Făt-Frumos

Capitolul 26

In mintea lui Momo se derulau numai acele momente in care Nathan radea cu acea fata pe hol. Oare asta insemna ca nu mai are nevoie de ea, ca nu mai simte nimic pentru ea? Nu mai putea suporta. Ii era un dor nebunesc de Nathan. Voia sa-l vada, sa-i auda vocea, sa-l atinga, sa-l imbratiseze... sa-l simta langa ea. De fiecare data cand se gandea la el simtea o durere puternica in inima si ochii i se umezeau instantaneu. Era asa trista, se simtea singura. Chiar era singura. Fara ca familia sa o sune sau sa se intereseza de ea, fara prieteni si fara nimic distractiv in viata. De ce mai traia oare? Oricum nimeni nu se gandea la ea, nici macar nu se interesau sa vada daca mai traieste cum trebuie, daca mananca bine, sau daca doarme linistita. Era nesemnificativa in ochii lumii, sau cel putin asa simtea ea in acel moment.

In casa era o liniste amortitoare, care o facea sa innebuneasca. Nimic nu se intampla. Nici nu avea prea mare lucru ce sa se intample. Poate ca despre asta vorbise acel atacator... Poate chiar ajunsese distrusa si intelegea in sfarsit spusele lui. Dar ciudat era ca inca nu intelegea de ce o atacase. Poate ca inca nu era complet distrusa. Nici macar nu mai gandea limepede. De ce se gandea ea la spusele unui psihopat care acum e in inchisoare?

Era frustrant sa stea singura. Simtea nevoia sa fie inconjurata de oameni, de prieteni, familie... Nici ea nu stia cum ajunsese in halul asta. Totul se intamplase atat de repede. Prima ei iubire s-a ofilit precum o floare iarna. Iar pana si a doua nu a dat roade. Oare chiar asta era adevarata viata despre care se plangea mama ei cand inca traia? Acum isi aminti si de ea... Ii era dor s-o vada, voia sa-i ceara multe sfaturi. Un singur lucru era sigur. Ea nu ar fi vrut sa o vada pe Momo astfel. Trebuia sa se puna pe picioare repede, stia ca mama ei o veghea.

Stia ca cel de la care pornea aceasta depresie continua era Nathan, asa ca se duse la el acasa. Intr-o fuga, fara macar sa gandeasca limpede ii batu in usa de mai era putin si o darama. Nathan veni spre usa, ciufulit. Abia se trezise si ochii sai erau pe jumatate inchisi si coprul ii era amortit. Deschise usa, fara a se mai deranja sa vada cine-l cauta. Nici ca-i pasa la ora aia a diminetii.

-De ce imi faci asta? Care e problema ta de fapt?! Tipa Momo la el, intrand in casa si trantindu-si geanta de parchet.

-Ce ai femeie? O intreba el trecandu-si mana prin par.

Momo se linisti si de abia dupa cateva minute de liniste isi dadu seama unde se afla si ce facea de fapt. Si-ar fi dat palme. Nu stia cum ajunsese aici. Il vedea doar pe Nathan nedumerit si putin speriat.

-Cum ce am? Ma seduci ca dupa sa-mi dai cu picioarul sa plec? Sari Momo la cearta. Explica-mi. Se linisti ea, asezandu-se pe canapea.

-Imi pare rau Momo. Eu nu mai simt nimic pentru tine. Cand te vad, esti doar o femeie ca oricare alta.

Cuvintele pe care le pronuntase Nathan parca erau un cutit care o ranea pe Momo. Un cutit care intra adanc in inima ei.

-C-Ce vrei sa zici? Spuse ea simtind ca nu-si mai putea tine lacrimile in frau.

-Eu nu te iubesc. Recunosc ca am fost putin miscat la inceput, dar acum nu mai e nimic interesant la tine.

Momo se ridica de pe canapea, luandu-si geanta si fugind pe usa. Fix cand ajunse pe hol lacrimile incepura sa-si faca aparitia. Se simtea atat de patetica, sa planga pentru un pusti. Avea sa bea. Acest gand ii trecu prin minte ca o sageata. Se duse inr-un club select, prima oara avand grija sa se imbrace corespunzator: o rochie destul de scurta, mulata si neagra. Niste tocuri imense si mult machiaj.

Se afla acum la intrare, iar paznicii cand o vazura, o recunoscura imediat ca fiind Shadow si o lasara sa intre fara sa plateasca. Momo intra elegant si se aseza la barul pentru VIP-uri. Isi comanda mult alcool si incepu sa bea, fredonand pe muzica ritmata. Era chiar destul de euforica pentru lucrurile care i se intamplasera. Un barbat se aseza la acelasi bar. Un barbat bine facut, la costum, elegant care isi comanda o bere.