It's painful 🇷🇴

Imi amintesti de cineva

Stateam la balcon privind orasul inca treaz. Inca imi rasunau cuvintele ei in minte atunci cand am pierdut-o.

~Traieste pentru mine! Pentru amandoua si asteapta-ma! Promite-mi ca ma vei astepta! Voi veni inapoi curand! Iti voi fi din nou alaturi! Intr-o zi! Cand vom putea canta din nou impreuna! Doar ast... ~

- Astept Itami! Dar cat? spun intorcandu-ma in salon si punand lantul cu crucea alba pe un suport negru incojurat cu irisi negri si poze arse cu ea... Cu Itami!

Simteam cum mi se umezeau ochii si obrasii dar nu realizam ca plangeam incontrolabil. Durea! Durea prea tare! Singurul lucru pe care il mai simteam era durere si suferinta. M-am dus in bucatarie incepand sa caut disperata ceva ascutit. Aveam de gand sa-i pun capat! ~Promite-mi ca ma vei astepta!~ imi rasuna o voce in cap fix cand imi indreptasem un cutit spre inima. M-am oprit. Doar pentru ea!

-Ti-am promis! Dar asta nu inseamna ca nu pot sa scap de durerea asta! spun si incep sa-mi tai incheietura mainii stangi urcand spre cot apoi facand acelasi lucru si la dreapta. Incep sa-mo ciopartesc picioarele si abdomenul si lasand sangele sa se scurga neincetat pe podeaua rece,abia intrezarindu-se prin intuneric. M-am dus in baie si imi priveam chipul dezgustata. M-am inevant cand am auzit din nou vocea aceea indemnandu-ma sa ma opresc si mi-am facut o taietura adanca sub ochi pe obrazul stang. Mi-am ferit parul lasand la vedere ochiul rosu. In urmatoarea clipa am vazut-o pe Itami in oglinda avand aceleasi rani proaspete ca si mine.

~ De ce?

- Pentru ca m-ai mintit! Pentru ca inca ma minti! Pentru ca promisiunile pe care le-ai facut sunt doar vorbe goale! Te vei intoarce! Imi vei fi iar alaturi! Cand Itami? Cand? Ma doare! M-am saturat! Nu mai vreau nici macar o clipa sa traiesc! Nu fara tine! spun lasandu-mi parul sa alunece peste ochiul stang imaginea trista a lui Itami disparand si facand loc chipului meu insangerat. Am deschis apa fiebinte lasand apa sa umple cada apoi plec in bucarari revenind cu o cutie de sare iodata, plina, din care jumatate,ajunge in apa. Am gustat apa care acum era la fel de sarata ca lacrimile ce le-am varsat acum cateva momente. Am luat de la altar irisii negrii a caror petale le-am smuls cu ciuda si le-am aruncat in cada. Am intrat repede scancind de durere. Sarea aceea imi invada ranile adanci provocandu-mi un chin destul de suportabil. Sangele meu se imprastia prin apa omogenizandu-se cu aceasta. Stateam in propiul sange privind petalele negre cum pluteau stingere pe suprafara rosie a apei. Intr-un final am decis sa ies ne mai suportand usturimea. La contactul cu aerul racoros din dormitor, am simtit o usoara alinare. Am inceput sa ma bandajez acum devenind o mumie ranita.

Spalasem sangele din bucatarie insa baia o lasasem exact asa cum a fost cand am terminat baia acea 'relaxanta'. M-am dus direct in pat unde am adormit acoperita doar de bandajele albe ce-mi infasura aproape tot trupul.

M-am trezit obosita incercand sa ignor durerea care ma cuprindea. Ma duc la baie si imi spal fata observand imediat bandajele sangerii pe care am decis sa nu le schimb. Ma intorc in dormitor si-mi i-au "uniforma" care era de fapt o fusta pana deasupra genunchilor, neagra, o camasa trei-sferturi alba, si un ploveras subtire negru lana la genunchi. Bangajele imi erau la vedere dar nici ca-mi pasa. Mi-am luat conversi negrii ci crucea care mi-am pus-o ca cercel de data asta, geanta si am plecat la scoala. Mergeam agale,fara chef de viata, cu greu reusind sa ajung la scoala.

Am intrat in cladire si am urcat la etaj. Colindand holurile imbacsite de elevi, toata lumea se uita mine si susoteau iar unii chiar pareau speriati de cea ce vedeau. I-am ignorat pana la clasa unde am intrat si am asteptat profesorul. Dupa o ora plictisitoare de matematica s-a sunat si am vrut sa ies dar am fost intampinata de fetita pe care o salvasem in prima zii.

- Umm... B-Buna! A-Am v-vrut s-s-a-ti m-multumesc! spune fastacita si-mi intinde o cutiuta roz. Urasc rozul.

- N-ai pentru ce! spun si incerc sa ma indrpartez mergand spre acoperisul cladirii loc in care stateam de obicei.

- Te rog sa iei asta! spune taindu-mi calea.

- Nu este nevoie! Multumesc oricum! spun sii ciufulesc putin parul. Am vrut sa plec insa i-am observat pe tipii care s-au luat de ea venind impunatori spre noi. Am observat ca ea incepu sa tremure. Ma intorc spre ea sii apun mana tarand-o dupa mine. Poarta-te normal! spun inainte de a trece pe langa acei tipi. Simt cum o mana ma apuca de umar asa ca ma intorc si o ascund pe fata in spatele meu.

- Unde crezi ca te duci? Avem niste socoteli de incheiat! spune strangandu-mi umarul. Observase bandajele asa ca schita un ranjet in coltul gurii.

- Daca vrei sa-ti inchei niste socoteli cu mine, te sfatuiesc sa-ti scrii testamentul intai. spun prinzandu-i mana si rasucindu-i-o. Ii dau drumul apoi plec alaturi de fata pe acoperis unde insista sa ii iau cadoul. Daca vrei tu!

-Chiar vreau! Nici nu stiu cum sa-ti multumesc! M-ai salvat din nou!

- Nu trebuie sa-mi multumesti! Ti-am mai spus! A fost o nimica toata!

- Dar de ce m-ai ajutat? spune iar eu trantesc usor cutiuta pe podeaua rece.

- Pentru ca si eu am trecut prin asa ceva! Nimeni nu m-a ajutat! In plus, imi aduci aminte de cineva!

- De cine?

- Cineva! Care astept sa se intoarca candva! spun privind cerul trista.

- Imi pare foarte rau! Nu am vrut sa ...

- E in regula! spun si-i ciufulesc parul aceasta rosind.

- N-ai de gand sa deschizi cutia? intreaba ea dachizandu-si propia cutie tot roz. O deschid pe a mea si observ ca era un pranz complet care arata destul de apetisant.

- Pentru mine?

- D-Da! Incearca! lucru care l-am si facut. Era gustos si chiar mi-a placut. M-am intristat rau. Ce ai patit? Esti bine?

- Sunt bine! Doar ca mi-am amintit de cineva. Tot timpul ne pregatea pranzul la amandoua. Niciodata nu ma lasa pe mine sa fac asta. Apropo, este foarte bun!

- Ma bucur ca-ti place! Daca vrei putem lua pranzul impreuna! Esti singura persoana care se poarta frumos cu mine.

- Mi-ar face placere ...

- Yui. Yui Hagane!

- Bine, Yui! Apropo eu sunt Shi! spun incepand sa mananc in continuare cadoul primit. Fata doar a aprobat din cap apoi ne continuam pranzul. Mi-a povestit despre viata ei complicata insa eu nu reactionam, fiind chiar indiferenta in unele aspecte. De ce? Pentru ca drama prin care am trecut este ca o cicatrice in sufletul meu.

- Am observat ca esti bandajata! Te-au ranit baietii acea in afara cursurilor?

- Nu! E ... pur si simplu... riscul meseriei! spun vazand bandajele rosiatice. Stiu sa mint destul de bine! Nu vroiam sa-i spun ca eu mi-le-am facut.

- Hai cu mine! Spune si ma taraste pana in cabinetul medical unde imi schimba bandajele. Nu vreau sa stiu ce meserie ai tu, dar nu-mi placa sa te vad ranita asa grav.

- Bun! Acum chiar ca-mi amintesti de cineva! Spun trantindu-ma pe patul de acolo si incepand sa-mi inchei camasa.

Am iesit si am condus-o pana la clasa ei unde am rugat-o sa ma astepte pana pauza viitoare. In drum spre clasa mea m-am intalnit cu baietii aceia.

- Voi chiar vreti bataie, nu? spun incercand sa trec pe langa ei.

- Nu esti in stare sa te bati! spune apucandu-ma de brat si trantindu-ma in perete. Avea dreptate! Chiar nu eram in stare sa le tabacesc fundurile. Ca sa fac? S-a zis cu mine!