Un lucru e sigur: când vrei să adormi... nu poţi. Stăteam întinsă în pat cu ochii la tavan- parcă mâncasem un kilogram de zahăr, nu o felie de pizza şi nişte lapte cu miere. Nu-mi puteam scoate din minte vorbele Galateei. Nu i-am pierdut încrederea..., am pierdut-o pe ea. Naşa mea era mult mai curajoasă decât crezusem eu.
M-am foit cam până pe la ora 1 când, într-un final am reuşit să-mi închid pleoapele şi să mă pierd în lumea viselor. Dar nu de tot. Era un anume vis pe care voiam să-l am, şi avea ochii albaştri.
-Nixie, vorbi Hayden.
M-am întors să îl privesc. Ne aflam pe o stâncă în mijlocul oceanului. Am căutat cu privirea lumina liniştitoare a farului. Norii, apă şi furtună. Nici urmă de lumină. Asta m-a neliniştit.
Hayden purta un tricou negru şi blugi strâmţi. Ar fi fost o privelişte foarte frumoasă, dacă furia n-ar fi crescut în mine, urlând mai tare ca vuietul furtunii.
-Ştiu cine eşti, Hayden.
-Chiar ştii?întrebă el, venind mai aproape. Stăteam la mai puţin de 20 de centimetri distanţă unul de altul şi inima mea – trădătoarea! – bubuia cu putere. Mulţumeam în gând furtunii pentru că urla cu putere. Altfel, cred că mi-ar fi auzit pulsul şi Nate, din celălalt capăt al... stai, nici măcar nu ştiam unde mă aflam. Oh, lăsaţi-o aşa.
Nu m-am retras. Am stat acolo, înfruntndu-i privirea şi vrând să-i dau un pumn în faţă, dar fiind prea temătoare să fac o asemenea chestie.
-Da, i-am zis. Ştiu ce eşti şi ştiu şi de ce eşti aici, am bravat. Defapt, habar n-aveam ce voia băiatul ăsta să-mi facă, odată ce mă răpea, dar ştiam măcar că voia să mă răpească. Asta e bine, nu?
-Te-ai întâlnit cu Galateea, ghici el. Îşi dădu capul pe spate şi începu să râdă. Asta era deja prea mult.
L-am lovit cât de tare eram eu în stare – nu foarte – în piept. Da, ştiu, proastă mişcare. El mă privi uluit. M-am pregătit să-i mai dau una, însă el mi-a prins încheieturile şi eram fără apărare înr-un vis in mijlocul oceanului. Vai, cât de ciudat suna şi asta!
-Nix, mă strigă el peste vuietul furios al furtunii. Ascultă-mă.
Însă eu nu-l ascultam. Eram nervoasă, mă simţeam trădată şi voiam să mă lase în pace. Mă zbăteam ca un peşte în plasă. Ştiam că nu am şanse de scăpare, dar îmi păsa mie? Noo, eu continuam să mă zbat şi să lupt. Lacrimi fierbinţi de furie îmi alunecau pe obraji. O ploaie rece a început să cadă şi eram uda, nervoasă şi Hayden tot nu-mi dădea drumul.
-Nixie! urlă el nervos şi îmi ţinu cu o mână mâinile, iar pe cealaltă şi-o puse după talia mea şi mă lipi de el.
-Ce nai..., dar m-am oprit.
Hayden îşi lipi buzele de-ale mele şi uite-aşa s-a dus şi primul meu sărut. Era ud şi plin de furie şi frustrare. Inima mea era razna şi eram uimită şi prea confuză să reacţionez. Se desprinse şi îmi dădu drumul de tot. Mare greşeală.m-am lăsat să alunec şi am căzut în genunchi pe suprafaţa dură, privind în zare, fără să văd ceva. Creierul meu se chinuia să înregistreze ceea ce tocmai se întâmplase.
-Nixie? Întrebă Hayden, aşezându-se lângă mine şi punându-mi o mână pe umăr. M-am tras de lângă el de parcă atingerea lui m-ar fi ars.
-Nu mă atinge, am urlat la el. Niciodată, în viaţa ta, să nu mă mai atingi!am izbucnit ca un taifun. Ce ţi-a venit?
-Păi nu mă ascultai, aşa că a trebuit să-ţi atrag atenţia, se justifică el, privindu-mă fără să mă atingă.
-Şi nu puteai să fluieri sau să dansezi step, am ţipat. De ce naiba m-ai sărutat?!
-Nu te înţeleg, de ce te enervezi aşa? E doar un sarut!
Am simţit că explodez. M-am ridicat cu viteză în picioare şi am urlat căt mă ţineau plămânii:
-Era primul meu sărut, idiotule! am privit apoi uimită cum un val uriaş se avântă spre noi şi se izbi de stâncă, udându-l pe Hayden, insă despărţinu-se în doua, lăsându-mă pe mine neatinsă. Băiatul era întins pe jos, scuipând apă şi tuşind. Ceva nu era în regulă.
-Ce-ai făcut?l-am întrebat dându-mă înapoi speriată.
Se ridică şi el în picioare, de data asta având un rânjet superior pe faţă. Acum nu mai eram nervoasă. Îmi era frică.
-Eu?întrebă făcând un gest spre el. Nimic. Tu ai făcut-o.
-Minţi, l-am provocat. Eu nu pot face aşa ceva.
-Eşti sigură?
Asta era partea înfiorătoare. Nu mai eram.
-Vreau acasă, am şoptit învinsă.
El se apropie de mine prin ploaie şi vânt. Totul în jurul meu era ud şi rece. Dacă răceam, buni avea să mă crucifice. Nu voiam să mor crucificată. L-am privit în ochi pe Hayden şi i-am zis:
-De ce nu termini odată cu asta? Doar eşti semi-zeu.
Nu părea surprins că ştiam chiar atât de mult. Zâmbi trist şi îmi atinse mâna. M-am retras, dar nu destul de repede. Începeam să mă simt moale şi slabă. Uram slăbiciunea, uram sentimentul că nu mă puteam controla şi eram vulnerabilă.
-Te duc eu acasă, mă linişti Hayden.
-Ba pe naiba!am ţipat, încercând să nu cad în braţele lui. Te urăsc, i-am urlat, în timp ce lumea mea se întuneca. Te detest şi îţi jur că o să mi-o plăteşti!
-Haide, Nix, e doar un sărut!
-Şi mama? Cu ea cum rămâne? De sărut pot uita, mi-am zis în minte, dar de mama nu era posibil să uit. Era cu mine în fiecare zi, gândul că nu o voi vedea vrodată.
-Ce-i cu mama ta?
-Nu te prefă inocent, Hayden. Ştii bine că tatăl tău a ucis-o.... ştii, defapt, du-mă să-l întâlnesc, i-am spus hotărâtă, deşi cu vocea abia şoptită. O sa îl termin. Asta pentru că nu a admis iubirea.
Hayden a spus ceva, dar eu eram prea slabă să-l aud. Un gând îmi plutea prin minte: buni şi T şi Nate mă vor tranşa când veneam înapoi. Sau dacă... veneam înapoi.
***
Capul meu era vraişte. Un gând fugar luă contur. Sărutul. Am simţit cum disperarea şi durerea mă cuprind şi, într-un gest disperat de rebeliune, mi-am forţat pleoapele să se deschida.
Proastă mişcare.
În jurul meu, un bazin cu apă lucea albăstrui. Eram într-una dintre acele peşteri subacvatice. Şi eram legată. Cu lanţuri. M-am dat înapoi, nevrând să ating apa. M-am lovit de peretele stâcii şi am simţit un firicel de sânge alunecându-mi pe spate. Corpul meu părea un sloi de gheaţă şi acea durere parcă îmi muşca din oase.
-Galateea!am ţipat panicată după naşa mea. Niciun răspuns. Lanţurile erau reci şi grele. Mi-am strâns genunchii la piept şi mâinile în jurul lor, dorind căldura.
‚,Mami’’ am strigat în gând. Aveam nevoie de mama, dar ea nu era aici. nu era nicăieri. Şi ştiam motivul
-Hayden, afurisitule! Vino să-ţi văd moaca! Sper că eşti mândru! Ai reuşit să prinzi o fată de 16 ani fără pic de apărare! Urlam ca o nebună şi cel mai probabil aveam să îmi atrag probleme, dar eram prea dezgustată şi furioasă ca să-mi pese. Ce bărbat eşti! Laşule!
Apa din bazin se reflecta pe pereţii peşterii, în unde albăstrui. Era o mişcare ritmică... asta până când apa s-a tulburat şi am simţit puterea inundând peştera.
-Să-mi trag ceasul!am respirat sacadat.
Nu era tocmai Hayden cum îl ştiam eu. Aparenţa umană se dizolvase şi puţinele imperfecţiuni ale corpului său se pierduseră în apa ce ne înconjura. Ochii lui erau şi mai nepământeni. Muşchii i se vedeau clar, mai ales că nu purta tricou şi faţa lui era frumoasă, dar dură şi lipsită de sentimente. Se urcă pe o piatră plată din apropierea mea şi aşteptă. L-am privit uimită. Ştiam că nu era acelaş Hayden. Că acum era ceea ce fusese dintotdeauna. Şi îmi era frică.
Dar nimic pe lumea asta nu m-a putut pregăti pentru ceea ce urma.
Din bazinul misterios se ridică un bărbat pe la vreo 26 de ani. Primul lucru care m-a izbit la el a fost valul de putere pe care-l emana. M-am lovit din nou de peretele stâncii cu o forţă dură. Am ţipat când un colţ ascuţit mi-a străpuns pielea. Am privit spre Hayden cu durere în ochi. El îmi aruncă o privire dispreţuitoare. Am realizat atunci că nu simţise nimic. niciodată. Că totul fusese un joc şi că mă considera un pion nedemn de luat în seamă.
,,Nici nu ştii cât de mult te înşeli’’. Mi-am ridicat capul, mi-am închis inima într-o arumră de oţel şi am reuşit să-l privesc sfidător pe zeul apelor.
Avea un corp sculptat, în jurul taliei avea un cearşaf brodat cu aur şi mă privea cu un zâmbet amuzat. Faţa lui nu putea fi asemuită cu nimic din ce văzusem. Era pur şi simplu frumos. Ca un zeu.
-Arată mai bine decât mi-am imaginat, a vorbit cu o voce profundă, rezonantă.
Mi-au trebuit 3 secunde ca să-mi dau seama că vorbea despre mine, nu cu mine. Am clipit doar şi l-am privit în ochi. Erau verzi şi orbitori, dar, cumva, aveam curajul şi forţa necesară să-i înfrunt.
Apa din jurul lui formă un tron pe care Poseidon se aşeză. Făcu un semn aproape nevăzut cu mâna şi lanţurile mele se transformară pentru o clipă în apă, apoi se lungiră şi mă forţară să mă ridic în picioare. M-am conformat, gândindu-mă că nu s-ar fi terminat bine pentru mine dacă aş fi scuipat verde la picioarele unei fiinţe mai puternice ca buni când aflase că am luat treiul ăla urât la mate.
-Cum te cheamă?
-Zori de zeamă.
Ok, nu a fost o mişcare prea dşteaptă, dar expresia de pe faţa regelui mării era atât de amuzantă cu mi-a trebuit toată stăpânirea de sine posibilă să nu mă umflu în pene. Şi apoi Poseidon zâmbi.
Am urlat. Am ţipat atât de tare încât m-ar fi auzit şi Nemo. Pentru că durea. Apa care-mi înlănţuia încheieturile fierbea şi îmi ardea pielea celulă cu celulă. Simţeam că mor.
-Am pus o întrebare, se auzi vocea lui, sobră şi egală.
-Nixie! Mă numesc Nixie. Am gemut şi am căzut în genunchi pe stânca dură şi nemiloasă. Deja nu mai puteam simţi durerea fiecărei lovituri. Eram mult prea obosită.
-Unde e naşa ta?
-Nu ştiu. Era adevărat. Nu ştiam.
-Poţi lua legătura cu ea.
-Nu, nu pot! De ce vrei să ştii unde e?
-Nu eşti în poziţia să pui întrebări, îmi aminti. Acum, îţi sugerez să fii fată bună şi să asculţi de Hayden, căci altfel...
Altfel ce? Te transformi într-un castravete de mare şi mă pui să mănânc orez? Am dat din cap, bucuroasă să văd că se ridică şi este acoperit de valuri. În mai puţin de 1 minut eram singură cu Hayden.
-Eşti un jeg, am spus în cea mai nonşalantă voce posibilă, în timp ce mă ridicam cu atenţie. Şi nu o să te las să câştigi.
Mi-am găsit un loc comfortabil, cât de comfortabilă poate fi stânca, şi m-am aşezat.
-Ţi-am adus ceva, îmi spuse şi-mi întinse mp3-playerul. L-am făcut rezistent la apă.
Am înşfăcat micuţa amintire şi mi-am băgat căştile în urechi. Am adormit cu greu, însă am reuşit. Când m-am trezit, Hayden nu mai era. Am oprit muzica şi m-am ghemuit mai bine. Lacrimile au început într-un final să curgă.