Asasin personal (BoyxBoy)

douăzeci

Îmi verific telefonul și observ că este 10 dimineața. Se putea și mai rău. Nu-mi dau seama când am adormit, dar mă doare extrem de tare capul și fundul. Îmi aduc ceva fag de aseară și o conversație cu Vince. Verific să văd ce dracu am vorbit și-mi dau palme. Apreciez că a oprit el conversație, altfel s-ar fi dus totul în altă parte.

-L-ai anunțat pe acest Vince de detaliile necesare?

Tresar la auzul vocii lui Alex, iar spre mirarea mea, nu este cu Dan. Îi dau rapid mesaj că m-am trezit și unde trebuie să vină mâine seară și restul de date.

-Gata. Uitasem... Am avut ceva treabă cu un coniac.

Spun lejer și mă arunc pe canapea. El aruncă o priviri pe pat și se strâmbă la vederea dezastrului de acolo.

-Vreau să vorbim.

Înghit în sec la vorbele sale, mai ales că a doloaut un ton serios. Vince, ce-mi faci tu mie! Se așează lângă mine și pare că vrea săși aleagă cu grijă cuvintele.

-Ești gay?

Îmi mut privirea de pe el imediat ce-i aud întrebarea, sperând că n-a rostit acele cuvinte, dar de ce să am eu norocul ăsta?

-Alex, eu...

-Răspunde la întrebare!

Îmi ordonă și regret că am vrut să vorbesc. Îl privesc cu coada chiului, dar nici acesta nu se uită la mine.

-Da, sunt gay.

Îl aud, oftând, iar acum vreau doar să dispar de aici. Toată faza aia "cu n-am avea nicio problemă cu asta" a fost doar de fațadă? Mă ridic de pe canapea, dar el mă prinde de braț și mă trage înapoi.

-De ce ne-ai mințit?

Într-un fel chiar mă liniștește că a vorbit.

-Pentru că sunt extrem de confuz, ok?! Pentru că n-aveam nicio idee despre asta până a apărut...

-Vince? E ceva între voi? Ceva mai mult decât diferența de vârstă.

Trag aer adânc în piept și decid să-l privesc. Alex nu pare deranjat că sunt gay, ci mai mult curios. 

-Nu, nu e nimic între noi.  Diferența e de 6 ani.

Zic maimult stânjenit că e o diferență sesizabilă. 

-Deci el este cel despre care ziceai că te iubește. 6 ani... are 22, e mai mare și decât mine. 

Constat și eu de-odată cu el.

-Vorbești de parcă ar fi ceva între noi ceea ce nu-i adevărat.

Zic ușor nervos, dar nici nu-mi permit asta.

-Nu, vorbesc așa pentru că ești fratele meu și vei fi indiferent de situație. 

Îmi zâmbește și mă ia în brațe.

-Deci n-ai nicio problemă cu asta?

Întreb după ce mă îndepărtez de el.

-Singura problemă o am cu faptul că ne-ai mințit, dar pot să înțeleg. 

Îl înțeleg perfect. Ne-am promis că nu ne vom minți niciodată, dar eu asta am făcut. 

(***)

Conversația noastră n-a mai durat mult. Doar un scurt discurs că le pot spune orice și mă liniștit cu privire la părerea lui Dan despre orientarea mea, iar amândoi sunt în regulă cu asta. 

Acum stau pe salteaua patului, privind tavanul. La insistențele lui Alex, am dat la o parte așternuturile și a rămas așa patul, dar n-am chef să-l fac la loc. 

-Auzi, cred că nu mai avem nevoie de Vince.

Mă uit confuz la Dan, care acum intră în camera mea.

-De ce?

Întreb complet confuz și mă ridic în capul oaselor.

-A fost nevoită să conducă și a făcut accident de mașină. E în comă la spital. Până acum te uitai la știri, dar acum n-o mai faci?

Întreabă amuzat ultima parte. Stai, mama e în comă?

-Șansele să-și revină?

Întreb cu inima în gât.

-Minime. Doctorii nu-i dau șanse reale.

Îmi apare un zâmbet pe față și mă ridic în secunda următoare. Îmi caut telefonul și verific să văd dacă am vreun mesaj de la Vince, dar nimic mai recent de acum 5 ore. Ies din cameră cu o viteză de n-am mai văzut.

-Unde te duci?

-Nu contează.

Îi răspund lui Alex.s

-În garaj ai cadoul de 16 ani!

Strigă Dan.

Peste tot e presa și încearcă să-mi ia interviuri, dar nu-mi pasă. Merg în garaj și pornesc motorul de la motocicletă. Ador modelul ăăsta Accelerez și treg printre oamenii care-mi făceau poze.

(***)

Ajung în fața casei și cobor. Trec pe lângă... Ajax, ne salutăm și merg mai departe. Probabil i se pare dubios că vin pe aici, dar nu-mi pasă. Intru în casă pe ușa principală și verific biroul său, nu-i aici. Urc la etaj și-l găsesc în camera "asasinului". El doar aici stă?

-Iubire? Ce faci aici?

Mă întreabă complet confuz și uimit de prezența mea.

-Nu ziceai tu ceva de niște băutură sub cheie? Mama e în comă, puțin sadic, dar vrei să sărbătorim?

Acesta analizează puțin situația și mă aprobă. Iese din cameră și se întoarce cu o sticlă și două pahare. Speran la mai mult, dar nu voi comenta. Îmi face semn spre canapeaua din cameră și ne așezăm pe aceasta. Toarnă câte un pahar și-l ciocnim, luând fiecare câte-o gură.

-Cum de te-ai gândit să vi și pe aici?

Pun paharul pe masă și mă uit la el, înghițind în sec când îi observ pofta cu care mă privește.

-Mi-a rămas mintea la băutura asta plus că trebuia să te anunț că nu mai facem după plan.

El își da ochii peste cap, dar nu comentează la spusele mele.

-Alt motiv sigur nu e?

Mă întreabă și înțeleg ce vrea să spună cu asta. Dau negativ din cap și mai iau o gură de Tequila. Acesta mă atinge pe umăr, făcându-mă să înghit în sec.