A Kidnapped Girl

capitolul 14

Lectura placuta!

In faţa mea se afla nesuferitul de Abram.

-Ce cauti tu aici?!..
- Nu ma pofteşti inauntru?.
- Stai bine acolo si nu cred ca meriti sa te primesc in casa mea dupa ce mi-ai facut..
- Mda, Brianna, despre asta am vrut sa vorbim si de asta am venit aici... Chiar imi pare foarte rau pentru tot ce ti-am facut...
- Ahaa, dece te-as crede? Doar tu m-ai rapit.
-Stiu, dar chiar vreau sa ma crezi si sa ma ierti pentru tot.
- Mai, omule, ai vrut sa ma faci prostituata. Aproape am fost violata. Tu te crezi ce spui?
- Okay, daca nu vrei sa ma ierti, poate o sa te razgandesti,cand o sa vezi plicul asta. Si acesta imi intinse plicul catre mine, eu il iau si ii inchid usa in faţă. Il deschid tremurand putin din maini si vad ca era un test care era vorba in el despre mine si Abram. Citesc mai departe unde la sfarsit foii ma opresc si vad ca noi doi eram tata si fiica. Era absolut imposibil, ma duc si deschid usa si il strig pe acesta;

- Stai! De unde pot sti ca tu esti tatal meu?
- Ai dovada clara in mana.
- de ce as crede asa ceva? Adica e doar o simpla foaie...
- Ok, atunci daca nu ma crezi nici dupa dovada asta atunci hai sa mergem impreuna la un centru de analize si sa vedem daca avem acelasi sange. Acolo poate o sa te convingi .
- Ok, mergem. Stai sa imi iau geanta si ne intalnim acolo.
- Dece nu mergi cu noi?
- Cred ca glumesti. Incep sa rad si intru in casa unde imi iau geanta si portofelul de pe masa.

Sun repede la un taxi si astept in sufragerie . Il vad pe Kevin ca coborâ jos si asezandu-se langa mine.

- Iara pleci?
- Da, am ceva de facut.
- Ce ?

Aud claxonul taxiului din afara casei si ma ridic deschizând usa.

- Vorbim mai incolo. Te iubesc! Si inchid usa.

Ma urc repede in taxiu ...

Ajung insfarsit la centrul de analize si il vad pe Abram . Intram amandoi iar acesta se duse si vorbi la receptie.

Eu ma asez pe scaun si ma deschei la pulover. Oare chiar asa o fi? Oare el este tatal meu? Mii de ganduri mi se adunară in cap, după ce ca am aflat ca am o matusa si ca mama mea a murit vine Abram si imi zice ca el este tatal meu, oare nu imi e si mie de ajuns? Oare cum pot rezista? Oare cum o sa ii zic si lui Amber? , astea sunt intrebarile care ma framanta, dar incerc sa fiu puternica si sa trec peste.

(.dupa cateva minute.)

Vad ca doamna asistenta iesi pe usa si se apropie de noi cu un plic in mana. In acel plic se afla rezultatul. Mi-l inmaneaza si plecă, eu deschid plicul, mainile mele tremurau deja, scot foaia si ma uit la rezultat. Nu-mi venea sa cred, deci era imposibil. O lacrima se scurte pe obrazul meu si bag inapoi foaia in plic , ii dau plicul lui Abram in mana :

- D-Da,... e pozitiv.

Acesta deschise plicul repezit si vazu ca era pozitiv si dadea sa ma imbratiseze.

- Nici cu un deget sa nu te apropii de mine...si ma trag cu cativa pasi in spate. Dupa tot ce mi-ai facut nici macar nu meriti sa te bag in seama, sunt scârbită deja ,dar eu sunt fata aia buna care trebuie sa ierte totul... Ei bine nu e asa ,sa stii ca jocul asta murdar sa terminat chiar in aceasta secundă. Nici nu mai vreau sa te aud sau sa te vad vreodata.

Ii intorc spatele si plec iesind pe usa. Ma razam pe peretele cel rece si incep sa plang...

Dupa ce m-am mai calmat puţin comand un taxi care sa ma duca acasa...

După cinci minute ajunse taxiul si ma urc in el pe bancheta din spate ...ma uit pe fereasta si vad copii cu părinţi de mana bucurându-se de cele din intai luminite de craciun. Noi dece nu am putut sa avem astfel de parinti? Dece noi nu am putut sa ne bucuram de copilaria noastra alături de părinţii nostri? Dece nu am putut sa fim fericite de toate aceste lucruri minunate ? Dece? ....

Imi inchid ochii ca sa imi stapanesc lacrimile si vad cum taxiul se opri in fata casei mele. Platesc si ma dau jos intrand in casa..

Vad ca in sufragerie pe canapea se afla frumosul meu Kevin.... Care sforaia. Incep sa rad si ma duc catre bucatarie, surioara mea facea mancare acolo.

-Hmm.. Tu si gatitul? Cred ca a venit sfarsitul lumi... Si ma mir cum de nu ai dat foc deja la bucatarie..
-Pai nu am dat pentru ca am invatat de la cea mai buna bucatareasa din lume. Adica tu.

Aceasta se intoarse cu fata la mine si ma privi in ochi...

-Bri? Ce ai patit? Ai plans?
- Nuu..
-Cum nu? Ai ochii roşii. Ce ai patit?!
-Stai linistita, surioara, ca nu am patit nimic ,doar m-am necajit penttu ceva.
- ceva ce?
- pai despre asta am vrut sa vorbim decand am venit acasa.
-pai spune...

Heii dragilor, sper ca va place capitolul acesta si da, ne vedem in capitolul 15. Va puup 😍❤❤❤