viaanamae

încerc mereu să mă detaşez de această aplicaţie şi, sincer, niciodată nu am reuşit
          	mi-am făcut cont în 2017, citeam fără cont, din link-uri de pe facebook, sorbind fiecare cuvinţel, râzând, am şi plâns, dar nu pot spune că nu am pierdut niciodată noţiunea timpului doar pentru că nu mă puteam opri din citit; ..."Încă un capitol"... mereu aceleaşi gânduri. 
          	înainte de wattpad scriam poveşti pe caiete vechi, ori pe paginile acelea de facebook pentru copii, cu seriale Disney.
          	am scris pentru început o carte, TBT(The Brothers Thomson) o comedie fiindcă îmi plăceau, nici nu cred că a prins, nici că cineva ar fi citit ce scriam eu acolo, dar cu toate acestea eram mândră de mine şi de creativitatea mea de copil.
          	multe alte "cărţi" care nu au prins, care nu aveau noimă, fir narativ, uneori nici măcar nu aveau legătură capitolele între ele. am încercat apoi, o idee pe care o văzusem la mulţi, "Cartea tip Instagram", cea care a prins, la care m-am distrat, de aceea nu am şters-o, ba chiar pun capitolele din nou, cum erau scrise de copilul din mine. să fiu sinceră am mai tot încercat să scriu după, altfel de subiecte, am multe drafturi pe care le ador.
          	
          	da, sunt foarte conştientă că nimeni nu v-a citi acest mesaj,  dar am vrut un alt moment de respiro, un moment de raţiune, mi-am pus o secunda sufletul pe tavă aici, din nou, locul la care mă întorc mereu. 
          	sunt bine acum, cum eram bine şi atunci, am crescut, nu mai sunt fetiţa cu poveştile nebuneşti dar sunt fetiţa care abia aşteaptă să scape de oraşul şi de mediul în care se află acum, să fiu doar eu cu iubirea de care vorbeam mereu în fiecare carte, cu liniştea pe care mi-o oferă şi sunt pregătită să iau viaţa în piept alături de al meu, Jaques şi Viaana...un an iubitul meu, un an viitoare linişte după care plâng şi tind şi fug şi sper

viaanamae

încerc mereu să mă detaşez de această aplicaţie şi, sincer, niciodată nu am reuşit
          mi-am făcut cont în 2017, citeam fără cont, din link-uri de pe facebook, sorbind fiecare cuvinţel, râzând, am şi plâns, dar nu pot spune că nu am pierdut niciodată noţiunea timpului doar pentru că nu mă puteam opri din citit; ..."Încă un capitol"... mereu aceleaşi gânduri. 
          înainte de wattpad scriam poveşti pe caiete vechi, ori pe paginile acelea de facebook pentru copii, cu seriale Disney.
          am scris pentru început o carte, TBT(The Brothers Thomson) o comedie fiindcă îmi plăceau, nici nu cred că a prins, nici că cineva ar fi citit ce scriam eu acolo, dar cu toate acestea eram mândră de mine şi de creativitatea mea de copil.
          multe alte "cărţi" care nu au prins, care nu aveau noimă, fir narativ, uneori nici măcar nu aveau legătură capitolele între ele. am încercat apoi, o idee pe care o văzusem la mulţi, "Cartea tip Instagram", cea care a prins, la care m-am distrat, de aceea nu am şters-o, ba chiar pun capitolele din nou, cum erau scrise de copilul din mine. să fiu sinceră am mai tot încercat să scriu după, altfel de subiecte, am multe drafturi pe care le ador.
          
          da, sunt foarte conştientă că nimeni nu v-a citi acest mesaj,  dar am vrut un alt moment de respiro, un moment de raţiune, mi-am pus o secunda sufletul pe tavă aici, din nou, locul la care mă întorc mereu. 
          sunt bine acum, cum eram bine şi atunci, am crescut, nu mai sunt fetiţa cu poveştile nebuneşti dar sunt fetiţa care abia aşteaptă să scape de oraşul şi de mediul în care se află acum, să fiu doar eu cu iubirea de care vorbeam mereu în fiecare carte, cu liniştea pe care mi-o oferă şi sunt pregătită să iau viaţa în piept alături de al meu, Jaques şi Viaana...un an iubitul meu, un an viitoare linişte după care plâng şi tind şi fug şi sper

viaanamae

același mesaj din fiecare an, cam târziu de data aceasta, bună, mi-e dor de scris și de cuvinte, mi-e dor de timp și de momente, mă prăbușesc când mă gândesc că am putut să uit, dar acum iubesc un alt trup, un alt mănunchi de gânduri