Ema
Oare la cine se duce fetița? Tot felul de răspunsuri îmi vin în minte, dar parca nici unul nu este bun. Dar știu sigur că este o fetita adorabila și mi-a rămas în inimă.
Telefonul mă anunță că trăiesc în lumea reală și că este timpul să revin la lucruri mai importante. Mă uit la telefon să văd de ce a vibrat, am un mesaj de la un număr necunoscut : "Nu mai adu cafeaua. Te aștept mâine dimineață cu ea. Să nu întârzii sau să o verși." Cu fiecare cuvânt citit tensiunea mea crește. Simt cum capul îmi explodează de furie. Chiar mă enervează omușorul asta! În primul rând, nu este șeful meu ca să îmi dea ordine. În al doilea rând, nu vărs totul pe jos. A fost doar un accident, mă rog două accidente. Și în al treilea rând, de ce nu mai vrea cafea? Este vreun joc de a lui cu acum vreau, acum m-am răzgândit?
Corpul meu tremura de nervi, dar simt că își bate joc de mine și asta urăsc cel mai mult. Așa că ma las dusă de nervi și îi scriu " De ce nu mai vrei cafea ? Așa ai de gând să te comporți de acum? Ca un copil alintat? Acum vreau cafeaua , acum nu mai vreau? " Până și un copil de la grădiniță este mai hotărât decât el. Bine că la el nu este vorba de nehotărâre, ci de nesimțire. Încep să cred că nu a vrut de la început, dar a vrut să râdă de mine și m-a trimis să îi iau cafea. Nesimțitul! Este un porc nesimțit!
Telefonul vibrează iar, semn că am primit alt mesaj. Sunt nerăbdătoare să văd ce mi-a răspuns. Deblochez telefonul și citesc: "Am primit o cafea de la altcineva. Hai să nu exagerăm totuși! Știi foarte bine că sunt un domn, nu un copil!" Ești un domn alintat atunci!
Mă strâmb la telefon de parca aș fi în fața lui David. Apoi o noua întrebare și-a făcut apariția în mintea mea :Cine putea sa îi aducă cafeaua?
Stau un pic și mă gândesc. Îmi aduc aminte că l-am prins discutând la telefon cu iubita lui. Sigur ea i-a adus cafeaua. Ups! Chiar sunt blondă! Am uitat detaliul asta.
Sinceră să fiu mi-a prins bine cafeaua refuzată de el, astfel am putut sta până târziu . Am fost atât de prinsă de muncă încât nu am observat că s-a terminat programul și cred că aș mai fi stat dacă nu mă suna Ana să îmi spună că ma așteaptă jos.
Îmi iau repede geanta și ma duc la lift, să nu mă aștepte prea mult . Acesta este la ultimul etaj așa că am timp, până ajunge liftul la etajul meu, să caut telefonul în geanta și să trimit mesaj Anei să mă aștepte. Când cele două uși mari ale liftului se deschid urc repede în el, bineînțeles cu ochii tot în telefon. Termin de dat mesajul și ridic privirea. Îl observ pe David cum mă fixează cu o privire arogantă și vreau să ies din lift cu aceeași grabă cu care am intrat, dar ușile s-au închis în spatele meu așa, nu mai am scăpare. Suntem închiși între patru pereți doar noi doi. Îi răspund cu aceeași privire rautacioasa fără să spun nimic, fără să clipesc. După câteva momente liftul, cu sunetul lui specific, ne anunță că runda s-a terminat și putem părăsi ringul de luptă. Pășesc hotărâtă și plină de aroganță în afară lui. A fost remiza de data asta. Te aștept la următoarea rundă pregătită să câștig.
O vad pe Ana, ma duc repede la ea. Observ că se plimba pe hol din dreapta în stânga un pic nervoasa. Se pare că este nerăbdătoare să mergem acasă.
- În sfârșit ai venit! mă întâmpină ea supărată că am întârziat.
-Bună seară! apoi îl salută pe David care a venit din urma mea. Eu nici măcar nu mă întorc.
-Să știi că el este șeful meu. Mi-l prezintă ea mirată că nu l-am salutat. Eventual trebuia să fac și niște plecăciuni ca să fie încântată.
- Știu l-am cunoscut astăzi! Un nesimțit! Cuvintele îmi ies din gură cu atâta patos și ură cum nu am mai văzut.
-Stai un pic ești sigur că vorbim de același David Wilson?
- Da, cel care tocmai a trecut! Mi-a făcut o mie de nervi azi! Ana face niște ochi mari la mine și nu mă crede.
- David este unul dintre cei mai treabă oameni din firma asta, pardon din clădirea asta. Este profesionist, corect și chiar m-a ajutat de multe ori! Chiar mi-a luat apărarea în fața Marelui Sef, Jack Wilson! Deci nu poți vorbi așa despre el! Mai are un pic și mă bate, dar eu știu ce zic și susțin ceea ce zic : David Wilson este un nesimțit.
- David este bărbatul din benzinărie. Mă întorc spre ea și spun rece fără a schița vreo emoție pe fața mea. Ana a încremenit. I-am povestit aseară întâmplarea de la benzinărie și știa tot. Ne-am amuzat un pic pe tema asta. Dacă îmi aduc bine aminte și ea l-a făcut nesimțit.
- Și în lift i-ai vărsat cafeaua... Cam nașpa... Abia vorbește Ana acum când reușește să își facă imaginea de ansamblu asupra evenimentelor.
- Acum înțeleg! Dar mi se pare normal după câte i-ai făcut. Ce ai vrea să te pupe?! Se uita la mine ridicând dintr-o sprinceană.
- Nu o să se întâmple asta nici într-o mie de ani! Dar măcar să nu mă calce în picioare. Îi răspund eu. Ok, are dreptate a fost neplăcut că am vărsat cafeaua , dar a fost un accident.
- Oricum nu mă las călcată în picioare de nimeni sau să facă el ce vrea cu mine. Este exclus așa ceva! Mai mult decât orice sunt o persoană orgolioasă și nu pot lăsa pe cineva să își bată joc de mine.
- Nu ți-a ales rivalul potrivit. Nici el nu se lasă până nu este ca el. Este foarte competitiv. Mă avertizează Ana.
- Asta este! Ori ne batem ori ne.... batem! Sunt sigură că nu vreau să cedez în războiul asta.
- Altă era continuarea și era o variantă mai bună. Ar fi chiar interesant! În mod normal continuare ar fi una care presupune ca eu și David să fim împreună, dar nu o să se întâmple așa ceva,deși Ana este încântată de ideea că aș putea fi cu șeful ei. Îi dau o palmă ușoară peste mână să își revină. Nu o să se întâmple asta.
-De ce nu? Este sexy! Și începe să râdă.
- Culcă-te tu cu el atunci! Îi răspund pe un ton serios prin care vreau să îmi ascund toate gândurile necurate care le-am avut cu el.
- Eu în fiecare dimineață când plec la muncă, îmi zic în gând că am un șef urât. Doar așa am putut lucra cu el. Știu că arata foarte bine, dar acum, că mi-am indus ideea că este urât nu îl mai pot vedea sexy. Spune foarte serioasă prietena mea.
- Stai liniștită, are iubită! Iarăși Ana a încremenit. Stă nemișcata și se uită la mine.
- Ba nu are! Reușește doar să deschidă gura ca să vorbescă. După câteva secunde reușește să se miște, încet cei drept, dar măcar înaintăm.
- Stai liniștită nici pe mine nu m-a anunțat că are iubită! L-am auzit vorbind cu ea la telefon. Vorbea foarte sexy, nu avea cine altcineva să fie, decât iubita lui . Analizez amintirile și ajung la aceeași concluzie. Era iubita lui.
- Nu știam! Și cum spuneai? Vorbea sexy? Îi dau un cot și o iau înainte. Fata asta are mintea doar la sex.
A doua zi mă trezesc foarte bine dispusă. Îmi propun să îi mai ofer o șansă domnului și îi prepar o cafea delicioasă.
- Astăzi chiar este bestiala cafeaua! Nu credeam că poate fi mai bună ca cea de ieri, dar este foarte bună! O cafea bestială pentru o bestie îmi spun în gând . Îmi pun toată speranța că licoara aceasta îl va transforma din monstru în om.
Am rugat-o pe Ana să plecăm mai devreme. Nu vreau să mă vadă lumea cum îi duc cafeaua și nici să mă întâlnesc cu el.
Am ajus în parcare. Merg cu pași repezi până la lift. Cât urc pana la etajul lui mă rog să nu fie nimeni. Simt adrenalina în mine de parca am venit să fur ceva nu să las o cafea . Dar am avut noroc nu este nimeni pe holuri. Am intrat în biroul lui și am pus cafeaua în fața tastaturii, lângă post-it. Nu am rezistat tentației și scriu pe un bilețel: " O zi făină!". Ies repede din birou și... nu am scăpat. Liftul se oprește la etajul acesta și odată cu el și inima mea. Sufletul îmi este la gura și sper măcar să nu fie el. Din lift iese chiar secretara lui. Iarăși am avut noroc. Dumnezeu mă iubește astăzi. O salut zâmbind și urc în lift. Mă duc în biroul meu și mă scufund în muncă.
Tăcerea este alungată de soneria telefonului fix. Șefa este cel mai aproape de el și răspunde ea.
- Bună ziua!... Da, avem o colegă Ema în acest birou. O să îi transmit să coboare. Cine mă caută? Ce vrea de la mine? Oare nu i-a plăcut cafeaua domnului și acum vrea să mă ia la întrebări ?
Ajung la parter și mă duc curioasă spre recepție. Nu vad pe nimeni aici. De fapt se vede niște par blond... este Izzy. Grăbesc pasul și cu cel mai mare zâmbet o salut.
- Ea este Ema ta? O întreba cel de la recepție, iar ea dă zâmbit din cap că da.
-Mă cautai? O întreb zâmbind.
- Vreau să te întreb ceva? Fac ochii mari și aștept curioasă.
- De fapt mai multe. Mai bine mergem undeva să stăm jos. Deja încep să mă îngrijorez, dar cu toate acestea o urmez afară până la o banca pe care ne așezăm.
- Mai ții minte că te-am întrebat dacă vrei să fii mama mea?
- Da. Dar este un pic mai complicat. Știi asta presupune să mă mărit cu tatăl tău... Nu reușesc să termin că sunt întreruptă de dulceața mică.
- Știu. De asta te-am chemat. Vom face un test de compatibilitate. Așa vedem dacă te potrivești cu tata . Mă uit la ea cu ochii mari. Dau din cap că sunt de acord și îi fac pe plac.
- 1. Câți ani ai?
-28. Aaa... Câte întrebări sunt?
- 115! Îmi zâmbește ea. Iar eu fac ochii mari și înghit în sec.
Urmează o avalanșă de întrebări.
Acum Izzy știe lucruri despre mine pe care nici eu nu le știam.
- Dar cine este tatăl tău Izzy? Aș vrea să știu pentru cine mă chinuie. La urma urmei nu contează că avem aceleași răspunsuri dacă nu exista chimie între noi.
- Uite-l că vine! Îmi arată spre întrarea clădirii. În acel moment văd ieșind din clădire pe Tim, Jack Wilson și încă doi bărbați. Unul chiar atunci s-a întors un spatele și celălalt s-a dus într-o altă direcție.
Izzy fuge spre Tim. Acesta o ia în brate și o pupă. Apoi Jack se duce la ea și o sărută pe creștet în timp ce vorbește cu ea.
Deci Tim este tatăl ei? Izzy s-ar putea să aibe noroc și să fiu mama ei. Trebuie să recunosc că Tim este o partidă bună.
- Ea este Ema! Mă prezintă Izzy. Îmi afișez cel mai frumos zâmbet și întind mână. Mă uit fix în ochii lui albaștri ca marea. El pare încântat după zâmbetul de pe fața lui.
- Și are niște ochi albaștri superbi. Îmi răspunde el privindu-mă fermecător.
- Mulțumesc, la fel!
- Eu sunt Jack, bunicul. Lucrezi cu noi Ema?
-Nu cred! Aș fi știut! Tim mai are un pic și își ceartă tatăl.
- Abia m-am angajat! La contabilitate! Răspund eu repede.
- Aaa... Nu credeam că contabile sunt așa sexy! Îmi zâmbește seducător. Îi răspund la fel.
- Trebuie să plec, scumpo. Îmi iau la revedere de la Izzy și o sărut pe creștet. Îi salut respectos și pe cei doi.
"- Ne vedem mâine în pauză. O mie de pupici! " îmi trimite ea pupici și eu ei în timp ce mă îndepărtez de ea. Urc pe scări și încă trimit pupici. Nu este problema dacă primește și Tim. Nu știu... am impresia că îi lipsește acel ceva lui Tim, dar am putea face totuși un cuplu frumos. Asta dacă nu îmi rup ceva pe scările astea în timp ce ii dau lui Izzy pupici. Exact asta se și întâmplă. Dau să mă dezechilibrez și să cad dar cineva mă prinde să nu cad.
"- Ema?! Normal cine altcineva se poate impiedica?" sunt surprinsă să văd că este David. Pe bune, tocmai el dintre toți?
"- Grozav! Mi-am scăpat și telefonul! Off... Ema!" este chiar supărat, iar telefonul lui a căzut cam rău, sigur s-a spart ceva.
"-Mai bine telefonul decât eu, nu? " îmi iau privirea de cățeluș și îl fixez. Sper să scap ușor așa, dar tot ce reușesc este să mă pierd în ochii lui căprui .
"-Mai bine tu! E scump telefonul! " și vrea să îmi dea drumul iar eu mă dezechilibrez iar. De data asta privirea lui a fost de vină. Mă apuc de gatul lui ca să nu cad.
" - Și eu sunt o scumpă!" spun după ce mă echilibrez. Mă uit iarăși în ochii lui și simt că mă înroșesc în obraji. Mă rog doar să nu îmi dea drumul acum, ca să nu cad. El mă ține de mijloc și îmi zâmbește dulce.
"- Poate o pacoste." involuntar zâmbetul îmi dispare de pe față făcând loc unui botic. Mă îndepărtez de el cu grijă să nu mai cad, nu de alta dar nu are cine să mă prindă.
A realizat că m-a supărat, dar nu cred ca îi pasă pentru că nu a zis nimic. Eu mă îndepărtez fără să mai zic nimic. Mă dor cuvintele lui deși nu am motive.