— Lyov, cred că trebuie să fii la curent cu ceea ce tocmai s-a întâmplat, începuse Gregori, directorul teatrului Semiluna, soția ta a încercat să o agreseze fizic pe noua balerină, cea venită de la Vaganova.
— Poftim? reacționase bărbatul. Cum s-a întâmplat asta?
— Nu știu motivul pentru care Yasha a avut această izbucnire violentă, știu doar că fata a fost împinsă și s-a lovit în zona abdomenului.
Bărbatul nu mai așteptase ca celălalt să continuie, închisese apelul și apucase în mers cheile mașinii sale. Nu avea nevoie ca Gregori să îi zică motivul pentru care soția lui făcuse ceea ce făcuse, știa că Yasha era geloasă pe Aniela, încă din seara petrecerii începuse să nutrească o ură ieșită din comun fată de ea, care crescuse tot mai mult, mai ales pentru că era conștientă de întâlnirile fierbinți dintre el și tânăra balerină.
În seara în care o lăsase pe Aniela acasă, după ce o salvase din mijlocul furtunii de zăpadă, ajunsese acasă răvășit și mirosind a parfum de femeie, același parfum care era îmbibat în hainele lui și după petrecere.
,,— Pot să știu unde ai fost până acum? Am sunat la birou și ai plecat de acolo de mai bine de trei ore, îl luase femeia în primire imediat ce intrase în casă și își dădu ochii peste cap, mergând spre scări. Cred că merit și eu un amărât de răspuns, auzise vocea ei tremurând în spate și își dădu seama că începuse să plângă.
— Cred că ți-ar fi mai bine fără să afli răspunsul, comentase urcând treptele și desfăcându-și unul câte unul nasturii cămășii.
— Ai fost cu ea, nu-i așa? țipase și sunetul spargerii unei vaze sau a unui obiect din sticlă umpluse sala mare și rece de la intrarea în conac.
— Definește-o pe această ea, ridicase o sprânceană și se întoarse, stând cu brațele încrucișate la piept la jumătatea treptelor, cu cămașa aproape deschisă complet.
— B-balerina, suspinase femeia și plânsul ei puternic luase cu asalt pereții albi cu aplicații aurii.
Lyov zâmbise în colțul gurii și își continuase drumul ca până atunci, fără a-i mai răspunde. Tăcerea și reacția lui erau mai mult decât suficiente pentru ca Yasha să-și dea seama de adevăr."
În douăzeci de minute ajunsese în fața teatrului și croindu-și drum pe holurile acestuia dădu peste Gregori, care stătea în fața unei uși de la o cabină de probă.
— Unde e? îl întrebase cu toți mușchii încordați.
— Yasha este la etaj cu mama ta, încearcă să o liniștească, îi răspunsese acesta și Lyov mârâise nemulțumit.
— Nu ea, zise printre dinți, unde este Aniela?
— Aici, făcuse semn spre ușă, o consultă o asistentă, continuase.
Nu mai așteptase altceva și apăsase clanța cu putere, lasând la iveală o Aniela cu chipul îndurerat, pe jumătate dezbrăcată alături de o femeie care tocmai îi dădea o pastilă, cel mai probabil pentru durere.
— Ieși, spuse tare cu ochii la frumoasa blondă și cealaltă femeie înțelesese că ei i se adresează. Aniela, iubito, începuse încet și se apropiase de fotoliul pe care aceasta stătea, îmi pare atât de rău pentru ceea ce s-a întâmplat, continuase și o văzu cum trage de un tricou pentru a se acoperi.
I-l luase dintre mâini și se așeză în genunchi în fața ei. Își trecuse buricele degetelor peste vânătaia de pe abdomen a acesteia și îi simți pielea înfiorându-se în urma atingerilor lui. O privise în ochi înainte ca buzele lui să se lipeasă de zona ce începuse să prindă o nuanță închisă de violet și zâmbise pentru sine atunci când mușchii fetei începuseră să se demisioneze ușor.
— Povestește-mi, murmurase cu gura încă peste abdomenul ei, lăsând săruturi umede.
— Terminasem repetițiile când a soția ta a apărut din senin, începuse cu ochii închiși și cu obrajii roșii din cauza căldurii care o acaparase odată cu sărutările lui Lyov, a început să țipe la mine, m-a îmbrâncit și am căzut cu abdomenul peste marginea scenei, terminase și se mișcase în fotoliu atunci când simțea că nu mai poate face față tuturor senzațiilor transmie de bărbat. Dar probabil că nu o să mă crezi pe mine, o auzise vorbind din nou, ea o să îți spuă sau deja ți-a spus o altă variantă.
— Te cred, Aniela, vorbise lent, ridicându-se și sprijinindu-se în mâini de brațele fotoliului. Sărută-mă, șoptise cu buzele aproape de ale ei și zâmbise în colțul gurii atunci când îi simți gustul dulceag al buzelor. Lucrurile nu o să rămână așa, rostise după ce se desprinseseră din sărut, nu o pot lăsa să creadă că are dreptul să facă orice vrea în teatrul meu sau că poate să îmi agreseze balerina.
O ajutase să se îmbrace și urcă apăsat treptele ce duceau spre etajul clădirii, vrând să le dea se veste celor două femei că se apropie. Mama sa era o fostă balerină rusească de renume, care administra alături de Gregori, cumantul său, fratele tătălui lui Lyov, teatrul Semiluna.
— Mamă, ne poți lăsa să discutăm singuri? vorbise cu calm după ce intrase în camera despre care îi zisese unchiul său.
— Da, răspunse și se ridicase de pe marginea patului, fiule, te rog să fii calm, îl atinse ușor pe umăr și părăsise încăperea.
Mama sa, Ekaterina, o îndrăgea pe Yasha și încercase multă vreme să îi facă să se apropie, să facă relația să funcționeze, și asta doar de dragul său, pentru că voia să-l știe fericit și la casa lui, însă încercările ei nu dăduseră niciodată roade.
Câteva clipe mai târziu, când ochii săi și ai soției sale făcură contact, Yasha începuse să vorbească grăbită:
— Lyov, te rog să mă crezi, eu nu am făcut nimic, ea a început, doar m-am apărat!
Părea tensionată și agitată, iar ochii îi luceau de la plâns. Nu avea nicio rană și totuși plângea, ceea ce nu întâlnise și la Aniela, care avea o vânătaie supărătoare pe abdomen.
— Și de ce te-ai apărat, mă rog, Yasha? ridicase o sprânceană și se așezase comod pe o canapea aflată lângă perete.
Fusese o decizie inspirată să amenajeze câteva dormitoare la etaj, erau perfecte pentru ceea ce avea în plan cu Aniela.
— E-ea m-a atacat, se bâlbâise și bărbatul îi făcu un semn din deget pentru a se apropia.
Făcuse întocmai, parcă hipnotizată de gestul lui, și când ajunse în fața lui, acesta rostise:
— În genunchi, fuse tot ceea ce zise și Yasha înghiți în sec înainte să se așeze pe podea.
Îi cuprinse bărbia în palmă și o analiză, parcă vrând să găsească niște răni lăsate în urma atacului despre care vorbea, și asta doar pentru a-i știrbi și mai mult orgoliul soției sale.
— De ce mă minți? murmurase aproape de buzele ei, dar nu o sărutase, deși ea tânjea după atingerea lui. Știu foarte bine de ce ești în stare, Yasha, dar se pare că tu nu știi de ce sunt eu capabil, continuase apăsat și mâna lui se prinse în părul ei bogat.
Femeia înțelese ce dorește de la ea și îi desfăcu pantalonii, trăgându-i până la genunchi și își așezase gura în jurul membrului său. Singurele dăți în care avea contact de natură intimă cu Lyov erau atunci când fie îl enerva mult prea rău comportamentul ei și avea nevoie să se descarce într-un fel, iar atunci era unul dintre acele momente, însă ceea ce nu realiza era că tot ce se întâmpla era cu un scop, bărbatul voia să lovească tot mai mult în orgoliul ei.
— Nu mai ai voie să te apropii de locul acesta, Yasha, rostise printre dinți și o trase de păr în spate, fixându-i privirea în a lui, același lucru este valabil și în privința Anielei, dacă te mai apropii de ea o să am grijă să te transform dintr-o doamnă din înalta societate într-o femeie din cea mai joasă ramură a societății, continuase în aceeași măsură și îi dădu drumul părului.
Își așezase hainele și se ridicase, trecând pe lângă ea și coborând apăsat treptele, mergând spre camera în care o lăsase pe Aniela. Nu o mai găsise pe ea acolo, dar, în schimb, găsise scris mare pe o foaie cu un anunț publicitar, pe spatele acesteia, ,,jocul poate continua."