-Vreau doar să scap de aici, am șoptit, vreau doar să scap și să mă duc după Steph. Totul era pură prostie. Și asta doar pentru că nu am vrut să îmi văd iubita curtată de toţi bărbaţii? Pură prostie.
-Timpul pentru mâncat, 1317, l-am auzit pe Jeff.
-Nu vreau să mănânc acea scârboșenie pe care o numești mâncare, m-am strâmbat. Stăteam inconfortabil. O săptămână legat de mâini, dezlegat doar când mergeam la baie. Și asta doar pentru că mi-am apărat iubita.
-Trebuie să mănânci ceva, prostule.
-Cum mi-ai zis? Am mârâit, ridicându-mi privirea la el. Avea un zâmbet psihopat pe faţă. Îi plăcea la nebunie să mă enerveze. Habar n-are el ce o să păţească pentru toate astea când voi scăpa de aici.
-Prost, Niall, p-r-o-s-t. Prost! Acum îţi e clar? A râs, îndepărtându-se.
Habar n-ai tu ce o să fac când o să ies de aici. Te așteaptă cea mai cruntă soartă, Jeff.