Asasin personal (BoyxBoy)

treizeci și șapte

Dan

Am vorbit cu medicii, iar Daniel este într-o stare deplorabilă. Ce, naiba, s-a întâmplat? Am văzut că dispăruse din casă, dar n-am pus accent pe asta, crezând că e la Vince....

Îl văd pe Alex cum se plimbă în fața spitalului de cred că vrea să sape un șanț în jurul acestuia. Merg la el, îmbrățișându-l pe la spate. Își lasă capul pe umărul meu, relaxându-se sub atingerile mele.

Se întoarce spre mine, începând un sărut care-mi transmite cât de îngrijorat este. Îl trag mai aproape de mine și adâncesc sărutul.

-Dacă nu se trezeș...

-Stop. Nici să nu te aud. Totul va fi bine, iar Daniel se va trezi. Ne-am înțeles?

Zic pe un ton autoritar, iar acesta aprobă. L-am tras, mai mult cu forța, la mașina mea. Sigur ar fi vrut să stea în spital până la epuizare, dar nu-l pot lăsa să facă asta.

Daniel e fratele nostru și-mi fac multiple gânduri în minte, dar nu rezolvăm cu nimic dacă ne distrugem până la spitalizare.

Ajungem acasă și pot jura că Alex ar vrea să se întoarcă, dar nu-l voi lăsa. Se duce în bucătărie, ea o sticlă de Tequila și-și pune un pahar.

-Când îl prind pe Vince, îl fac una cu pământul!

Exclamă nervos și dă paharul pe gât.

-Ce a făcut Vince?

Îl aud pe unchiu', mă întorc spre el și-l văd pe Ajax în spatele său.

-Nu e mom...

-Daniel, dimineață, era destul de bune, când s-a întors de la Vince a luat un cuțit, s-a furișat din casă, iar acum e în comă!

Vorbește din ce în ce mai tare și-și mai pune un pahar. L-am văzut pe Ajax cum își ia telefonul și sigur își sună fratele.

-Nu, nu mai bei!

Zic și-i iau paharul înainte să-l bea.

-DĂ-L.

-NU! DOAR DANIEL SE ÎMBATĂ CA ULTIMUL ALCOOLIC.

-ARE ȘANSE MINIME, DĂ-L!

-ȘI MAMA AVEA, IAR ACUM E ÎN DORMITOR, DORMIND!

-MAMA SUFERISE UN ACCIDENT DE MAȘINĂ, NU-ȘI TĂIASE VENELE!

-Băieți, opriți-vă.

Intervine unchiul și ne desparte. Îl aud pe Ajax cum se ceartă cu Vince la telefon și după pleacă în fugă. Ce naiba? Până și John pare confuz de plecarea sa.

Vince

Se pare că au aflat deja că sunt răspunzător de chestia asta, dar merit să fiu urât de toți. Mă sunase Ajax și m-a întrebat ce s-a întâmplat, dar i-am spus că-i spun dacă vine.

Îi văd mașina în fața casei, se uită în sus și-mi arată degetul din mijloc, apoi intră în casă. Ok, l-am enervat și pe el. Trântește ușa de zid și-o închide la fel de violent.

-Deci? Ce, naiba, ai făcut?!

Zice pe un ton nervos. Dacă el e nervos, nici nu vreau să știu cum sunt frații săi.

-L-am înșelat și-a aflat...

Spun, privind podeaua.

-CE! VREI SĂ TE OMOR EU SAU AȘTEPȚI S-O FACĂ UNCHIUL LUI? EȘTI TÂMPIT?!

Țipă la mine și mă împinge de aproape cad pe podea.

-Eram drogat, nu mi-am dat seama ce fac până dimineață...

Continui să vorbesc pe acelaș ton de vinovăție.

-ȚI SE PARE CĂ E O SCUZĂ?! Ești fratele meu, dar sunt dezamăgit de tine. Cât de tâmpit poți fi? Tu nu ți la el sau ce, naiba, ai în cap?

Vorbește ceva mai calm.

-M-a luat valul... Mă simt oribil. Nu merită să moară pentru prostia mea.

Îl aud, oftând după ce rostesc asta.

-El nu merită să moară... El nu te merită pe tine. El n-a meritat nimic din tot ce-a pățit în viața asta, dar în tine a văzut o persoană de încredere, una care-l poate salva și pe care-l poate iubi, dar tu n-ai făcut nimic decât să-l duci spre suicid.

Vorbește dezamăgit de existența mea. Decid să-l privesc, dar el nu se uită cu ură la mine, ci cu dezamăgire.

-Când se va trezi, nu te va mai ierta vreodată și-și va continua viața fără tine, iar asta doar din cauza ta. Vince, el chiar te iubea, dar tu ai dat cu piciorul acestei relații.

Continuă să vorbească pe acelaș ton.

-Ajax, crezi că nu știu ce idiot sunt? Îl iubesc, dar nu pot da timpul înapoi. S-a despărțit de mine atunci când m-a prins cu respectivul...

El se uită uimit la mine și după de parcă am zis cea mai bună glumă.

-Deci tu l-ai mai fi înșelat de mai multe ori, dar te-a prins și asta te deranjează?

Întreabă sarcastic.

-Nu... A aflat unde locuiesc și-a venit la mine. Voia să mă sărute, l-am evitat de câteva ori, asta până mi-a pus un cuțit la abdomen. Atunci apăruse și Daniel, dar a văzut doar că ne sărutam... Mă simt oribil!

Exclam ultima parte.

-Vince, el este acum între viață și moarte. Te rog doar nu face și tu vreo prostie. Dacă aud că te simți vinovat și mergi la poliție sau îmi trimiți vreun mesaj de adio, te voi omorî eu! Ne-am înțeles?

Zice autoritar, eu aprobându-l.

-Vreau doar să fie viu, nimic mai mult.

Spun cu vocea aproape ștearsă. El, spre uimirea mea, mă ia în brațe. N-a mai făcut asta de ani de zile, iar acum n-aș fi crezut c-o va face.

-Ești idiot, dar ești fratele meu. Acum ar trebui să dorm, e 5 dimineața. Ai nevoie de somn.

Îi aud vocea calmă și după-mi dă drumul. Spune că trebuie să se întoarcă la John și mă întreabă ce să le spună, dar nici că-mi pasă.