Capitolul 1

40 5 0
                                    

Buna. Sunt Cara. Cara Elshain [Elșein se citeste] si am 18 ani. Am hotarit inca demult sa imi incep viata, din cauza ca, mama si tata nu mai sunt in viata de 2 ani, iar eu si fratele meu am suferit mult dupa. August si-a reinceput viata noua cu un an in urma, si lui i-a reusit de minune sa incerce sa treaca peste. Eu insa nu. De cit timp August a incercat sa ma faca si pe mine sa zimbesc, si sa imi reincep viata, dar eu tot ma retrageam cite un pic in mine. Poate de aceia, am pierdut tot ce aveam. Insa cu timpul am inceput sa imi revin, iar August, vazind asta, m-a ajutat sa trec peste, si iata-ma intr-o noua viata. Traim in Londra, si avem tot ce ne dorim, datorita mostenirii: case, vile, masini, bani, etc. Dar noi nu iubium sa aratam asta, si nu folosim aproape nimic. Banii deasemenea ii pastram. August e acum la facultatea din Londra, si eu la fel. Suntem in aceasi clasa, si parca totul e ok. Haideti sa trecem la detalii si povestea mea....

***

Este dimineata, ora 6:45. Ma scol mereu asa dimineata, deoarece ma simt mai bine cind ma scol devreme si sunt sigura ca reusesc totul. Deschid jaluzelele, si plec la baie. Hotareasc sa fac un dus. Aprind apa, si las picatruile mici sa cada pe corp. Deschid gelul de dus, cu o aroma incredibil de buna, si incep sa ma sapunesc. Dupa 20 minute, ies din dus in prosop, si ma spal pe dinti. Apoi, ies din baie, si ma indrept spre dulapul cu haine, aleging haine lejere de scoala. Dupa ce cam 30 minute pierd pentru machiaj natural, coafura si haine, ies in bucatarie unde il vad pe August.

-Neata, surioara! imi zice el cu zimbetul pe fata.

-Hey, fratioare!

- Maninci clatite cu Nutella? ma intreaba provocator.

-Si normal!

Dupa mic dejun, imi iau un mar, imi iau baschetii, si cheile de la casa si masina. II spun pa fratelui, deoarece el vine mai tirizu...ca deobicei. Deschid garajul, si iau minicooper-ul meu rosu si plec spre facultate. Tot drumul am ascultat cintece de genul: Shape of You, Stay, I got you, si mi-am creat cite un pic, dispozitie. Ajunsa in parcarea faculatiii, dupa aprioape 10 minute (din cauza ca traim aproape) , am vrut sa parchez in singurul loc liber ramas. Vreau sa dau inainte, cind colo, ma avariaza un baiat cu BMW-ul lui. Ies din masina suparata rau, caci farul meu din dreapta nu mai este.

-Bai, da esti nebun? Cum puteai sa nu ma observi cind sunt chiar in fata ta? tip eu la baiatul cela care nici in ruptul capului nu coborise, si nu vroia nici pe de parte sa o faca.

-Puicuta, linisteste-ti gurita si nervii, ia-o mai moale. Daca stiai sa conduci normnal, asta nu s-ar fi intimplat. imi zice el raspicat cu ochelarii de soare pe ochi, si cu un rinjet.

-Auzi, tu, neinfricatule...coboara din masina, si uitet-te ce mi-ai facut la masina, badaranule. O sa imi platesti farul!

-Cum vorbesti tu cu mine? Nu stii cine sunt eu? imi zice si se da jos din masina lui si vine raspicat la mine. Icearca sa ma apuce de mina, dar din cauza ca stiu sa ma apar sin sa ma bat, sau datorita, il lovesc unde soarele rasare, si ii mai dau cu genunchiul in ochi.

Lumea se adunase in fata noastra, uitind-se straniu la noi, mai ales la mine. Cind se ridica intr-un final, vad ca e Den-baiatul popular din scoala.

-Ai incurat-o rau, Cara Eshtain!Stii cine sunt eu? Stii ce pot sa iti fac?

-Stiu ca esti badaranul scolii, si ca nimic nu poti sa imi faci, atita timp citesti de vina, si porti toata raspunderea de accident, iar politia, daca o chem, pai poate sa confirme acest fapt. Si mai apoi tu platesti pentru far, accident, si etc.

Se uita rau la mine, si se urca in masina lui, si pleaca de la facultate.Toata lumea se uita la mine, si ma aplauda. Nu intelegeam ce asa marte lucru am facut, fiind faptul ca nu permit sa ma calce cineva in picioare. Ma urc in masina, si om parchez bine. Hotarasc ca la moment nu pot face nimic, asa ca dupa scoala, il rog pe August sa imi duca masina la reparatie, din cauza ca eu am treaba dupa. Iata ca si el apare, minunat de ce s-a intimplat. Ii povestesc totul, iar el ride in hohote.

-Da, surioara. Nu credeam ca esti in stare de asa ceva. imi zice el rizind.

Se sunase, iar noi am intrat in sala de clasa. Aveam ora de franceza.

Era insirsit pauza de masa, iar eu mi-am luat mincarea de la bufet in pachet, si am plecat spre locul meu preferat: spatele copacului mare din curtea facultatii. M-am asezat pe mica masuta de 4 persoane, si am inceput sa maninc, totodata citind prezentarea care trebuia sa o arat la urmatoarea ora. Dintr-o data spre mine vine o fata blonda, cu ochii albastri.

-Buna! E liber aici?

-Hei! Da, presuspun, fiind faptul ca nimeni nu sta pe aici.

-Ma numesc Katy. Am 18 ani, tu?

-Cara, si tot 18.

-Eu sunt noua pe aici, si am vazut de dimineata ce s-a itnimplat. Mi-a placut ca nu le dai voie sa te calce in picioare. Cum a zis Cristh Smith: "Daca te lasi pagubasa in fata lor...

-....vei ramine pagubasa si in fata vietii." Cum? Ai citit si tu...?

-"Pe calea gresita spre o noua viata corecta?" Paaai....a fost cea mai super carte ever! imi zice ea atit de surprinsa si fericita.

Am vorbit cu Katy toata ora libera, si am aflat ca ne asemanam foarte mult. Imi place nespus de mult de ea, si chiar am devenit prietene. Si cel mai important lucru, e ca...e cu mine in clasa, si traieste chiar linga casa mea-suntem vecine, avind casa una linga alta. Dupa scoala, am ajuns acasa ambele, am facut prezentarile cu August, si am aflat ca are si ea un frate de aceiasi vrista- Alexander. Parintii lor traiesc in alta tara, iar ei aici au venit pentru totdeauna, din cauza econmiei joase unde traiau ei pina acum. Ne-au invitat pe amindoi la ei acasa, in ospetie, iar noi am plecat bucurosi. Se pare ca si August si Alexander s-au facut prieteni buni. Asta da coincidente. Viata de vis, nu?

Reality or FantesyWhere stories live. Discover now