My new and happy life,I hope...

Capitolul 17

                            Capitolul 17: Everyhing it's fine when it's ending well.

        Ma apropiam cu pasi marunti spre padure. Era intuneric; si trebuie sa recunosc, imi era cam frica. Am auzit un marait, apoi zgomote din tufisuri. M-am oprit pentru o secunda, apoi m-am apropiat de tufis. O veverita imi sare in fata, si fuge speriata.

Am rasuflat usurata.

-Chair trebuie sa incetez sa imi imaginez tot felul de scene. Nu e nimic periculos in padurea asta!

Am intrat in padure. Pana acum totul era normal. Adica, intunericul si aerul rece. Sunetul frunzelor in bataia vantului, si toate celalalte. Am plecat spre locul in care am fost ieri. In poenita nu mai era nimic ciudata. Era exact asa cum a fost cand am venit. Am hotarat sa merg la lac. 

Din nou, la lac nu era nimic. Totul era normal. Doar ca, aveam senzatia ca ceva, sau mai bine zis, cineva, ma urmareste. Probabil e doar in capul meu.

-Cred ca pana la urma mama avea dreptate. Mi-a tras clapa, iar probabil acum se distreaza. Dar totusi, nu ar trebui sa fiu atat de dezamagita. Macar e bine. Dar totusi, de ce nu ma pot bucura?

Am luat-o pe poteca, inapoi spre masina.

-Auchh! De ce naiba m-am impiedicat! Super! Acum ma doare si piciorul!

In timp ce ma vaicaream, stand inca jos, am vazut...un picior?! Iesind din tufisuri.

-Aaaaaaaa! Am tipat si am luat-o la goana, dar din nou, asa cum imi sta in fire, m-am impiedicat si m-am rostogolit pana am dat cu spatele de un copac.

-Ahh, chiar trebuie sa mi se intample din nou? 

M-am ridicat de jos, si m-am indreptat spre tufisul unde am vazut...piciorul.

-Lanterna! Unde e lanterna?! Poate fi mai bine de-atat? Acum am pierdut si lanterna.

Am scos telefonul, apoi am luat un bat. M-am apropiat incet. Daca e un om mort?!  Am luminat cu telefonul, si am miscat...piciorul acela cu batul.

-Ahh! Am auzit venind din tufisuri.

-Ce bine! Nu e un om mort!

-Sarah?

-Connor?! Am spus si m-am uitat la fata lui. Era tot de sange, si cu hainele rupte. -Ce cauti aici? Ce s-a intamplat? Am spus ajutandu-l sa se ridice.

-Ahh, ai grija! Doare! Iti povestesc in masina. Acum haide sa plecam de aici.

-Bine bine! Nu trebuie sa tipi! Te aud perfect!

-Ha! Cine vorbea de tipat!

Dupa zece minute, am ajuns la masina.

-In sfrarsit am ajuns! Ma bu-

-Stop! Opreste-te! Spune-mi mai intai ce ai patit.

-Ti-as spune daca nu ai mai tipa. Ce ai patit?

-Ce am patit?! Iti spun eu ce am patit! Tot el ma intreaba ce am patit?!! -Am venit la trei noaptea sa te caut in padure. Singura! Pentru ca ceilalti sunt acasa, dorm, la caldura! In timp ce eu am venit sa te caut. Si tot tu ma intrebi ce am patit?! Credeam ca esti un om mort! Pricepi? Credeam ca piciorul ala e al unui om mort!

-Mda. Ai dreptate. Nu trebuia sa tip la tine.

-Exact!

-Hei gata. 

-Mai bine imi povestesti totul cand ajungem acasa.

-Bine.

.....................................................................................

             Dupa 30 de minute.

-Intra si, fa-te comod. Ma duc sa-ti aduc niste haine de la tata. Are unele haine pe care nu le-a purtat niciodata, si care ii sunt mult prea mici.

-Ok.

Am urcat repede scarile, si am intrat in spalorie, cautand hainele. Dupa am luat cateva prosoape, pe care le-am pus in baie.

-Am pus hainele si cateva prosoape in baie. Nu sunt prea grozave, dar sunt bune pana maine. Povestim dupa.

-Bine. Sarah?

-Huh?

-Cum ai stiut ca sunt in padure?

-....nu pot sa spun ca am stiut. Am avut doar un sentimen de neliniste, si intr-un fel stiam ca esti acolo, dar nu pot explica cum.

-In orice caz, ma bucur ca ai ajuns. Spuse si ma imbratisa. Am stat asa cateva minute, apoi pleca la baie.

M-am dus si eu sa fac un dus, iar apoi m-am imbracat in pijamale. Am pregatit repede ceva de mancare. Probabil ca ii e foame. Ce probabil. Mai mult ca sigur. 

Dupa ce am mancat, am urcat in camera mea.

-Acum, imi spui ce s-a intamplat?

-Da. Ti minte cand am facut pariul da? Am alergat si m-am impiedicat de ceva. Am cazut si m-am rostogolit pana am cazut intr-un lac, sau rau. Nu stiu exact. Stiu doar ca era o apa destul de adanca, si cu pietre. Am simtit cum m-am lovit de ceva la cap, apoi nu mai stiu nimic, pana cand m-am trezit pe pamant. Eram in padure, doar ca nu stiu exact in ce parte a padurii. Am mers, incercand sa ma aproprii de autostrada. Si cred ca asa am tot mers, pana ce am lesinat, iar apoi tu m-ai gasit.

-Inteleg. Deci de asta ai tu rana aia la cap. Asteapta o secunda.

-Unde mergi?

-Vin imediat. 

In cateva minute m-am intors cu o trusa medicala.

-Pe bune, nu doare chiar atat de tare. 

Am pus desinfectat pe vata, si am tamponat usor.

-Ahh! Nu mai pune chestia aia!

-Stai putin locului! Nu mai esti un copil! Trebuie dezinfectat.

-Doare!

-Gata. Am terminat.

Dupa am mai vorbit cate ceva, apoi nici nu mai tin minte cand am adormit.