Nu e nimic mai rau
ca dioptria crescuta a inertiei mele
stand
ca un fluture mut
pe arcurile patului
ascult apa curgand la robinet
cate 2 ore pe noapte
inundand golurile
peretilor gestanti
mintind a poezie surda.
In spate mar(m)ota inca mai pandeste
alunecand cu mainile pe broasca
se mai aud
doar gandurile mele ricosand
marmota
poarta sub cagula
zambetul borfas
si-acelasi
gust amar al diminetii
intra prin brat
ca o intepatura de seringa.
