Făt-Frumos

Capitolul 29

Ajunsi in casa lui Nathan, cei doi erau extenuati dupa atata alergat. Momo se tranti la intamplare pe canapea, abia mai putand respira.

-Obosita? Intreba Nathan, dezbracandu-se.

Momo se uita indiferanta prin casa, pana cand il vazu pe Nathan stand numai cu o pereche de boxeri pe el. Simtea cum sangele i se urca in obraji si automat isi puse mainile la ochi, pentru a nu mai fi tentata de acele patratele bine conturate.

-C-Ce crezi ca faci?! Se raspica Momo, balbaindu-se.

-Nu vezi, ma schimb!

Dupa cateva momente de tacere, Nathan isi dadu seama de ce Momo se comporta astfel. Ranji smechereste, apropiindu-se de ea, cu pasi marunti.

-De ce? E prea mare tentatia, nu? Rase el, orgolios.

-I-Inceteaza... Schimba-te mai repede.

Momo se ridica brusc de pe canapea, inca evitand sa se uite spre directia lui. Nathan o lua de incheietura mainii stangi, imbratisand-o. Capul ei se lipi de pieptul lui Nathan si ramase asa un timp, pana cand Momo se dezlipi din imbratisare, dandu-se cativa pasi inapoi. Inainte voia ca Nathan sa o imbratiseze mereu, dar acum, cand il vedea asa aproape simtea frica. Era putin speriata, fiindca stia ca Nathan putea fi usor comparat cu un adult, iar ea nu prea se descurca la "chestiile" facute in doi.

Doar la asta se putea gandi Momo, cand distanta dintre ei doi se micsora din cauza lui Nathan. Momo se dadea cu cate doi pasi inapoi, pe cand Nathan facea doar unul spre ea. Intr-un final aceasta ajunse sa se loveasca cu spatele de tejgheaua unde erau diverse obiecte de-ale lui Nathan. Dadu peste un ghiveci, in care era o floare frumoasa, dar care ajunse in secunda doi pe parchet, spargandu-se in mii de bucatele, iar pamantul imprastiindu-se peste tot.

-Nu! Striga Nathan care mai avea putin si plangea.

Momo era confuza si ramase nemiscata, uitandu-se la expresia faciala a lui Nathan. Era incruntat si se repezi catre floare, incercand sa o repuna pe picioare.

-C-Ce ai facut? Sopti el.

Nici ea nu-si putea da seama ce se intamplase mai exact. Asta era o latura pe care nu o mai vazuse vreodata la Nathan.

-Imi pare rau... Nu am vrut. Se scuza ea, mana tremurandu-i.

Lacrimile lui Nathan se puteau observa picand pe podea. Momo intinse mana spre el, dar si-o retrase la fel de repede.

-Nathan...

-Pleaca.

-Dar-

-Pleaca acum! Urla el.

Momo nu mai comenta. Isi lua tensii si iesi pe usa. Era oarecum ingrijorata pentru el. Nu stia cum ar trebui sa reactioneze. Credea ca il cunostea destul de bine, dar cu acel comportament nu il mai vazuse vreodata. Nathan sa planga era un eveniment ciudat si strain pentru Momo. Mereu Nathan incerca sa fie puternic si sa para a fi un "baiat rau". Nu stia ca poate fi si sensibil.

Dar totusi de ce a inceput sa verse lacrimi pentru o floare? Asta era si mai ciudat... Scuturandu-si capul, Momo isi continua drumul spre casa. Era destul de ghinionista... Pierduse si autobuzul si oarecum si pe Nathan, cel putin in acea zi.

Cand ajunse acasa, vazu un mare dezastru. Una din lampile ce-i luminau casa era trantita pe jos si sparta, iar majoritatea hainelor ei erau imprastiate pe podea, cat si pe canapea. Farfurii distruse, iar in baie era la fel de mizerabil.

-Pierre... Sopti ea, stiind ca asta fu opera lui.

Ofta zgomotos, dupa care isi curata apartamentul. Era enervata de situatie. Nu ii placea cand Nathan se supara, mai ales cand nici macar nu intelegea motivul. Trebuia sa-si ceara scuze cumva, dar nu stia cum. Ii era greu sa se duca la el, plus ca arata de parca ar fi vrut sa fie singur un timp.