T : copii nu aveti de ales
D : *incep sa plang si alerg spre camera mea*
L : *alerga si el dupa mine*
M : HAIDETI INAPOI!
D : *intru in camera si trantesc usa*
L : deschide!
D : lasati-ma!
L : sunt Luca
D : a..scuze *spun deschizand usa*
L : *se pune langa mine, jos, sprijinandu-se de usa*
D : ce facem acum?
L : nu prea cred ca avem de ales
D : LUCA EU NU VREAU SA PLEC DIN ORAS *spun incepand sa plang si mai tare*
L : nici eu
D : TREBUIE SA EXISTE O SOLUTIE!
L : si daca nu exista?
D : *nu spun nimic*
L : nu o sa stam definitiv acolo..in cateva luni ne reintoarcem
D : ma simt oribil
L : de ce?
D : de ce? nu stiu..probabil pentru ca imi voi lasa aici toti prieteni si iubitul. cum naiba ar trebui sa ii spun lui Payton ca plec in alt oras?
L : nu stiu dar ar trebui sa o faci cat mai repede. maine plecam
D : dau un mesaj pe grup sa ne intalnim toti in parc
L : acum?
M : *bate in usa* sunteti bine?
D : *deschid usa* da! acum plecam
*in parc*
Eu cu Luca ajungem in parc unde ii vedem pe ceilalti. Erau destul de agitati deoarece nu le-am spus despre ce este vorba, dar Payton isi daduse seama. Statea pe banca cu capul in pamant, mainile in buzunat si fara vreo expresie faciala. Merg in fata lui, iar el isi ridica privirea spre mine, apoi ma imbratiseaza:
S : deci..ce s-a intamplat?
L : spui tu?
D : *ma emotionez si incep sa plang*
P : nu, spune tu
L : bine..deci eu cu Deni o sa ne mutam din oras pentru o perioada
M : lasa glumele
L : nu glumesc! parintii nostrii sunt cautati de o mafie, iar atunci automat si noi suntem
M : dar...*sebi o intrerupe*
S : puteti sta la mine, adica am destul loc pentru inca doua persoane sau chiar si patru cu parintii vostrii
M : DA! VA ROG NU PLECATI!
L : nu depinde de noi
M : LUCA TU SIGUR NU GLUMESTI?
L : NU GLUMESC!
A : nu am cuvinte...
L : maine plecam
M : MAINE? ESTI NEBUN?
L : asa ne-au spus parintii
SEBI : o sa ne fie foarte dor de voi
M : *incepe sa planga si il imbratiseaza pe Luca foarte strans*
L : o sa vorbim in fiecare zi si va vom tine la curent cu tot ce se intampla
S : payton?
P : stiam ca asta va urma sa ne spuneti
L : esti bine?
P : *se ridica de pe banca, ma prinde de mana si ma duce inafara parcului, intr-un colt de bloc*
D : payton.. *spun cu lacrimi in ochi*
P : vom vorbi in fiecare zi si..*il intrerup*
D : dar nu va..*ma intrerupe el*
P : si te voi suna in fiecare pauza la scoala, de cand ajung acasa si pana cand adorm si te voi vizita in fiecare weekend sau cand avem vacanta
D : in fiecare weekend?
P : da. cel putin voi incerca
D : *incep sa plang si mai tare* scuze...
P : *imi sterge lacrimile de pe fata si ma imbratiseaza foarte strans*
D : e ultima data?
P : nu
D : payton vom duce o relatie la distanta care nu cred ca va tine prea mult. vei gasi pe altcine..*ma intrerupe*
P : TACI
D : *ma opresc din vorbit si nu mai spun nimic*
P : gandeste pozitiv
D : esti suparat pe mine?
P : *nu spune nimic si simt cum ma strange mai tare in brate*
D : payton? plangi?
P : *se uita la mine* o sa imi fie foarte dor de tine
D : si mie
P : *dupa ce se uita cateva secunde in ochii mei* hai sa mergem la ceilalti
D : bine
Am mai stat in jur de o ora in care am incercat sa ne petrecem timpul la maxim impreuna, ca si cum ar fi fost ultima data. Dupa parintii ne chemasera acasa pentru a ne face bagajele. Maine dimineata urma sa plecam:
*in bucatarie cu Luca, dupa ce ne-am facut bagajele*
D : deci asta a fost?
L : se pare ca da
D : cu Maria ce faci?
L : o sa vorbesc cu ea in fiecare zi si poate vom reusi sa ne intalnim
D : de ce trebuia sa ni se intample asta?
L : nu stiu dar totul are un sfarsit. se va termina si asta candva
D : candva...