capitolul 27

13 2 0
                                    

Lectura placuta !. Si Hristos a înviat.

Imi deschid ochii incet si ma uit la tavanul alb din fata mea , totusi ce rost avea sa imi fac atatea griji si sa fiu atat de speriata doar pentru ca Evans e aici , din nou , in casa mea . Poate el a venit aici cu un scop bun ,poate ca s-a schimbat . Totusi sa fiu sincera dupa 10 ani nu cred ca o sa observ ceva bun la el , ceva care sa imi spuna ca el chiar s-a schimbat.

Revin din nou cu picioarele pe pamant si pasesc catre baie ...

Dupa un dus relaxant si totusi grabit , ca sa nu las invitatii sa astepte revin din nou in camera mea . Dar de data asta inima imi batea mult mai tare , doar din cauza sperieturii .

Da ..a sperieturii :))

Evans era in fata usii cu un pahar de vin rosu in mana si deabea acum pot sa ii observ costumatia din seara asta . Era imbracat intr-un frac negru care sa fiu sincera ii statea chiar foarte bine pentru varsta lui .

Imi dau ochii peste cap si incep sa imi umblu prin par cu prosopul doar ca sa il usuc .

- Poti , te rog , sa iesi ,vreau sa ma imbrac .
- Oh..e mai bine ,se pare ca am venit la momentul potrivit ca sa te privesc .

Il privesc cu multa sila, imi iau rochia in mana si ma duc in baie sa ma imbrac , nu inainte de a pune mana pe zavorul usii pentru a inchide usa . Il cunosc indeajuns de bine pe Evans incat sa stiu ca ar intra peste mine fara nici o rusine dar cu foarte mult tupeu .

***

-Inca esti aici Evans?
- Da . Dece nu as fi? Doar esti nepotica mea .

Imi ridic mana catre obrazul lui , si asa de mult imi doresc sa il lovesc , dar nu pot . Stiu ca daca o sa fac o nebunie dinasta o sa iasa mult mai rau decat mi-as fi imaginat vreodata.

- Sa nu mai indraznesti vreodata sa spui ca eu sunt nepoata ta .

Ma asteptam la un raspuns mult mai dur , dar tot ce facuse era sa zambeasca .

- Acum , te rog frumos sa pleci de aici la tarfulitele tale si sa ma lasi in pace .
- Stii papusa, dece as pleca ? Petrecerea deabea incepe .

Un zambet sarmant ii aparu pe fata dupa care disparu nu inainte de a mai lua inca o inghititura din vin si observ ca imi înmâna paharul facandu-mi cu ochiul drept.

Oftez prelung si ma indrept catre scari sa pot sa imi fac intrarea.

Ma simt asemenea Cenuşăresei , doar ca in alt mod, sa fiu sincera rochia imi era cam stramta iar pantoful daca m-ai cadea era tot tacamul. Observ ca Kevin se apropie de mine intinzandu-mi mana ca un adevarat gentleman si ma duse catre familia mea.

Ma bucur ca toti se simt bine, adica tot ce pot sa vad sunt oameni cu zambete pe faţa si distrandu-se. Dar tot nu as crede ca acest inceput o sa aibe si un sfarsit fericit.

Baiatul cu ochi albastrii era si el acolo. Il vad retras de toata lumea si privind in jur.

- Imi cer scuze , trebuie sa plec undeva . Ma motivez intr-un mod placut pentru a pleca si ma pierd printre multimea de oameni.

Intr-un final nustiu cum ajung, dar eram in fata lui deja. Acum ce o sa îi spun baiatului?

- La mulţi ani, Brianna!

Din momentul ala efectiv nu mai auzeam nimic, si nici nu stiam ce sa spun. Ii zambesc pur si simplu ca un copil inocent si il observ ca începuse sa se uite puţin ciudat la mine.

-Oh... Scuze, ma pierdusem printre ganduri. Mulţumesc.

Raspunsul lui era un zambet obişnuit ,ii observ dinţii albi imaculati care imi captivau atentia dar ochii aceia.. Oh, doamne. Nu cred ca mai aveai ceva de spus.

Infulec la cativa crenvursti de pe platoul de pe masă si nu mai spun nimic.

- Vad ca iti e foame...
- Oh, nu... Stii, cand ma emoţionez foarte tare incep sa mananc. Si acestia sunt foarte buni.. Vrei?
- Mnu.. Mersi.

Il vad ca pleca de langa mine fara sa mai spuna nimic . Doamne.. Ce toanta sunt.

O vad pe Amber destul de agitată, si privind in jur cu disperare.

- Amber?!
- Daa..
- Cauti pe cineva?
- Daa..
- Pe cine?
- Daa..

Incep sa rad si o vad ca in momentul asta e putin inconştientă pentru discutia noastra.

- Il cauţi pe Josh?
- Cee.. Nu. Pf..

Imi ridic o spranceana in sus si astept raspunsul adevarat de la ea.

- Bine... Da, pe el il caut.
- Dece? Parca v-aţi despărţit...
- Da, asa e. Dar l-am vazut cu o fata mai devreme.
- Si esti geloasa? :)))
- Nu... Dar e ciudata fata aia, nu e de nasul lui. Ascunde ceva, simt asta.
- Ookey.. Linisteste-te... O sa apară, fi sigura. Bine?

Aproba din cap micuta bruneta si ma indepartez de ea ducându-mă la băiatul cu ochii albaştri.

Era afara privind cerul instelat si in mana cu un pahar de alcool. Era din nou singur, fara nimeni.

- Ar trebuii sa vi ,se taie tortul. :)
- Defapt tu ar trebuii sa mergi.
- Nu sunt chiar o gazda buna pentru invitaţi.

Incepe sa rada la raspunsul meu si isi indrepta capul inspre cer.

- Nu prea vorbesti nui asa?
- Mda, sa zicem ca nimeni nu ma prea baga in seama.
- Vreau sa te intreb ceva..
- Spune.
- Dece ai venit? Adica ne-am vazut odata pe strada, alergand.
- De unde stii ca eram eu.
-Daca ti-as putea spune ca ochii aia mi-au dat raspunsul, m-ai crede?

Incepe sa rada din nou de mine dar de data asta privindu-ma in ochi. Il observ ca înainta catre mine cu un pas si eram pe puntul de a ne saruta.

- Te-as crede.

Nu, nu pot sa fac asta. Ma indepartez cu un pas inapoi si îi ofer o palma peste obrazul stang . Pot sa spun ca puteam sa simt durerea pe care o avea si el dar, pentru scurt timp.

- Brianna?!!

Ma intorc si o vad pe Amber in spatele meu, cu ochii plini de lacrimi.

- Amber?! Ce s-a intamplat?
- Kevin...

Am terminat si capitolul 27 dupa foarte mult timp.

Scuzati-mi eventualele greşeli.

#LoveYouAll



























A Kidnapped GirlWhere stories live. Discover now