Iti mai amintesti cum e sa te prefaci ca esti
ghetto
un fel de Lauryn Hill
cautand antibioticul
in bacteriile ce-ti traverseaza corpul
pe negrul cerului
zambind borfas
adormeam cu capul pe umarul tau
si inca-ti mai cunosc mirosul
tu esti acel bizar pe care-l caut
chiar si in cele cinci statii pana-n Pantelimon
esti o masca de oxigen
si intruchiparea esecului meu-
succesul liric
hai sa cadem in soare
sa ne trezim niste talhari
mereu pe drumul necunoscutului
surziti de strigatul din noi
"vreau sa traiesc"
chiar daca port pe suflet sifilis
in cantitati absurde.
