Mă aflu în fața unui posibil conflict ceea ce începe să devină enervant. Însă nu-mi pot imagina cum de Addison și Jungkook se cunosc, și de ce mă simt de parcă aș putea s-o omor cu mâna mea?
Mă uit la cei doi fără să fiu atentă la vre-un cuvânt din conversația lor. În timp ce Yoongi era cu privirea în pământ încă de dând au început să vorbească.
— Acum că tot suntem atât de sinceri, spune-mi și mie ce vezi la fata aia bună de nimic. spune Addison.
— Cum mi-ai zis?! îi zic acesteia pregătindu-mă să o i-au de păr.
Jungkook se uită în direcția mea blocându-mi calea cu brațul lui. Eu nu mai înțeleg această ființă, când vreau să fac ceva ce știe și el că e bine mă oprește, iar când intru în probleme observă după un secol.
Mă uit la el cu o privire care spunea "Dă-te din calea mea!" dar acesta avea o privire mai mult amuzată decât serioasă.
— Nesimțirea și tupeul se moștenesc. spune Addison uitându-se la mine. Și mama ta avea aceeași privire înaite să-i i-au viața. zice cu un surâs la urmă.
Addison a... Dar mama a murit într-un accident... Atunci de ce?...
Toate amintirile, tot ceea ce știam despre acea moarte au fost minciuni? Sau ea e cea care minte?
— Andreea n-o asculta, Taehyung duceți-vă înainte. spune acesta învârtindu-mă spre drumul îngust ce ducea ieșirea din locul ăsta.
— Cu tine cum rămâne? îl întreb.
Nu vreau să se repete ceea ce s-a întâmplat la metro. N-am de gând să-l las să își pună viața în joc, nu de data asta.
Taehyung, singurul bodyguard care nu-l strigă pe Jungkook, Domnule, mă prinde de umăr făcându-mi semn să merg.
— Jungkook va fi bine, nu-ți face griji pentru el. spune acesta venind după mine.
Oricât de mult vreau să cred asta, când mă gândesc la tot ceea ce s-a întâmplat până acum, nu mai sunt sigură.
Dacă nu mă înșel Yoongi îi știe fiecare punct slab și Addison e destul de nebună încât să se i-a la bătaie cu el.
— Scapi repede de datul explicațiilor, nu? Se aude vocea lui Addison.
— Asta nu te privește pe tine. Iar tu, arată spre Yoongi, ai de gând să-ți trădezi sora pentru acel nerod?! spune acesta uitându-se la el.
— Destul cu vorba, prindețil! strigă aceasta.
În jurul lor se adună un grup considerabil de oameni. Jungkook e înconjurat, nu are cum să câștige în potriva unui grup așa de mare. Dar Jungkook stă ca și cum aceștia ar fi invizibili, și-a pierdul și ultimul neuron funcțional? De ce nu pleacă de acolo?!
Mă uit în jos în timp ce urc pe acel drum îngust.
— Calmează-te nu se va întâmpla nimic. spune Taehyung calm.
Ninci omul ăsta nu e normal. Cum poți fi atât de calm când șeful tău e înconjurat de douăzeci de oamnei, fiind cel mai probabil înarmați?
— Toți cei din clădire să vină spre ieșire, Jungkook e distras de oamenii inamicului. spune acesta oprindu-se în spatele meu.
După câteva minute din clădirea în care m-am trezit ies în jur de zece oameni, fiecare având câte o armă în mână.
— Ști regulile nu? Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Cel mai puternic învinge. spune Addison înainte de a se arunca spre Jungkook cu un fel de pumnal.
Deci se vor omorâ între ei până când unul va învinge? Așa rezolvă ei lucrurile? Jungkook dacă pățești ceva...te voi omorâ cu mâna mea.