Concentrarea subiectului se naște asupra deconstruirii personajelor; antiteza lui Hellenie se manifesta între lumea sa extrinsecă și latura sa lăuntrică, iar lipsa de volubilitate pe care o adopta în încercarea de a se infiltra in complexitatea carnala și apăsătoare a Alaskai ajunge sa o arunce intr-un flux de evenimente nebănuite. Prietenul pe care, copila fiind, îl pierde într-un accident, crezând ca a murit sfasiat de lupi sau înecat, îl regăsește apoi în invaliditatea unui pacient erudit și nefiresc de subjugator. Elementele acelui paradox sunt nevoia lui de a muri si insuficienta ei de a rămâne veșnic subjugata de pretinsele conveniențe filistine și, în chip material, ambianta cabanei, cologne-ul, marca acida și invinovatitoare a acelui extraconjugal și perpetuarea continua a altor persoane. Criza economica de la finalul perioadei interbelice o determina pe Lena (Hellenie) sa plece din Alaska după uciderea soției lui Alexander pentru a-i oferi tratament la Vancouver, acolo unde rămâne după aproape un an de zile fără loc de munca, apoi războiul izbucnește și sunt nevoiți sa plece. Nemaiputând sa se intoarca în satul de langa Homer (oraș în sud-estul Alaskai) în urma crimei comise, pleacă înspre Fairbanks, unde trăiește în garsoniera răposatului ei bunic și se angajează ca guvernantă pentru o fetiță cu autism. Astfel apare imaginea pur ecleziastă si austeră a lui Craig, un sculptor cu spirit boem, dar ferm, iar încă de la prima întâlnire totul pare o controversa. Lena simte după ceva timp nevoia sa reia discuția despre mariaj pe care o purtase în Vancouver cu Alexander, intrebandu-l din nou, intr-o seara, dacă mai vrea sa se mai căsătorească, iar el refuza. După ce Craig moare în război și Lena află vestea aceasta, se întoarce la Alexander si rămâne subjugata în toată acea incoerenta, în care este adusa mereu inapoi în același loc.
18 parts