Iubire nemuritoare

Blestem

Stiu ca am spus ca voi posta urmatorul capitol saptamana viitoare, dar iata  ca am avut timp sa il scriu, deci...lectura placuta!

Capitolul 4

 Cine putea fi ?

Catalin semilucid incepu sa se agite si sa caute un loc in care sa se ascunda, implorandu-l pe Max din priviri sa il scape cumva sau macar sa nu raspunda.

-Nu pot sa nu raspund, va crede ca ascund ceva...Du-te in camera mea si daca e politia iesi pe usa secreta. Te anunt eu cumva.

Tanarul dadu din cap in semn ca a inteles si se facu nevazut.

Ce naiba sa fac? Sa deschid? Dar daca e politia...ne-a vazut pe amandoi, o sa spuna ca l-am ajutat sa se ascunda si ma vor inchide si pe mine ! La dracu ! Daca imi pun mintea cu pusti ! Cine naiba m-a pus sa ii dau astuia sticla si tigarile in mana. Frate ce prost sunt.

Gandurile i-au fost intrerupte de o alta bataie agitata in usa. Se apropie sfios si deschise usa, rugandu-se in gand sa nu fie cine credea el...

-Buna, Max ! Sunt disperata ! Nu incerca sa negi stiu ca e la tine, stiu ca de ceva timp umbla cu tine. Nu-mi pasa chiar nu imi pasa numai spune-mi daca stii unde e.

Max rasufla usurat, era doar mama lui Catalin.

-Ah, doamna, m-ati speriat ingrozitor. Nu stiam cine bate la usa la ora asta!

-Scuze, dar te rog, spune-mi, e la tine ?

Ce as putea sa ii spun...e atat de trista, de disperata. Ah ! De ar stii ce a facut fiul ei ar fi ingrozita. Nu pot sa ii frang inima. E distrusa.

-E in camera mea...cred ca doarme. Urmati-ma!

A deschis-o. Firar! O sa ajung la inchisoare! Catalin, linisteste-te, nu plange esti barbat ! Tu ai ales viata asta, e vina ta ! Ah ganduri tampite, alcool tampit. Ma doare ingrozitor capul, nici macar nu aud ce vorbesc. Oare cu cine vorbeste ? Se aud pasi ! Of ! I-am spus sa imi faca semn. Sunt pierdut ! Sa ies ? Dar totusi nu m-a anuntat...poate nu e politia, poate e el. Sa ma fac ca dorm. Da ! E o idee buna !

Mama lui Catalin intra sfioasa, alaturi de Max, in camera unde tanarul ei fiu se prefacea ca doarme. Catalin clipi de doua ori ca si cum s-ar fi trezit si cand o vazu pe mama lui alaturi de cel mai bun prieten ii sari in brate.

 -Mama !

-Catalin...pe unde ai umblat ? Mi-am facut atatea griji !

-Mamă, iarta-ma pentru tot! Imi pare rau. O sa fiu din nou cel care am fost odata !

Insa privirea aceea calda si iertatoare a mamei a disparut lasand sa iasa la iveala ura, dispret, rautate.

-Nu o sa mai fii niciodata ce ai fost.

-Ce ? Mama ce se intampla ? Ce vrei sa spui ?

-Tinere nu sunt mama ta, sunt trimis de jos...si facu un semn catre pamant...sa te pedepsesc pentru ca ai luat acel suflet curat mult prea devreme.

-Dar, multi fac crime !? De ce sa fiu eu cel pedepsit !

-Pentru ca tanara ne era folositoare, iar tu ai omorat-o !

-D..d..ar inviati-o ! Si cine naiba esti tu ?

-Ha, ha, ha ! Rasuna dureros rasetul acelui monstru care se ascundea sub infatisarea mamei lui Catalin. Esti blestemat pentru eternitate sa te indragostesti de o tanara si sa o iubesti atat de mult incat sa faci orice pentru ea, sa devii sclavul ei, sa vrei sa te omori pentru ea ca sa o aperi, dar sa nu poti face nimic cand va avea nevoie de tine, cand va fi ucisa cu brutalitate si mai apoi, sa suferi, sa suferi cum nu ai suferit in viata ta, sa suferi o vesnicie dupa ea. Si in final sa incerci sa te omori, dar sa nu reusesti niciodata !

 Apoi totul se transforma intr-un intuneric dureros...