Ema
Alarma de la telefon sună si anunță o noua zi, din nou! Desi sunt trează de ceva timp, nu am nici un chef să mă ridic din pat. Asta înseamnă să mă duc la birou și nu mai vreau. Ar trebui să îmi iau concediu, dar este o perioadă prea aglomerată să îmi permit acest lux, așa că trag de mine și ma duc la munca.
Am starea asta de când ne-am certat. Norocul meu ca el a plecat si îmi este mai ușor așa. Nu știu cât aș fi reușit să mă prefac indiferentă față de el dacă îl vedeam zi de zi. Am vorbit la telefon cu el, dar cinci minute reuseam să mă concentrez și să purtăm o conversație strict profesionala.
El nu a adus aminte de acea ceartă și nici eu pentru că sunt orgolioasa . Dar indiferența lui mă doare și nu știu cât o să rezist. Am început să caut de munca în altă parte, departe de el. Poate așa îl uit.
Ajung la birou și oricât de mult evit tot trebuie sa mă duc la biroul lui. Norocul meu ca el nu este. Chiar și asa am o strângere de inimă, oare cum m-aș simți dacă ar fi la birou ?
Liftul ajunge la etajul lui, trag adanc aer in piept pentru că știu că nu voi putea respira atunci când ajung lângă ușa biroului lui. Merg repede apăsat fără să pierd timpul uitându-mă în jurul meu. Fac abstracție de tot, pentru că tot ce este aici îmi aduce aminte de el. O salut pe secretara lui care vorbește la telefon, dar face o pauză ca să mă asculte. Aceasta îmi afișează un zâmbet blând încercând să îmi facă mai ușoară sarcina.
"- Poftim contractul! Am făcut note cu modificările mele. Îmi spui ce părere are... David... și când este gata semnez... A venit?" nu știu de ce intreb de el. Ar trebui să mă obisnuiesc fără el. La fel cum ar trebui să mă obisnuiesc să îi pronunț numele fără să fac pauză, fără emoții.
" - Uita-l dragă! Ai dat-o în bara! L-ai pierdut de tot! " ceva ma zgârie la ureche. Este nimic altceva decât vocea Avei. Ultima persoană pe care aș vrea să o văd. Cu absența ei as putea trai chiar foarte bine. Dar cum nu pot să o fac să dispară, o ignor.
"-Ce credeai că ai să pui mâna pe David dacă te împrietenești cu mucoasa aia de Izzy?" cuvintele ei eliberează un demon din mine. Nu mai aud nimic, nu mai văd nimic în afară de ea... ținta mea. Simt cum sângele mi s-a urcat la cap. Simt o presiune enormă și cum capul meu o să explodeze.
" - Un singur cuvânt mai spui de Izzy sau de David și te omor! " mârâi cuvintele aproape de fața ei, atât de aproape încât îi pot mirosi frica. Mă uit în ochii ei fix, de parcă as vrea sa ajung în interiorul ei și să o distrug. Dar încep să simt o mână care mă trage departe de Ava. Departe de întunericul în care mă adânceam tot mai mult. Mă trăgea la lumină cu o voce plină de îngrijorare și frică.
"- Ema las-o!!! Dă-i drumul!!! Te rog Ema!!!"
M-am trezit din tranșă și o observ pe secretara lui David cum țipă la mine. Pe fața ei vad frica... Îi era frica de mine și nu înțeleg de ce. Simt cum degetele de la mâna dreaptă mă dor. Atunci observ că ele o strângeau pe Ava de gât. Nu știu când m-am întors și mi-am înfipt mâna in gâtul ei. Mă uit la ea și realizez că abia respiră. Este albă la fața ca peretele de care am lipit-o. Îi este frică de mine, ba nu este îngrozită de mine atât de tare că începe să îmi fie și mie frica. Îi dau drumul. O văd cat de mult se bucură de gura de aer și plec.
Sunt șocată de a dreptul. Nu știu de unde am avut atâta forță să o lipesc de perete și să o strang atât de tare. Trebuie să plec de aici, nu îmi face deloc bine să continui să lucrez aici. Și aerul pe care il respir parcă îmi face rău, îmi arde plămâni și inima.
Ajung la biroul meu. Mă așez pe scaun și încep să respir. Îmi umplu pieptul de aer ca apoi să-l dau afara. Incetul cu încetul inima mea bate normal. Sunt întreruptă din exercițiul meu de o bătaie în ușă.
"- Bună ziua, doamna Ema Ramos? Am o livrare pentru dumneavoastră!" un buchet mare de bujori extraordinar de frumos. Îi mulțumesc curierului și aud în jurul meu cum colegele mele se bucura de frumosul buchet. Mă chinui să îl țin în brate și să iau dintre flori biletelul roz.
" - De la cine este? " aud o colegă care se pare ca este mai nerăbdătoare decât mine. Desfac bilețelul și citesc cu voce tare. " Să ai o zi frumoasă, raza mea de soare! Christian Brown". Mă uit la calendar și îmi aduc aminte, azi este ziua mea de naștere. Tot timpul fratele meu îmi trimite un buchet de bujori de ziua mea. Știe că ador bujorii.
"-Christian Brown? Fotbalistul?" aud o colegă cum se miră.
"-Nimeni altul decât minunatul Christian Brown!" spun mândră de fratele meu. Mă bucur mult cand vad cât este de renumit si admirat, mai ales de femei. Bine mi-ar fi plăcut să nu fie plecat în deplasare și să petrecem împreună azi , dar m-am obișnuit cu asta.
Acum a aflat toată lumea că este ziua mea și eu trebuie să fiu zâmbitoare și bucuroasa. Mi se pare atât de obositor, dar nici colegii mei nu merita să mă vadă tristă.
Ședința s-a mutat la finalul programului pentru a sărbători ziua mea. Super! Este tot ce nu vream. Acum toate persoanele importante din firmă vor fi acolo, în afară de el.
Ies din lift pregătită pentru marea și singura petrecere. În sala de ședințe era strânsă toată lumea. Inclusiv el?!? Mi se pare ca îl văd, dar nu sunt singură. Asta ar fi prea de tot să încep să îl văd peste tot! Așa că vreau să mă asigur că nu am înnebunit si el este cel care sta pe scaun și discută cu Tim, dar lumea se imbulzeste să mă felicite și nu reușesc să mă lamuresc dacă este el. Persoanele din jurul meu încep să se îndepărteze de mine și reușesc să găsesc scaunul, dar nu si pe el. Scaunul este gol. Cred că mi s-a părut.
'Mulți ani trăiască! Mulți ani trăiască! La mulți ani!' aud cum încep să cânte invitații. Ana are in mână un tort cu o lumânare aprinsă și vine cu el spre mine. Iarăși se îngrămădesc toți spre mine și nu mai văd nimic. Trag aer în piept și suflu. Îmi doresc din tot sufletul ca dorința mea să se îndeplinească :"să fie real, să fie aici!". Lumânările se sting și lumea aplaudă. Ana ia tortul si îl duce să îl taie.
Îl caut din nou cu privirea. De data asta îl găsesc, undeva în spate. Părul lui brunet este un pic ciufulit, sunt sigura că și-a dat de multe ori mână prin păr. Ochii îi sunt înconjurați de mici cearcăne, dar calzi si luminoși. Buzele lui cărnoase conturează un zâmbet discret doar pentru noi. Îmi face cu ochiul si eu sunt în al nouălea cer.
Îmi întorc privirea spre ușă să văd ce provoacă chicoteli printre doamne. A venit curierul iar. De data asta are in mână o cutie mare de lalele. Iau cutia și zambesc politicos.
"-Mai am încă doua buchete pentru dumneavoastră." îmi spune el foarte bucuros. Lumea începe să vorbească in șoaptă. Au început bârfele. Din urma lui mai vine un barbat cu o cutie mare de trandafiri albi și unul cu un buchet mic de bujori amestecat cu alte flori.
"- Si buchetelul acesta! " îmi zâmbește un pic stânjenit de marimea buchetelului in timp ce mi-l da. O fi el mic, dar este foarte frumos și cochet. Nările îmi sunt inundate de un parfum placut de flori de primăvară. Parfumul pe care îl ador. Îl apropii de mine și il miros mai mult. Îmi inundă toate simturile si îmi conferă o stare de relaxare.
" - De la cine sunt florile?" se aude o voce curioasă de femeie.
Sincer nu as vrea să deschid, este ceva intim, dar privirile curioase a celor din jur ma prestează.
Desfac bilețelul de la buchetul cu bujori : " Îți doresc zile superbe ca zambetul tău! P. N."
" - Dar trandafiri de la cine sunt?" se aude o voce care era susținută si de celelalte persoane. De fapt toți erau curioși să afle de la cine sunt trandafiri, nu buchețelul de bujori.
"La mulți ani!Frumoasa mea!"
"-De la cine este?" se aude iar.
"-Nu scrie." sprincenele imi formează o mică cută pe frunte pentru că nu știu de la cine sunt.
"- Un admirator secret!" este replica care provoacă alte discuții in șoaptă. Zâmbesc și ridic din sprâncene, așa o fi!
Îmi iau telefonul si îi scriu lui David mesaj : "Frumoasa mea?". Peste câteva secunde telefonul vibrează :
" Ți-ai dori să fiu eu admiratorul secret?" Mi-aș fi dorit să îți aduci aminte de mine. Să nu îți fiu indiferentă.
"Așa credeam.."
"Nu, eu rămân un Porcușor Nesimțit " P. N. înseamnă porcușor nesimțit. Până la urmă îi place alintul meu.
" Bujorii sunt de la tine"
După câteva secunde de așteptare cu sufletul la gura apare răspunsul lui :😉
Un val de căldură imi cuprinde tot corpul si pune pe buzele mele cel mai mare zâmbet. Mă bucur mai mult că este acel buchet, decât trandafiri. Înseamnă că stie cât de mult iubesc bujorii.