Secvența din capitolul trecut:
"De ce te comporți așa cu mine? - Așa cum? - Așa bună".
...
PERSPECTIVA LUI ALEC:
După ce i-am zis aia.., am fugit, spre ieșirea școlii, ochii mi simt umezi, nu știu de ce m-am emoționat asa, aud că cineva mă strigă dar ignor, apoi văd că sunt luat de mână și întors. Era Andrea.
Andrea: De ce ai fugit așa Alec?
Eu: Ugh, nu mă simt bine, mă duc acasă.
Andrea: Dar păreai bine, spune ea cu amuzament în voce.
Eu: Eh, uite nu e treaba ta, am răbufnit și mi-am tras mâna, și am plecat de acolo.
Am ajuns acasă, sunt foarte obosit mai am și teme..
Ma duc către frigider, și iau tot ce îmi trebuie pentru o salata cu pui.
După ce termin de mâncat, spăl farfuria, și mă apuc de teme. Urgh, sunt a 12 și profesorii ăștia ne umple de teme,dar trebuie să învăț dacă vreau să intru la drept.
Pe măsuța din sufragerie văd, o poză cu mama, îmi e foarte dor de ea..
Să vă explic cum stă treaba cu părinții mei..
Mama a murit acum câteva luni de cancer iar pe tata nu l-am cunoscut, el a părăsit-o pe mama..
Simt cum lacrimile dau năvală pe fața mea, până când aud soneria, mi-am șters lacrimile să vad cine..
Am deschis ușa, și o văd pe Andrea, cu 2 plase în mână.
Andrea: Hei, vreau să mă revanșez, pe azi, am fost cam răutăcioasă, ce zici de maraton de Harry Potter?
Eu: Oh, hei. Doar azi ai fost răutăcioasă? În toți anii ăștia, ai fost groaznică. (zic eu, cu mici suspine).
Andrea mă privea trist, a lăsat plasele jos, și a făcut ceva ce m-a șocat. M-a luat în brațe și a început să plângă..
De ce crezi că a început Andrea să plângă?
Afli în următorul capitol!