Mereu mi-am dorit să pot zbura. Să pot merge unde vreau eu, când vreau și la cine vreau. Să am aripi atât de puternice încât sa ajung intr-o secundă la tine. Mereu am visat sa te am in brațe pentru eternitate.
Voiam să am niște aripi atât de puternice încât sa pot călători in timp, in trecut și spre viitor. Sa pot vizita persoane care azi nu mai sunt.
Voiam niște aripi atât de fascinante încât sa te pot proteja mereu. Te-am protejat, și fără aripi, te-am iubit cu inima.
Dar m-am trezit la realitate, aici. Aici unde nu exista aripi nici pentru mine, nici pentru tine. Aici exista doar sentimente, false, sau supuse din inimă.
Diferența dintre relitate și ficțiune este iubirea. Doar iubirea adevărat te poate face sa zbori, chiar și in realitate. Doua mâini unite zboară, însă nu fizic. Zboară sentimentele lor. Sus, prin multe încercări, mii de sentimente.
Dar mai exista încă o realitate, cea in care ai crezut in sentimete false, iar când te arunci in zbor, cazi, te trântești de pământ, și de timp irosit. De chipuri cioplite, de înșelăciune și îți dai seama cât de rănit ai ieșit. Fără aripi, fără rădăcinile iubirii, fără nimic. Esti una cu pământul...