𝐃𝐀𝐃𝐃𝐘 || 𝐉.𝐌 ✔

⸙Capitolul 15⸙

Au trecuta 5 luni.

5 luni in care Jimin i-a platit pe doctori pentru a o tine pe draga si iubita lui Kim in viata. A fost si este încă in coma, inima ei bătand cu ajutorul aparatelor. Jimin vine si doarme mereu pe scaunul moale de langa patul ei si spera ca iubirea lui se va trezi si se va recupera.

Operațiile au decurs bine. Rănile nu se mai vad, dar, memoria ei, este stearsa. Lui Jimin, pe moment cand a auzit, ia pasat doar ca ea sa iasa din spital si sa o stranga in brate. Dar după s-a gandit ca ea nu il mai recunoaste si nu-l mai iubeste. Asta a fost una dintre multele lovituri fatale pe care le-a primit. A stat si s-a gandit, pana a luat o decizie pe care o uraste (N/A : Cred ca si voi o s-o urâți =( ).

In timp ce era la volan, mergând spre spital la printesa lui, telefonul îi suna. Cu ochii inca pe drum, răspunde. Era vocea doctorului alarmata dar fericita.

,, Domnule Park, puteți veni la spital, acum? " vocea lui părea fericita dar si alarmata.

,, Acum sunt la volan, vin acolo. Ce s-a intamplat?"

,, Kim! Kim s-a trezit! "

Inima lui a luat-o la goana. Si-a simți pulsul crescand si inima bătând. A inchis telefonul si a apasat pe accelerație. Era timpul sa faca o greșeală pe care era sigur ca o s-o regrete.

A parcat masina si a alergat pana la etajul 3. A ciocanit la usa si s-a auzit vocea doctorului de dupa ea. A intrat si a văzut-o pe Kim cum statea in sezut cu ochii deschisi respirand, in viata. Jimin pur si simplu a dat drumul unui plâns contagios si a facut doi pasi pana la pat trăgând-o într-o imbratisare.

,, Kim! O doamne ce ma bucur ca esti in viata! " a vrut sa o sărute dar si-a amintit ca ea si-a pierdut memoria. S-a uitat la chipul ei mirat si confuz.

,, Eu sunt Jimin. Tatal tau."

Ea a clipit de multe ori privindu-l intens in ochi.

,, Ce tata chipeș am! " a gândit ea cu voce tare. Si-a acoperit gura cu mana dreapta. El a zambit stramb. Trist.

,, Ce zici? Mergem acasa? " a întrebat-o Jimin mangaind-o pe cap.

,, Da, mama unde e? " a întrebat ea.

,, Amm, ce ar fi sa vorbim despre mai multe acasa. Ies, sa te las sa te schimbi. "

A iesit din camera, observând ca si doctorul iesise odata cu el. A semnat niste acte dupa care a batut iar la usa. (N/A Stiu ca scoaterea unui pacient din spital dureaza câteva săptămâni sau zile dar am vrut sa sar peste partea asta) A intrat. Kim era pe pat, asteptand-ul. Era imbracata într-o rochie de vara, cumpărată de el. Sa abținut asa de tare sa nu o sarute. Deja regreta.

,, Haide Kim, sa mergem."

Au plecat spre casa, cu mașina. Cand au ajuns acasa, au intrat si Kim se uita prin casa.

,, Deci, unde este mama?" întrebarea asta trebuia sa vina odată si odată.

,, Kim, sunt tatal tău adoptiv. " ea nu a avut reactie. Doar a stat si l-a ascult.
,, De la 6 ani ai fugit de părinții tai pentru ca ei nu te tratau ca pe un copil. Te-am gasit cand aveam 14 ani si te-am luat la mine acasă." lacrimile se aduna in ochii lui. ,, Am devenit taticul tau. Taticul tau cu care dormeai mai mereu. Viata mea a inceput sa depinda de a ta. Te indrageam si iubeam, cum te iubesc si acum. Si gandul ca nu mai avem acea iubire, ma cam doboară..." nu a mai putut continua pentru ca fata se aruncă peste el luându-l in brațe.

,, Chiar dacă nu imi amintesc nimic de tine, tot simt ca te iubesc." cuvintele ei l-au înmuiat vizibil. A strâns-o in brațe gândindu-se si repetând-și in cap ca nu poate sa o atinga într-un fel. Sau sa o sarute.

Au stat 5 minute imbratisati dupa care s-au dus fiecare in camerele lor. Se facuse 9. Fiecare isi facuse un dus, au mâncat împreună si dupa s-au dus sa se culce, in camerele fiecăruia.

Jimin nu putea dormi. Îi lipsea ceva. Se fastacea prin tot patul dar nu putea adormi.

Cand inca încerca sa adoarmă, usa camerei lui fusese deschisa. Nu si-a deschis ochii. Astepta sa vada ce face in camera lui.

Kim, crezând ca doarme, a mers încet pana la pat punându-se pe partea goala a patului. S-a acoperit cu patura si s-a întors cu spatele.

Inima lui a luat-o la goana. Voia sa doarmă cu el. S-a intors spre ea, luând-o in brate. I-a sărutat creștetul capului, fericit ca poate dormi linistit si ca se va trezi cu ingerul lui langa el.

MERIT UN OMOR MAI MARE DECAT MERITA JUNGKOOK DE LA JIMIN. IMI CER MII, NU, MILIARDE DE SCUZE PENRU ACEASTA PAUZA.

A început scoala si nu prea am timp... Plus ca am un orar futut rau!

Ma gândesc la o posibila stergere a cărții ,, Fratele meu vitreg "... . Va vreau parerea sincera!