Bună, _Makeresayinvard aici este critica ta.
Titlu.
Nu mi se pare foarte atrăgător, nu conține elemente originale care mi-ar putea trezi interesul. Despre seducția în roșu a auzit toată lumea, sincer. Roșul este culoarea asociată cu dragostea, iubirea, relațiile intime și mai știu eu ce. Apoi, am mai auzit, în multe alte rânduri, o astfel de abordare pentru o carte romance, genul acesta de titlu și-a cam pierdut farmecul în timp.
Ca cititor cu experiență (așa cum mă consider, într-o oarecare măsură), că tot aveam o discuție zilele trecute cu niște amice, un titlu lipsit de originalitate va fi o piedică în dorința mea de a citi o carte. Titlul tău se potrivește conținutului, dar nu-l găsesc atrăgător sau expresiv, deci sugestia mea este să-l schimbi.
Copertă.
Se văd două fonturi, unul deasupra autorului și unul sub titlu, dar nu se înțelege ce scrie. Eu una aș fi renunțat la petalele acelea (sau ce-or fi), mi se pare că graficul ar fi arătat mai bine fără ele. Aș fi făcut totuși fundalul un pic mai luminos, ca să se distingă și părul personajului masculin, pe copertă arată ca și cum capul său ar începe cu fruntea.
Coperta este plăcută vizual și se încadrează în genul cărții. Paleta de culori (deși nu prea variată) este armonioasă, ochii cititorului se bucură de ea. E o copertă drăguță, nu preferata mea, dar atrăgătoare și potrivită cărții tale.
Descriere.
Nici nu știu de unde să încep.
În primul rând, aș vrea să comentez estetica. Alineatele sunt din ce în ce mai mici, iar ultimul nu există. Eu zic să le pui pe toate și să le faci egale, pentru o imagine de ansamblu mai plăcută. Ai spații anapoda între cuvinte, ceea ce nu-ți servește foarte mult, dacă mă întrebi pe mine (între împart și oamenii, între viața și a făcut, între diferențele și de statut social).
În al doilea rând, observ un context de tip clișeu, foarte des abordat. Fata cuminte, bună, puternică și băiatul bogat, cu grupul lui de băieții bogați. Și cumva ăștia doi se întâlnesc și urmează o iubire cu năbădăi. Toată lumea știe asta, toată lumea cunoaște deja povestea, prin urmare putini vor mai rămâne cu adevărat interesați de cartea ta. Nu știu exact ce să zic în acest drept, aștept să citesc să văd ce se întâmplă în continuare. În orice caz, e un mare minus pentru tine că nu ai reușit să manipulezi informația în așa fel încât să atragă cât mai multe persoane spre a lectura. Lectorul, cu experiență sau nu, are nevoie să fie convins încă de la primele rânduri că aceea ce citește este o carte care merită.
În al treilea rând, măcar de ar fi un clișeu bine scris, deși, după descriere, nu pot fi optimistă în legătură cu asta. Am apreciat mereu talentul de scriitor și poate mai puțin ideea abordată în sine, în genul romantic este greu să fii original, cam toată lumea a ajuns la această concluzie, dar o carte bine scrisă se cunoște. Trecând peste asta, mi se pare că descrierea ta este insuficientă, foarte seacă. Există câteva încercări fragile de metaforă și expresivitate și acelea eșuate.
Totul merge pe tiparul clasic, greutățile vieții, contextul iubirii care salvează două suflete rătăcite. Iar exprimarea mi se pare tristă (nu în sens că mi-a transmis vreo emoție). Toate fetele din cărțile de dragoste sunt asuprite de soartă, m-am cam săturat de un personaj care se presupune puternic, dar nu prea e, nu trag concluzii însă.
Întrebarea de la final nu stârnește curiozitate, ci doar dă mai mult decât trebuie din casă. Mereu am avut impresia că asta fac întrebările de la final. Pot fi atrăgătoare, dar numai atunci când știi să te joci cu sensul lor.
În al patrulea rând, nu se pune virgulă înainte de sau, îți lipsește semnul de întrebare de la final. Fii se pune cu doi i, numai atunci când se spune o poruncă, un îndemn, mai știu eu ce (Fii cuminte!), în cazul tău trebuie cu un singur i. Ți-aș recomanda să fii mai atentă la aceste detalii, pentru unii (pentru mine) contează foarte mult cât de corect gramatical este scrisă o lucrare.
Conținut.
Mi se pare logic, de la mama ei de logică despre orice, că începutul e înainte de sfârșit, degeaba ai pus titlul așa, zău, mai bine îl puneai invers. Alea trei rânduri, eu le puneam la începutul primului capitol și terminam cu ele, nu fac decât să oprească cititorul de la a ajunge mai repede la lectură. Din nou, se observă spații degeaba, fii mai atentă la ele, că nu te ajută cu nimic și mă fac doar să cred că îți este cumva lene să le corectezi acolo unde e nevoie.
Ceea ce ai scris mi se pare pe puțin un conținut prost. Ești certata cu orice fel de tonalitate a frazei sau acord gramatical. Ai virgule peste tot unde nu trebuie, iar acolo unde ai nevoie lipsesc și strică muzicalitatea frazei.
Exact așa cum mă așteptam, acțiunea este tipică, grăbită, ilogică și exagerată.
Eu nu sunt una dintre ei, nu are niciun sens în concordanță cu cealaltă frază. În plus, sugerează un persoane de tip des întâlnit, cum am zis și mai sus, fata săraca etc. Toate celelalte personaje sunt și ele de tip clișeu, insipide și puerile.
Încerci exprimări mai alese, dar nu-ți ies și mai degrabă, faci imaginea de ansamblu să pară una forțată. Stilul tău de scriere e precar, pe repede înainte, nu descrii deloc și preferi o acțiune grăbită, negândită până la capăt, un capitol pe care îl scrii instinctiv, fără să ai vreun plan cu el. Te rezumi la chestii dinamice, dar în același timp plictisitoare și fără logică. O să spun că nu-mi place ce ai scris.
Pentru un prim capitol, personajele sunt caracterizate prea puțin și total lipsite de vreo urmă de personalitate. Cel mai rău e că Artemis este cea mai puțin descrisă, căci dacă îți închipui că dacă ai pus-o drept voce narativă, ai scăpat, te înșeli, și ea trebuie descrisă și o parte din descrierea ei se pune în primul capitol. Pentru că cititorul are nevoie să fie lămurit. Aș vrea să știu mai multe despre ea, nu doar o descriere insuficienta, la persoana întâi, lipsită de vreun farmec anume, dar care se vrea, cumva, potrivită.
Dacă ai scris Dilăn, nu ai inventat un nume nou, doar pare că n-ai habar de engleză sau nume englezești/americane.
Faza cu bilețelul roșu, n-am s-o pot înțelege, în orice caz, este exagerată. Mi se pare că băiatul acela se prăbușește la pământ numai pentru că au aruncat ăia cu hârtie în el, sincer. Și apoi, n-au niciun motiv, vezi exagerarea fără rost? Pe deasupra, nu face capitolul să se încheie plin de suspans sau adrenalină, ci doar să se sfârșească mai rău decât a început. Mi-ar fi părut la fel de exagerată și dacă o explicai, dar nici asta nu faci. De fapt, nu prea explici nimic, nicio chestie sau acțiune, totul merge înainte, fără să-i dai vreun sens. Eu zic să mai stai pe loc și să acorzi atenție și detaliilor, pentru că degeaba ai acțiune, dacă cititorul nu prea înțelege ce vrei să transmiți.
Ai acolo toate naționalitățile posibile, franceză, coreeană, japoneză sau chineză (ce-o fi), englezeasca, grecească etc. O combinație așa mare nu te ajută. Aș apreciat mai mult dacă scriai numerele cu litere, e mult mai estetic și potrivit așa.
Estetica e dusă și am avut de a face cu un capitol plin de greșeli, nu mă voi apuca să le înșir, dar ar trebui să le corectezi cât mai repede. Aidoma spațiilor anapoda, gonesc cititorul și scad încă și mai mult din valoarea cărții tale.
În concluzie, sugestia mea este să descrii totul, oricât de dură aș putea părea acum. În momentul final al sincerității, pot spune că îmi pare rău că am investit timp să-ți citesc cartea, având în vedere nivelul la care se află. Îmi pare rău dacă te jignesc cu ceva, dar ăsta e singurul verdict pe care ți-l pot oferi.
Plata:
- voturi cărților mele, Jurnal postapocaliptic și Moarte și pulbere
- o părere la cartea mea, Moarte și pulbere (la prolog și primul capitol) din care să reiasă că ai citit. Nu vreau o părere în scârbă, mi-am dat interesul pentru critica ta.
Critică realizată de --Yelek