My new and happy life,I hope...

Capitolul 11

                              Capitolul 11: The holiday it's comming.

              Ma trezesc ca deobicei la ora opt pentru scoala. Dupa ce fac un dus, ma imbracat cu o perechie de colanti, o rochie scurta crem,o perechie cizme visini, niste accesori, mi-am pus cartiile si am coborat la micul dejun. Dupa ce mananc, urc in masina si plec spre scoala.

  Prima ora am matematica cu domnul Frank. E un barbat destul de invarsta, de vreo 50 de ani, cu parul carunt, de inaltine medie, dar extrem de prietenos si de gasca, desi este un om atat de invarsta.

Face matematica sa para mult mai usoara, chiar placuta, dar trebuie mentionat ca desi nu ador scoala, matematica este materia mea preferata. 

Profesorul nu a ajuns inca. Dupa ce ii salut pe colegi, ma asez in banca si imi  scos cartile si caietele de mate, uitandu-ma peste niste fise de tema. Dupa cateva minute profesorul intra in clasa salutandu-ne. 

-Buna dimineata copii. Cum a fost weekend-ul?

-Buna dimineata! zicem toti in cor. Dupa ce mai schimbam cateva vorbe cu profesorul, ora de mate  incepe. Rezolv cateva probleme de geometrie la tabla, apoi ne preda o lectie noua, iar dupa cateva minute se suna de pauza.

Dupa ora de mate avem fizica, desen si istorie, apoi pauza de masa doua ore, iar dupa mai avem chimie si  psiho, iar apoi pot pleca acasa.  

Azi e cea mai nasoala zi. Am materiile pe care le urasc cel mai mult: fizica, chimie si istorie. Pur si simplu nu imi plac aceste materii si nu le pot suporta. Dupa ce termin scoala, ies la un suc cu colegii, apoi ma indrept spre casa.

 Viata mea devine din ce in ce mai monotona. Desi imi doresc liniste si pace, asta nu inseamna ca imi doresc monotonie si plictiseala. Trebuie sa mai ies din casa, sa ma distrez mai mult. Pana la urma o viata am si trebuie sa profit de ea.

Nu vreau sa ajung la 60 de ani si sa ma trezesc ca viata mea a trecut fara sa am amintiri legate de cei mai frumosi ani. Vrea sa-mi amintesc mereu adolescenta, distractiile, cercul de prieteni, liceul si toate celalalte.

Ajung acasa,  urc in camera mea, fac un dus apoi ma schimb in ceva comod si cobor la cina.

-Ceau!

-Ceau! zise Jess

-M-a sunat profesorul tau de matematica, domnul Frank. Zice mama.

-Pentru?

-Mi-a povestit despre capacitatile tale in matematica, si ca esti foarte buna, asa ca vrea sa iti ofere o bursa la colegiul national de matematica din Sydney.

-Australia?

-Da. A spus ca te lasa cateva zile sa te gandesti.

-Hmm, Sydney, suna bine.Si avand in vedere ca ma gandeam ca as dori sa se itample ceva nou in viata mea, iata ca dorinta mi se indeplineste. -Mama, cred ca deja m-am hotarat.

-Asa de repede?

-Da.

-Si...care e raspunsul?

-Ma duc, normal. Poti sa-l suni pe profesor sa-i spui ca ma duc si ca urmeaza sa discutam detaliile.

-Dar draga mea, nu vrei totusi sa te mai gandesti? O sa fi departe de noi si de casa. O sa iti ducem cu totii lipsa. Poate totusi te mai gandesti...bine?

-Mama, chiar vreau sa ma duc. Imi doream ca ceva nou sa mi se intample si uite ca Dumnezeu m-a ascultat. O sa vorbim la telefon si pentru ce exista oare internetul? O sa fie bine, ai sa vezi. Iti faci griji degeaba.