Nu e nimeni pe marginea patului
si griul de-afara
ma-neaca-n umbrele.
In fiecare dimineata aud
sasaitul singuratatii.
Dragostea mea e un magnet,
metalul din tine te duce la poli
si de acolo
un cordon de urlete
te trage-nspre mine.
Imi imaginez ca vocea ta
cuprinde-n palma eternul
si ca gura ta inghite
distanta ce ne separa inimile
ca un scut.
Nu m-am schimbat deloc,
sa stii ca inca mai astept apocalipsa.
