Nu-mi gaseam puterea de a ma ridica de pe gresia rece din baia aceea. Plangeam in continuu cu ochii inchisi si speram ca tot ceea ce s-a intamplat a fost un cosmar. Rasetele lui Edi imi inundau urechile, simteam ca iau o razna. Am deschis ochii si l-am vazut incercand sa se ridice. Pentru el nu conta ca sangera, nu conta ca distrusese doua vieti, el se simtea razbunat. O furie imensa m-a cuprins, o simteam clocotind in mine, o simteam in sangele care imi vuia prin vene, o simteam in inima care se destrama bucata cu bucata in fiecare secunda.
- Nenorocitule...
Dintii mi se inclestasera, pumnii de asemena, ura pe care o simteam pentru animalul acesta se contopea cu toate sentimentele pure care imi strabatusera sufletul candva. M-am ridicat inaintea sa si, asemeni unui pradator, m-am repezit spre el si l-am pocnit cu toata forta. Nu ma mai puteam controla deloc.
- Aaargh, nenorocitule, mi-ai luat si ultima sansa de a fi fericita! De ce? De ce?? De ce ai facut asta? Te-ai simtit ranit, idiotule? Stii prin cate am trecut eu? Stii ce inseamna sa suferi? Esti un paduche nenorocit, esti un drogat fara viitor. Pentru mine, Damian era tot viitorul meu. Cum ai putut, jigodie, sa ma faci una cu tine? – l-am mai lovit o data, facandu-l sa cada in genunchi.
- Ti-ai facut-o singura, Eva.
- Nu indrazni sa-mi pronunti numele! Te consideram prieten candva, tineam la tine, imi pasa de tine, te aparam in fata lui... Si tu, TU, mi-ai distrus viata. S-a intamplat o data. Stii ca in noaptea aia mama a murit? Stii cum e sa fii orfan? Stii cum e sa te agati de iubirea care ti se ofera, necontand cand de mica este? Tu stii, canalie, ce inseamna iubirea?
Plangeam atat de puternic ca aproape ramasesem fara aer si vedeam in ceata. Voiam sa il vad mort, voiam sa fiu prima care turna pamant peste el.
- Ai dreptate, sunt un ratat. Dar nici tu nu stii ce e iubirea din moment ce nu ai stiut sa o apreciezi. Orgoliul tau te-a distrus si te va distruge mai mult decat am facut-o eu acum. Eu voi ramane un nimeni pentru toti, nici ca imi pasa. Dar tu vei ramane un nimeni pentru cea mai importanta persoana din viata ta. Intelegi acum?
- Vierme ce esti!
M-am prabusit pe gresia rece din nou si ma uitam la el cum sangera, cum viata se scurgea usor din el in timp ce a mea plecase cu minute bune in urma. Nu ma mai recunosteam sau poate... ca asta eram eu. Meritam sa sufar pentru suferinta pe care i-o adusesem lui Damian, dar meritam intr-atat de tare incat sa raman fara nimic?
In acel moment Ana a intrat in baie si s-a speriat cand ne-a vazut pe amandoi zacand acolo ca doi nebuni. M-a ajutat sa ma ridic si sa ies de acolo. A anuntat pe cineva la bar sa il ajute pe Edi si apoi m-a scos din local.
- Eva, ce naiba s-a intamplat acolo? De ce sangera idiotul ala?
- Taci, Ana, taci. Vreau decat sa ajung acasa. Unde naiba e un taxi cand ai nevoie de el??
- Calmeaza-te!
- Stai... Unde e Damian? Unde e Damian??? – m-am intors spre ea, plangand.
- Nu stiu! Nu l-am vazut de ceva timp. Am crezut ca e cu tine.
- Taxi!! Taxiiii!!
M-am urcat rapid in masina si am plecat. Ma foiam pe bancheta din spate, ma uitam pe geam, imi venea sa plang in hohote, dar ma abtineam. Probabil il speriasem pe sofer. Imi parea atat de rau deoarece consecintele faptelor mele se revarsau asupra altora, in special asupra celor pe care ii iubeam, de fapt... asupra celui pe care il iubeam. Cel pe care il iubeam, il iubeam, iubeam... pe el, pe Damian. A fost prima data cand am admis asta! Mi-am ingaduit sa simt iubire pentru el, mi-am permis sa o admit, sa o descatusez din lanturile mandriei si orgoliului. Aceasta iubire ma inunda, ma sufoca, ma facea sa simt ca plutesc, ca nu mai apartin acestei lumi... si eu eram pe punctul de a o pierde.
