Inainte stateam asteptand
rasaritul unei oaresce luni
sa indice estul
in timp de manati de
capriciile extazului
cantam Mariah Carey,
dezbinati,
fara sa ne pese
si fara sa stim
ca tot ceea ce spunem
va deveni realitate.
Prindeam noaptea in pumn
particula lui Dumnezeu,
ca s-o scuipam
ca pe o dara de praf
pe calea lactee.
Cristalizam in glastra
licuricii,
imbracam diminetile in inceputri
hiberbolice si-ti
desenam cu creta pe asfalt
camera secretelor.
Tipam epileptic
si nu stiam ca rasul nostru
era terapie intensiva.
