în acelaşi timp mă ridicasem pe vârfuri, inainde de a-i atinge buzele cu ale mele. Îl sărutasem apăsat însă scurt, apoi îmi ascunsesem chipul în scobitura dintre gâtul şi umărul sau. Eram cu siguranţă mai înroşit decât culoarea în sine.
Am mormăit nişte cuvinte care nu s-au înţeles, şi ştiam lucrul acesta, însă nu prea mai voiam să le repet…
-Ce ai spus? Întrebă Dante, parcă uimit, ridicându-şi o mână pe care şi-o aşezase pe spatele meu.
-Am spus că… Te iubesc.
Până şi pe mine m-au cutremurat acele cuvinte! Îmi simţeam întreg trupul tremurând, probabil de teama de a nu fi respins… sau de faptul că reuşisem într-un final să gaesec cuvintele potrivite, care însemnau mai mult decar aş fi putut exprima.
Totuşi… El nu spusese nimic un timp. Îl simţisem relaxându-se şi expirând aerul din plămâni. Fusese încordat.
-După trei luni îţi înveţi lecţia? Întrebă el, îndemnându-mă să îmi îndepărtez uşor chipul pentru a-l privi.
-Cum adică?
A râs scurt, apoi, se aplecase uşor înspre mine, prinzându-mi bărbia între două degete.
-Chiar credeai că te-am dat afară de aici pentru că stăteai din vinovăţie? Ştiam mai bine decât tine ce simţeai, dar tu nu ai fi fost în stare să recunoşti nici sub tortură fizică. Eşti prea încăpăţânat.
-Poftim?! mă rastisem eu încruntat, făcând un pas în spate, pentru a mă îndepărta. Adică ai plănuit toată chestia asta?!
-Atunci ce taifun te-ar fi făcut să recunoşti ce ai recunoscut adineauri? întrebă el cu buzele uşor arcuite într-un zâmbet.
Simţeam cum sângele începuse a-mi clocoti în vene. Cum îndrăznise să mă facă să trec prin aşa ceva?! Trei luni de zile mă zvârcolisem în pat, nereuşind să dorm din cauza lui! Mă pusese în situaţii atât de penibile şi umilitoare ca să ajung în acea postură de a-i recunoaşte în faţă tot ceea ce simţeam.
-Te urăsc… Jur că te urăsc! Cum ai îndrăznit?! Credeam că toate astea s-au întâmplat de la sine, că erai dezamăgit şi nervos! Dar tu, nenorocitule, ai aşteptat în tot timpul ăsta ca eu să vin şi să îţi spun ce atunci nu aş fi putut?! M-ai făcut să mă umilesc, să îmi pierd atenţia de fiecare dată când te vedeam! Să nu mai fiu eu!
Eram atât de nervos, şi totuşi atât de uşurat de faptul că el aşteptase. Dar, totul durase atât de mult. Mă durea pieptul îngrozitor…
Îmi ridicasem mâinile spre ochi, aşezându-mi podul palmelor pe ploapele strâns închise odată ce simţisem cum ochii mi s-au umezit. Probabil de vină erau nervii… că a trebuit să se întâmple totul aşa, dar şi faptul că simţeam nevoia de eliberare.
Ah! Piept nenorocit…
Încercasem să le opresc, însă picături calde s-au strecurat pe obrajii mei înroşiţi, rostogolindu-se până pe gât. Am suspinat de câteva ori înainte să îl simt pe Dante mai aproape, apoi mi-am ridicat chipul spre el, arătând cu degetul spre mijlocul pieptului său.
-E numai vina ta! Mereu a fost vina ta!
-Aşa e. Mereu a fost... şi va fi, aprobase el, menţinând acelaşi zâmbet cu care se apropiase de buzele mele şi pusese stăpânire pe ele, la fel cum mâinile lui au pus stăpânire pe trupul meu atunci când m-au înconjurat, lipindu-mă de el.
Am scos un sunet de uimire, însă fiorii ce îmi străbătuseră trupul m-au cutremurat, ajutându-mă să înţeleg ce se petrecea.
Limba lui trecuse peste despărţitura buzelor mele, strecurându-se în lăcaşul meu umed, de îndată ce îmi exprimasem nevoia acută de a-l simţi din nou, prin gestul meu disperat de a-l aduce şi mai aproape, încolăcindu-mi braţele în jurul gâtului său.
Scancisem scurt când bărbatul îmi îndreptase trupul spre peretele din dreapta mea, de care mă lipise în grabă, presandu-şi buzele fierbinţi de ale mele.
Limba lui cercetă cu o sălbăticie ispititoare căldura umedă a gurii mele, aproape lăsându-mă fără respiraţie, însă nu ripostasem sub nicio formă, ci acţionam cu aceeaşi intensitate. Cred că atunci descoperisem o parte din ceea ce voia să se cheme “instincte animalice”.
Mâinile sale s-au strecurat printre corpurile noastre lipite, începând a desface în grabă toţi acei năsturei care îi stăteau în cale, însă renunţase pe la jumătate, când trase de cămaşa mea până când partea de sus a trupului îmi fusese dezvelită.
Buzele lui se dezlipiseră de ale mele doar când palma sa dreaptă îmi atinse pieptul. Inspirase aerul cerut de plămâni, lăsându-şi fruntea lipită de a mea, respirând sacadat în acelaşi timp cu mine. Degetul mare al mâinii sale stângi, urmărise pe chipul meu drumul care fusese parcurs de o lacrimă, de pe pomet până în colţul buzelor. Am suspinat scurt, încruntându-mă şi înghiţind cu greu simţind încă durerea din piept ce mă chinuia.
-Chiar te urăsc… Cum ai putut…
Nu îmi terminasem propoziţia, pentru că brunetul reluase acel sărut, care îmi tăiase respiraţia, făcându-mi picioarele să se înmoaie atât încât credeam că aveam să mă “scurg” pe perete.
Îmi cuprinse spatele cu braţul drept, dezlipindu-mă de zidul rece, pentru ca apoi să urmeze câte un pas, unul după altul, lent, până când spatele genunchilor mei se loviseră de canapeaua joasă de stofă albă.
Nu m-a lăsat să cad, deşi eram pe punctul de a o face. Mâna ce îi era aşezată pe spatele meu, îi permitea trupului meu să coboare uşor, până când atinsesem suprafaţa moale.
Rămăsesem agăţat de gâtul lui până când buzele i-au coborât încet pe bărbia mea, apoi a urcat spre obraz, sărutând pe urmă pleoapa ochiului meu stâng, încă umed.
Când gura lui ajunsese să îmi dezmirde pielea fierbinte a gâtului şi a pieptului ce îmi sălta de emoţie, înghiţisem din nou cu greu, simţind cum întreg corpul avea să mi se topească.
Îmi ridicasem mâna dreaptă, trecându-mi podul palmei peste obraz şi ochi, când acea durere ascuţită din piept fusese îndepărtată de alta mai puternică, dar dulce.
-Te urăsc, auzi?… American prost! rostisesm eu, scoţând un geamăt scurt atunci când buzele sale ajunseră la în josul abdomenului meu, desupra liniei pantalonilor.
Îmi deschisese cureaua, apoi nasturele argintiu, şi scapă de pantalonii pe care i-a lăsat să cadă pe podeaua de lângă canapea, descoperindu-mi boxerii negri, sub care se ascundea dovada unui corp ce tânjea înflăcărat după un altul.
A revenit asupra chipului meu. Îmi zâmbise blând înainte ca buzele să îmi atingă din nou gâtul, iar mâna să se strecoare pe sub materialul negru.
-Cât de mult mă urăşti? întrebă el, rămânând cu gura lipită de pielea mea, mângâind în acelaşi timp organul întărit.
Am gemut, simţind fiorii ce îmi străbătuseră brusc trupul şi închisesem ochii pentru câteva clipe, în încercarea de a-mi aduna gândurile pierdute.
-Cel mai mult… venise răspunsul meu, urmat de încă un geamăt.
Când nu îi mai simţisem mâinile şi buzele pe trupul meu, îmi deschisesem ochii. El se ridicase, iar mâinile lui deschideau rapid fiecare nasture în parte a cămăşii sale negre. Auzisem sunetul făcut de materialul ce era dat jos în grabă de pe braţe, fiind apoi aruncat pe jos.
Se aplecase spre pieptul meu, depunând câteva sărutări scurte înainte de a se îndrepta spre unul din mugurii mei întăriţi, sărutându-l, sugându-l şi apoi lingandu-l cu atâta lascivitate, încât trupul mi s-a cutremurat iar pielea s-a înfiorat.
Buzele lui au coborât lent, odată cu mâna sa, care prinsese de spatele genunchiului meu stâng, ridicându-l, pentru a-mi săruta interiorul coapsei. Acel joc atât de incitant, făcut de buzele lui ferme, îmi îndemnă pieptul să tresară cu o durere încântătoare, odată cu fiecare părticică a trupului meu.
Îi rostisem numele în şoaptă când urcase de la coapse, în acea zonă sensibilă, şi am gemut scurt, simţindu-i gura presată pe sexul meu întărit, ascuns însă sub materialul boxerilor.
Sărutările sale în acel loc mă stârneau cumplit, mă tachinau şi mă chinuiau, făcându-mi dorinţa de a-l avea pe el să crească cu fiecare atingere.
Prinsese cu abele degete arătătoare de elasticul boxerilor mei, trăgându-i încet, sărutând pielea ce era descoperită.
Îi rostisem numele din nou, cuprins de uimire, atunci când buzele lui au sărutat vârful umed, iar apoi limba i se plimbase de-a lungul organului meu.
Scancisem scurt atunci când mă cuprinse cu mâna, apoi mă înconjurase cu buzele, sugând şi lingând, făcându-mi trupul să tremure extaziat, iar vocea să îmi confirme plăcerea.
Îmi simţisem trupul atât de fierbinte, încât aş fi crezut că avea să topească până şi canapeaua de sub mine. Fusese prima dată când experimentasem acea senzaţie din partea buzelor lui Dante, iar corpul meu părea mai mult decât încântat… se pierduse în plăcere.
Am gemut lung numele brunetului, arcuindu-mi cu putere spatele odată ce mă eliberasem de lanţurile plăcerii, şi mi-am lăsat capul pe-o parte, cu buzele întredeschise, încă uimit de gestul bărbatului. Respiraţia mea grea devenise aproape imposibilă atunci când Dante urcase spre chipul meu, prinzându-mă de bărbie pentru a mă îndemna să îl privesc în ochii lui castanii, parcă ameţiţi de o dorinţă înflăcărată. Imediat buzele i se lipiră de ale mele, iar eu îmi încolăcisem din nou mâinile în jurul gâtului sau, trăgându-l mai aproape, sărutându-l mai apăsat.
Mâinile lui se strecuraseră printre corpurile noastre, pentru a scăpa de pantaloni odată cu boxerii săi, apoi îmi înconjurase spatele, indemnanduma să mă ridic odată cu el. Astfel ajunsesem în capul oaselor, iar braţele lui puternice m-au tras cu uşurinţă peste picioarele sale goale.
Brusc, totul devenise cu mult mai stânjenitor pentru mine, realizând situaţia în care mă aflam şi îmi coborâsem privirea spre pieptul lui.
-Eu nu pot… să fac asta, rostisem eu încet, ştiind că eu eram cel care trebuia să preia controlul.
-Ba da, poţi, şopti el, ducându-şi mâna dreaptă spre spatele capului meu, jucându-se cu câteva şuviţe lungi, în timp ce îşi unise din nou buzele cu ale mele.
Îmi zâmbise apoi blând şi strânse în pumn acele şuviţe, sărutându-mă scurt.
-Nu…
Îmi simţisem trupul tremurând emoţionat şi chipul fierbinte. Îmi aplecasem capul, jenat.
-Ba da, iubitule, ba da… şopti el încet şi blând, aproape de urechea mea, făcându-mi pieptul să salte pentru a mia oară. Te iubesc, auzi? continuă apoi, lipindu-şi buzele fierbinţi de urechea mea.
Dumnezeule… Câtă plăcere puteau să aducă acele cuvinte inimii mele care îşi grăbise ritmul, făcându-mă pe mine să mă pierd din nou.
Îmi lăsasem fruntea să cadă pe umărul său şi oftasem, coborându-mi mâinile din jurul gâtului său, pe braţe, strângându-le cu putere.
-Da… aud, afirmasem eu, încet.
-Te iubesc, repetă el, sărutându-mi umărul. Şi te vreau atât de mult, încât simt că aş putea să înnebunesc curând, adaugă apoi, aproape gemând.
Îi simţeam organul tare, lipit de abdomenul meu şi înghiţisem în sec, expirând apoi sacadat întreg aerul adunat în piept.
Îmi îndepărtasem uşor chipul, iar el profitase de ocazie pentru a-mi acapara buzele.
Palma mea dreaptă coborâse spre pieptul lui tare şi neted, alunecând cu degetele spre abdomen, şi mai jos, unde îmi făcusem curaj mai întâi pentru a atinge, apoi pentru a-l cuprinde. Era atât de mare şi excitat, iar eu voiam să îl simt atât de mult…
Îmi desprinsesem buzele de ale sale, atunci când îmi ridicasem trupul îndeajuns pentru a-l putea poziţiona sub mine, apoi coborâsem lent. Am scâncit şi m-am retras simţind presiunea din spaţiul strâmt dintre fese, apoi încercasem din nou. De acea dată, deşi aceeaşi presiune, mă lăsasem puţin pătruns de fierbinţeala sa, scâncind lung şi strângand cu putere de antebraţul său drept, unde îmi alunecase mâna transpirată.
-Aşa… şoptise el, aducându-mi chipul mai aproape, sărutându-mi uşor tâmpla stângă. Încet, adaugă apoi, cu buzele lipite de obrazul meu fierbinte.
-Încă… doare, rostisem eu, simţind cum trupul îmi tremura incontrolabil.
-Relaxează-te… şi mişcă-te încet, bine? Sunt trei luni de atunci…
Mâinile sale s-au aşezat pe şoldurile mele, iar buzele îi coboraseră spre gâtul meu, sărutând uşor fiecare fâşie de piele, muşcând pe alocuri.
Palmele lui fierbinţi începuseră a-mi ghida trupul, coborându-mă lent, îndemnându-mă să scâncesc lung şi să îmi las capul pe spate simţindu-l adâncit cu totul în carnea mea.
-Dumnezeule… rostisem eu răguşit, gâtuit de emoţie, când el gemu doritor.
Îşi urcase mâna stângă pe spatele meu, până când ajusese puţin deasupra gâtului şi a prins în pumn şuviţe şatene lungi. Le strânse uşor, apoi îmi aduse chipul mai aproape, punând stăpânire pe buzele mele aproape uscate.
Îl simţeam arzând înăuntrul meu, pulsând nerăbdător, flămând şi lacom ca limbă şi buzele sale ce le devorau pe ale mele.
Iniţiasem o mişcare scurtă şi am scos un icnet înfundat, înainte de a-mi înfige degetele în părul lui scurt, şi de a-mi presa pieptul de al sau.
-Ce să fac…? întrebasem pierdut, aproape şoptit, abia dezlipindu-mi buzele de ale lui.
-Orice vrei să faci e perfect, răspunse el, îndreptându-şi gura spre urechea mea, muşcându-mi lobul stâng.
Fusesem obişnuit ca el să fie cel ce conducea, să mă domine în totalitate, iar în acel moment, eram uşor confuz. Credeam că nu aveam să îi ofer plăcere, însă el spusese “orice”, iar trupul meu nu mai putea suporta acea nevoie tulburătoare de a-l avea şi a-i simţi pasiunea copleşitoare.
Mă mişcasem din nou, urcând şi coborând, gemând, apoi reluând aceeaşi mişcare ce îi adusese pe buze un zâmbet indecent, chiar depravat. Simţisem dorinţa de a-l săruta din nou, şi îmi trecusem mai întâi limba peste buza sa inferioară, ceea ce îl îndemnase să îmi permită a pătrunde în lăcaşul său, să îl gust cu poftă.
Gemeam scurt şi înfundat, când mişcările mele deveniseră mai sigure decât la început, şi îmi transmiteau o plăcere ce îmi învăluia întreg trupul, infiorandu-mă şi încălzindu-mă puternic. Mână lui strânsă în părul meu îmi răspândea şi ea o stimulare senzuală, fiori ce continuau să mi se plimbe prin corpul meu încins ce încă vibra incontrolabil.
De acea dată, eu îmi coborâsem buzele pe maxilarul său, apoi pe gât, unde prinsesem între dinţi pielea care am supt-o şi lins-o. Ca şi cum îmi marcasem teritoriul prin semnul ce avea să prindă culoarea vineţie, mi-am dus ambele mâini pe umerii săi, alunecând spre pieptul tare, explorându-i trupul aşa cum voisem de multă vreme…
El gemuse când ajunsesem cu buzele pe umărul său drept care fusese rănit, şi îl sărutasem blând de câteva ori. Încă avea o fâşie pătrată de bandaj, lipită pe acea porţiune afectată.
Când revenisem la nivelul chipului său, reuşisem să îi depun un sărut scurt pe buze iniante de a scoate un geamăt lung, şi să mă cutremur brusc. El se mişcase sub mine, şi îl simţisem atât de fierbinte atingând în acel loc anume de care Dante îmi pomenise de fiecare dată…
Mâna dreaptă îi coborâse printre trupurile noastre, cuprinzându-mi organul, apoi parcurzându-l în întregime, strângând şi eliberând.
-Haide… Mai repede, rosti el încet, lipindu-şi buzele de ale mele, înainte ca eu sa îi ascult îndemnul.
Îmi înteţisem mişcările, iar mâna sa dreaptă îmi parcurgea sexul întărit, din nou şi din nou, umplându-mi pieptul cu o tortură delicioasă, făcându-mă să doresc mai mult, să devin lacom.
-Mai repede, spuse el la fel de încet, iar eu mă conformasem.
Îmi pusesem braţul stâng în jurul gâtului său, ţinându-mi chipul apropiat de el, însă spatele mi se arcuise odată ce plăcerea se intensificase. Am gemut de două ori, şi m-am cutremurat din nou…
-La dracu, Yuri… eşti minunat, gemu el îndreptându-şi privirea castanie spre mine, urmărindu-mi pieptul ce-mi trepida, ochii inceţoşaţi şi buzele întredeschise ce doreau să îi rostească numele.
Înghiţisem cu greu şi menţinusem rapiditatea mişcărilor mele, însă imediat mă eliberasem, gemând tare şi răspicat numele brunetului. El atinsese orgasmul, iar trupul i se încordase, făcându-l să scape un geamăt puternic de încantare la o ultima adâncire în carnea mea.
Îmi lăsasem fruntea pe umărul său drept, gâfâind, şi îmi ridicasem mâna spre bandajul acela, atingându-i uşor suprafaţa cu două degete, parcă fiindu-mi frică să nu îl rănesc.
-Dante… rostisem eu, aşteptând un semn din partea lui că mă auzea, care nu întârziase.
-Hm?
-Te iubesc, mărturisisem sigur pe vorbele mele.
Mâinile sale mi-au cuprins umerii, şi în doar o fracţiune de secundă, m-am trezit întins pe suprafaţa moale de stofă a canapelei, cu el deasupra mea. Îmi îndoisem picioarele de la genunchi, incolăcindu-mi-le cu ale sale şi strângându-i şoldurile între coapsele mele.
-Ştiam asta, spuse el, zâmbitor, ferindu-mi bretonul de pe frunte, după care îmi sărutase jucăuş vârful nasului.