Niciodată nu ai cum să câștigi împotriva inimii
DOMINIC
Când trupul ei s-a îndepărtat de mine, senzația rece din încăpere mi-a determinat pielea să se strângă ca într-o menghină, aducându-mă în cele din urmă cu picioarele pe pământ. Cu părul brunet și ud pe umeri, cu piele umedă a căror amprente mi le purta atât de mândră, femeia cu ochi verzi și-a înfășurat corpul în prosopul imens agățat pe ușa de la ieșirea din baie. Ca eu să continui să stau sprijinit cu spatele de gresia rece din duș, lăsând ca apa fierbinte să-mi înmoaie fiecare organ agitat din mine. Când mi-am trecut mâna peste abdomen, pe umăr apoi ajungând în cele din urmă la ceafă, pașii lui Deniz s-au oprit undeva în fața oglinzii, lăsând ca părul lung să i se așeze pe umeri.
Am oprit apa atunci când la rândul meu mi-am înfășurat bazinul în prosopul agățat din apropiere și am pășit spre femeia cu ochi absolut cutremurători. Mi-am trecut mâna peste pielea umerilor înguști, alunecând pe talia acoperită de prosopul moale, agățându-mă cu intenție de orice reacție venea din partea sa. Pentru că încă încercam să trec peste faptul că ea ținea cu dinții de ceva ce avea să ne spulbere încrederea unul în altul, doar și doar, având speranța că nu avea să fie așa.
- Cred că ar trebui să ne grăbim...
Ea mi-a șoptit când degetele mâinii stângi au coborât pe coapsa ei, ridicând extrem de încet bucata de prosop ce-i acoperea pielea. Buzele mele i-au atins pielea încă umedă a spatelui, ca brațul stâng al femeii să cuprindă partea laterală a prosopului meu.
- Nu este nicio grabă, iubire!
Am asigurat-o atunci când mâna mea a urcat mai sus, ca trupul ei să se împingă brusc în mine. Palma mea a adus-o în cele din urmă cu fața spre mine, lăsându-mă să-i gust buzele când mâinile ei mi s-au agățat de umeri. Avea același gust ca dintotdeauna, iar modul în care trupul ei cădea întotdeauna pradă palmelor mele nu avea cum să descrie senzația nebună pe care mă făcea să o trăiesc, de fiecare dată când o aveam în brațele mele.
Când mâinile mele au strâns prosopul printre degete, bazinul ei s-a oprit în marginea mesei de toaletă, obligându-mă să trag de material pentru a scăpa de el. Atunci palmele mele i-au regăsit uniformitatea șoldurilor, împingându-mă în ele când buzele sale s-au oprit la nivelul gâtului meu, lăsându-mă să-mi dau capul pe spate când mâna ei mi-a tras prosopul din jurul bazinului.
I-am cuprins șoldurile în palme și dintr-o singură mișcare am ridicat-o pe masa de toaletă, făcându-mi loc între picioarele sale. Cu vârful degetelor i-am mângâiat pielea expusă a coapselor, buzele noastre continuând să se frământe irațional. Totul era atât de intens, ca atunci când brațele mele i-au cuprins coapsele, respirațiile noastre să se accelereze brusc, făcându-ne să ne pierdem iremediabil în tot ceea ce se întâmpla în acea baie, pe acea masă de toaletă, într-o seară nebună.
*
- Cred că ar fi în regulă dacă ai merge tu să o iei pe Raven...
Deniz a vorbit atunci când și-a trecut peria prin părul des, aruncându-l pe o parte, pe umărul drept, când a traversat dormitorul din capătul opus spre mine. S-a aplecat spre mine când peria de păr a căzut pe salteaua patului, ca mâinile mele să o apropie de mine pentru a-i săruta buzele. Nu aveam să știu niciodată dacă aveam să mă satur vreodată de femeia fenomenală ce-mi făcea pieptul să se înece în trăiri intense.
- Ne putem pregăti amândoi, apoi mergem spre ea și în cele din urmă spre club.
I-am spus atunci când ea s-a retras pentru a se îndrepta spre oglinda din apropiere.
- Cred că cel mai bine ar fi să mergi tu după ea și cu această ocazie mai petreceți câteva momente împreună, să nu mă trezesc aruncată de la etaj pentru că nu i te-am luat definitiv.
Ea mi-a aruncat un zâmbet radiant din partea opusă a dormitorului, făcându-mă să mă ridic de pe marginea saltelei pentru a mă apropia de femeie cu ochi verzi. Deniz a continuat să se aranjeze în oglindă și atunci când mi-am sprijinit trupul de masa unde era așezată și am continuat să o urmăresc aranjându-se pentru prima noastră ieșire într-un loc public ca un cuplu.
- Ești sigură?
Am întrebat-o când ea și-a ridicat privirea tulbure spre mine, determinându-mă să arunc toate acele stări care mă copleșeau cât mai departe de mine.
- Absolut. Cred că este în regulă să vă mai bucurați de câteva momente ca înainte și în plus, chiar nu o vreau drept inamic.
Ea mi-a zâmbit atât de dulce, determinându-mă să mă aplec pentru a-i săruta buzele și pentru a-i simțit mirosul de flori sălbatice care îi îmbrăca fiecare petec de piele.
- Atunci voi vorbi cu Alexander să treacă să te ia, este în regulă?
I-am sărutat fruntea și m-am îndepărtat spre centrul încăperii. Femeia cu ochi verzi mi-a zâmbit cuceritor atunci când m-a aprobat dând din cap, ca eu să continui să-mi strâng lucrurile din încăpere pentru a pleca spre apartamentul meu.
Când am închis ușa în urma mea, senzația aceea de gol pe care o aveam adesea în piept, revenise odată ce ușa se trântise de cadrul din lemn. Am închis ochii preț de câteva momente și atunci când am inspirat și expirat, intrând în liftul de avea să mă ducă la parter. I-am tastat un mesaj scurt lui Raven, care o anunța că în maximum o oră aveam să ajung la ea pentru a o lua și pentru a merge împreună spre clubul Wild, deținut de Oliver Pierce. Și deși avea să fie prima seara oficială în care eu și Deniz aveam să ne afișăm împreună, faptul că nu aveam să fiu eu cel care avea să o însoțească spre club, îmi făcea pieptul să se înece în nesiguranțe.
***
- Ar trebui să-i mulțumesc lui Deniz pentru că ești aici?
Raven Browns mi-a aruncat o grimasă naturală atunci când a deschis ușa casei, lăsându-mă să intru în cuibul său retras și rece. Mi s-a afișat relaxată și plină de încredere, deși știam că cel mai probabil își petrecuse ziua cu anumiți oameni prezenți în viața sa, doar și doar pentru a mai alunga din singurătate. I-am sărutat obrazul atunci când palma mea a prins-o de talie, ca mâinile sale să se înfășoare în jurul gâtului meu, cuprinzându-mă cu toată încrederea.
- Să o suni să-i mulțumești!
Am glumit cu Raven când fruntea ei mi s-a lipit de umăr, lăsând-o să stea câteva momente în căldura brațelor mele. Știam cât de mult conta pentru ea să simtă sentimentul acela de siguranță și știam cât de mult tânjea după iubire în general. I-am atins părul atunci când mâna mea a urcat spre ceafă, aducând-o și mai aproape de mine. Ne asemănam atât de mult la caracter, încât nici noi nu reușeam adesea să se deosebim de anumite stări pe care le simțeam.
Pentru că în general simțeam la fel și reacționam la fel de impulsiv și fără prea multă stare de gândire asupra lucruri. Pentru că ne lăsam duși de furie și încăpățânare, nu și de val în general, deși în ultimul timp Deniz Grand îmi reprezentase cel mai mare val căruia i-am permis să mă doboare din picioare.
- Poate voi face o excepție!
Femeia cu părul brunet și-a rostogolit ochii la auzirea afirmației mele, conducându-mă spre salonul unde își petrecea cea mai mare parte a timpului.
- Nu am reușit să stăm de vorbă, deși au trecut multe săptămâni de atunci, dar cum a fost în vacanță?
Privirea ei mi s-a apărut atât de amuzată când și-a țuguiat buzele, lăsând ca halatul ce-i acoperea trupul să fie aruncat pe canapeaua pe care mă așezasem între timp. Mi-am ridicat sprânceana curios atunci când ea și-a aruncat buclele brunete pe spate, rămânând doar într-un corset negru și lenjeria care îi acoperea trupul.
- Mult mai bine decât mi-am imaginat.
I-am răspuns, urmărind-o cu privirea până la dressingul imens din capătul opus al salonului. Când degetele sale au sustras din dulap una dintre rochiile ei strălucitoarea, trupul grațios s-a reîntors către mine, fluturând curioasă materialul dintre degete.
- Și este cum ți-ai imaginat? Plină de pasiune și zvâc?
I-am făcut semn cu mâna să aleagă altă rochie din dulap, zâmbindu-i cu subînțeles odată ce întrebarea i-a părăsit gura. Raven și-a întors ochii de pisică spre mine și când a luat o altă rochie din dulap, ca de data aceasta să se strâmbe caraghios singură la vederea ei, introducând-o înapoi.
- Cu siguranță este mai mult de atât. Am nevoie doar de timp să fiu sigur că nu-mi înșală toate simțurile.
- De ce am impresia că o face?
Raven a cuprins o rochie scurtă de culoare aprinsă, întorcându-se spre mine, pentru a-mi surprinde reacția cu ochii ei migdalați și aprinși. Și dacă nu o cunoșteam atât de bine pe sora tatălui meu, aveam să afirm faptul că vorbea doar gelozia din ea, nu și sentimentul acela sigur prin care simțea oamenii.
- Știu că o face.
I-am spus când a tras rochia de umeraș, aruncându-l undeva pe fotoliul din apropierea sa. S-a întors sigură pe sine și atunci când a pășit pe tocurile înalte pe care pe purta, aplecându-se pentru a îmbrăca rochia.
- Atunci ești atât de îndrăgostit încât nu vezi că lucrurile s-ar putea termina în defavoarea ta?
M-a întrebat atunci când și-a așezat bretelele subțiri peste umeri, pășind sigură spre mine. Mi-a făcut semn să o ajut pentru a-și încheia fermoarul subtil al rochiei, ridicându-mă în cele din urmă în picioare pentru a o ajuta.
- Oricât de mult mi-aș dori să fac doi pași în spate, ceva din ochii ei cu siguranță nu mă lasă!
- Acest lucru se numește iubire, o recunosc oriunde ar fi, chiar dacă nu am fost suficient de curajoasă să o păstrez. Să dai omului de lângă tine puterea să te distrugă este cea mai mare dovadă de iubire, având speranța continuă că nu o va face.
Ea mi-a șoptit când în cele din urmă i-am tras fermoarul rochiei pe care o purta, aducând în ochii mei valuri și furtună. Știam că avea atâta dreptate în legătură cu tot ceea ce simțeam pentru Deniz, dar nu o puteam spune cu o voce tare, nu puteam valida adevărul că ea avea să-mi fie capăt de inimă.
Când trupul înalt și elegant s-a îndepărtat spre scaunul din apropierea mesei de toaletă, degetele lungi și-au trecut vârfurile prin părul brunet și buclat, având acea senzație stranie din piept care adesea nu mă lăsa să-mi duc respirația la final. Raven și-a tras scaunul mai aproape de masă, sprijinindu-și cotul de bucata din material, ținând între degete rujul roșu aprins.
- Așa se întâmplă, Dominic! Ne dăm inimile pe mâinile nepotrivite!
***
DENIZ
Mintea îmi era doar la bărbatul brunet și copleșitor care încă nu-și făcuse prezența alături de mătușa sa în clubul lui Oliver Pierce. Cu toate acestea am încercat să ignor acel rânjet al bărbatului așezat la una dintre mesele înalte din apropierea barului, cel mai probabil locul unde cei mai grei oameni din club își plimbau arfele și aroganțele. Însă senzația ciudată pe care o aveam pentru că eram cocoțată la una dintre ele alături de frații Browns, câțiva cunoscuți și câteva persoane pe care nu aveam de unde să le iau, nu mă diferențiau de ei în niciun fel.
Am încercat să arunc toate acele gânduri care mă făceau morocănoasă și distrasă, lăsând ca prezența lui Alexander să mă bucure cu carisma sa. Am intrat într-o conversație serioasă cu Sebastian atunci când mi-a povestit faptul că imensul tablou de deasupra scenei era pictat de mama sa, fiind plăcerea vinovată a lui Oliver, pentru că în secret avea o pasiune de nestăpânit pentru doamna familiei Browns. Atunci când Vanessa a revenit cu o sticlă de tărie la masă, ceva în pieptul meu cu siguranță era puțin depășit de situație, deoarece nu-l mai puteam aștepta.
Ca minute mai târziu să nu refuz siguranța proprietarului clubului de a mă conduce spre ieșire, pentru a sta de vorbă la o țigară. Pentru că Oliver era încredere în sine și autoritate, pentru că ceva aprins zăcea în ochii să verzi clari, aducându-mi sentimentul că voia mai mult decât spunea. Nu aveam cum să-l asemăn cu comandantul mai în vârstă al familiei Browns, deși era fratele său mai mare, discrepanța dintre cei doi fiind năucitoare la nivel de fizic. Unde Maximilian Browns era brunet, cu ochi albaștri, în timp ce Oliver avea acea privire clară și verde, în timp ce prin firele de păr grizonante se descoperea nuanța deschisă a părului.
Când mi-a ținut ușa pentru a ieși în spatele terasei, bărbatul carismatic avea între degete un pahar cu un lichid maro, ca în mâna opus să țină un trabuc pe jumătate consumat. Avea ceva în gesturi ce avea tendința să te amețească, poate mersul prea sigur sau modul în care zâmbetul lui provocator juca în colțul buzelor.
- Ești sigură că nu vrei ceva de băut?
El mi s-a adresat când s-a așezat pe unul dintre scaunele mesei rotunde, de sticlă și de culoare neagră.
- Sunt în regulă, mulțumesc!
I-am răspuns, deși ochii săi verzi îmi transmiteau total altceva. El doar a aprobat dând din cap, lăsându-și paharul cu tărie înapoi pe masă.
- Uitându-mă acum la tine, încep să înțeleg afinitatea bărbaților Browns pentru tine și nu este de vină frumusețea ta, dar ochii aceia...
El și-a sprijinit cotul de masa înaltă, ducându-și trabucul de câteva ori între buze. Eu doar am zâmbit în urma afirmației, așteptând doar să continue orice altceva avea să-mi spună.
- L-am cunoscut o singură dată pe Corso, era destul de apropiat cu Max, un tip foarte tranșant, dar cu o calmitate înfiorătoare, ascundea multe... cu aceeași ochi speriați pe care îi ai și tu. Și cred că ți-a fost teribil de greu să te desparți de cineva care îți seamănă atât de mult...
Era ceva în vocea lui ce mai mult întreba, în loc să afirme, lucru ce mi-a împânzit pieptul de greutăți, deoarece uram atât de mult să vorbesc despre tatăl meu în orice context. Pentru că el era singurul motiv pentru care eram aici, pentru că mă agățasem ca o nebună de fiecare amintire din absența sa, dorind doar un singur lucru, să nu mai simt acel gol din piept atât de intens.
Bărbatul din fața mea și-a îngustat ochii spre mine, așteptând oricând să-i răspund la provocare sau cel puțin la ce voia el, dar eu nu eram în stare să-mi recunosc faptul că mă depășeau toate acestea.
- A fost decizia mamei ca noi să nu avem contact cu tatăl nostru, fiicele tale sunt extrem de norocoase să te aibă aproape.
Mi-am împins palmele în sticla de pe masă, surprinzându-l pe Oliver odată cu afirmațiile mele. Și dacă nu aș fi știut cât de năucitori erau membrii familiei Browns în general, aș fi spus că bărbatul ce se afla în alianță cu ei nu ar fi vrut să audă nimic de la mine în seara aceea. Dar ochii, ochii lui clari și verzi transmiteau doar un singur lucru și anume faptul că tânjeau după orice cuvânt ce mă dezvăluia în fața dorințelor sale.
Când mi-am tras palmele pe rochia neagră pe care o purtam, trecând de masa lui Oliver Pierce, bărbatul înalt s-a ridicat brusc, lăsând paharul de alcool pe masă.
- Deniz, nu am vrut să te supăr cu ceva! Eu vreau doar să mă asigur că...
El a strigat ezitând înainte ca eu să cuprind mânerul ușii pentru a reintra înapoi pe holurile clubului, căutând orice scăpare. Și cu toate acelea curajul din mine nu mă părăsise nici măcar o secundă. Plină de furie și având gânduri murdare trupul mi s-a întors bruscat spre ochii verzi și clari, ce ascundeau la rândul lor multe păcate.
- Da, ascundea multe! S-a ascuns atât de bine de lume, încât nici măcar nu mai există acum. Ce vrei să auzi? Că și eu ascund lucruri? Da, absolut, o fac, o fac cu riscul de a pierde tot, dar știi pe cine nu aș vrea să pierd eu?
L-am întrebat, simțindu-mi pelicula umedă ce-mi îmbrăca ochii aproape lepădându-se.
- ...pe Dominic.
Am recunoscut când el a pășit spre mine, auzind pași din capătul opus al terasei. Știam ce voia să audă de la mine, dar nu aveam cum să spun cu voce tare că într-o zi furia și răzvrătirea din mine aveau să spulbere totul din jurul meu.
- Dar nimic nu va garanta acest lucru, Oliver!
Am încheiat când el a expirat brusc, deschizându-și nasturii de la sacoul în culoare neutră pe care îl purta. El nu avea să știe, dar noi probabil nu aveam cum să mai fim prieteni, pentru că firea mea manifesta păcate și nu știam să iert și să trec mai departe, de aceea eram în continuare agățată de trecut.
Atunci când l-am lăsat singur pe terasă, trupul meu s-a izbit de mulțumea ce copleșea cu prezența întreg clubul. Era atât de multă gălăgie, încât mi-a fost atât de greu să găsesc masa cunoscuților mei, fiind tentată doar să mă întorc și să plec din club.
Însă clipa în care pe podiumul înalt undeva se afla una din canapelele noastre, bărbatul brunet s-a afișat atât de sigur și pătrunzător, inima mea a ratat o bătaie vitală, unde eu m-am pierdut și aproape să izbucnesc în plâns în centrul acelei mări tulburi și vicioase. Dominic mi-a zâmbit șarmant, făcându-mă să pășesc amețită spre el, unde la rândul său s-a dezlipit de grupulețul de prieteni de lângă masă, coborând treapta înaltă pentru a veni către mine. Și era atât de superb îmbrăcat în aceleași nuanțe sobre ce-l caracterizau, purtând o cămașă neagră ce-i îmbrăca atât de mine spatele și pieptul.
Dând voie cuplului din fața sa să se piardă prin mulțime, brațele sale lungi s-au agățat de talia mea când mi s-a postat în față, având acel zâmbet criminal care mă făcea să simt atât de intens lucrurile. Când buzele lui mi-au atins gura, iar degetele sale mi-au atins piele spatelui, pieptul meu deja era deja înecat în lacrimi. Mâna mea i-a atins fața, aducându-l și mai aproape, simțindu-i atât de intens parfumul și modelul în care vârful degetelor sale îmi transmiteau electricitate pe întreaga suprafața a spatelui.
- Bună, iubire!
Mi-a șoptit când degetele sale s-au împleticit cu degetele mele, ca bărbatul cu ochi de cobalt să facă un culoar spre masa unde eram așezați. El mă ținea atât de sigur de mână, în timp tot ce eu voiam doar să plâng pentru că eram atât de tare încărcată emoțional, încât voiam să-mi urlu în gura mea senzația goală din piept. În tot acest timp, privirea mea a rămas în continuare pe umărul mâinii sale cu care mă cuprindea strâns, continuând să pășească spre persoanele aflate la mică distanță. Iar sentimentul de siguranță era mai prezent ca oricând, în special atunci când brațul său lung mi-a înconjurat talia, aducându-mă aproape de pieptul lui.
*
- Ceea ce faci tu nu este corect.
Vocea Vanessei s-a auzit în clipa în care Dominic mi s-a afișat în față, revenind de la bar cu ceva de băut. Ochii lui albaștri s-au rostogolit agasați în clipa în care sora sa mai mică continua să-l urmărească pe terasa lungă a clubului, aducând cu ea o urmă de frustrare vizibilă.
- Termină, Vanessa sau te trimit acasă!
Bărbatul înalt s-a apropiat de mine, întinzându-mi paharul de cocktail, atunci când și puștoaica cu ochi identici și-a așezat palmele în șolduri, bufnind și bolborosind ceva cuvinte colorate. Cu toate acestea, Dominic nu a acordat o atenție foarte mare surorii sale, așezându-se alături de mine, sprijinindu-și bazinul de marginea înaltă a terasei.
- Deniz, ajută-mă, te rog!
Ea a cerut extrem de afectată de comportamentul fratelui său indiferent, determinându-mă să mă încrunt ca un copil neștiutor către Dominic, așteptând câteva explicații suplimentare pentru a mă lămuri.
- Nu o băga pe ea în discuție!
El s-a întors către Vanessa ridicând un deget împotriva ei pentru a o reduce la tăcere. Lucru ce a adus furtună în ochii albaștri ai surorii sale mai mici.
- De ce încăpățânezi și nu înțelegi faptul că Jacob este doar un vulpoi bătrân care în seara aceasta a băut prea mult? Știi foarte bine că îl pocnesc dacă întrece limita!
- Doar am dansat cu el și...
- Și a încercat să te sărute și tu ai fost aproape de acord.
Dominic și-a dus brațul în jurul taliei mele, enervând-o pe Vanessa atunci când s-a aplecat spre mine pentru a mă săruta pe obraz. Fapt ce aproape m-a făcut să rânjesc încântată, deoarece el chiar trecuse peste bariera impusă de a ascunde totul într-un con de umbră.
- Pentru că îmi place... foarte mult de el.
Puștoaica cu părul brunet și-a fixat ochi albaștrii în grotele sigure ale lui Dominic, mutându-și privirea preț de câteva secunde spre mine, ca și cum aștepta orice intervenție din partea mea. Adevărul era că o înțelegeam perfect, dar nu puteam să-i impun bărbatului ce mă ținea în brațe să înțeleagă faptul că inimii în general nu-i poți impune, doar dacă o sugrumi.
- Ai doar optsprezece ani, de abia ai terminat liceul, iar el este un vulpoi bătrân cu multă experiență la palmares, care nu va ține cont de faptul tu ești îndrăgostită de el. Înțelege, suntem de-o vârstă și îl cunosc foarte bine! Stai departe de Jacob, vorbesc foarte serios!
În acel moment ochii Vanessei s-au scufundat periculos în ceea ce în general eu numeam: sine. Știam cât de greșit era să impui unui om în general să aibă control și să oprească vibrațiile inimii ce băteau pe linia melodia a unui prenume, dar uneori riscai, deși aveai să rămâi nefericit întreaga viață.
- Nu îmi este teamă că între voi este o diferență foarte mare de experiență, îmi este doar teamă de faptul că vei putea fi rănită, pentru că nimic nu îți va garanta că el va fi cum ai sperat tu. Iar pe Jacob, Vanessa, îl cunosc din totdeauna, el acum este aici, dându-și seama ce mare și superbă este sora celor mai buni prieteni, ca apoi să-și dea seama cât de greșit este să gândească așa. Așa că oprește-te!
El i-a cerut, ca trupul său să se dezlipească de marginea înaltă, fiind distras de bărbatul din capătul opus al terasei. Dominic s-a întors către mine atunci când Milton i-a făcut semn să vină spre el, făcându-mi cu ochiul și strângându-mi palma în mâna sa. I-a aruncat doar o privire intimidantă surorii sale mai mici, lăsând-o în continuare alături de mine, urmărindu-l împreună atunci când a dat mâna cu bărbatul mulatru.
- Îl urăsc atât de tare uneori!
Vanessa în cele din urmă s-a mișcat din loc, trăgându-și degetele prin părul lung și puțin mai deschis decât al fratelui său, alăturându-mi-se lângă bara din metal.
- Îți vrea doar binele!
I-am spus, descoperind-o pe puștoaica familiei Browns foarte sceptică.
- Spui acest lucru pentru că te-a învăluit complet de ai uitat și cum te numești.
Ea a râs amuzată, stârnindu-mi un mic zâmbet pe chip. Mi-am fixat grotele în sclipirea clară din ochii identici ca ai fratelui ei, abținându-mă să răspund câtă dreptate avea.
- Te rog, ajută-mă! Nu știu, amețește-l cumva și ține-l departe de aria noastră de vizualizare. Chiar vreau să mă conving că Jacob chiar mi-a acordat atenție cu adevărat în cele din urmă, dar cu Dominic pe urma noastră, acest lucru va fi imposibil!
- Vanessa!
Am atenționat-o, iar rânjetul ei manipulator i s-a lățit pe buze. Cunoșteam atât de bine capacitatea celor din familia ei făcând asemenea lucru, încât doar mi-am rostogolit ochii odată ce ea încă era agățată de brațul meu.
- Sunt sigură că vei putea să-l ții departe de noi! Aranjează-ți decolteul în fața lui sau atinge-l provocator, orice, doar ține-l la distanță!
- De ce am impresia că îmi va frânge capul de pe umeri din cauza ta?
M-am uitat la ea ca și când nu aveam cum să fiu de acord cu tot ceea ce spunea ea, dar știam că aveam să ajung să fac acest lucru doar pentru a-i da puțin răgaz de timp. Ea a țipat fericită când în cele din urmă m-am hotărât să depun un minimum de efort pentru a-l ameți pe Dominic Browns, deși eram prea sigură că eu aveam să fiu ce tulburată din toată această operațiune.
Am pășit spre intrarea în club având-o pe Vanessa pe urmele mele, fixându-mi prada cu privirea, odată ce trupul zvelt al lui Dominic s-a identificat aproape de bar, unde stătea de vorbă cu alte câteva persoane. Mi-am aranjat decolteul decent, ca de data aceasta să pară puțin mai obraznic decât era și normal și aranjându-mi buclele într-o parte, ochii mei mi s-au oprit brusc asupra gazelei elegante ce traversa spre masa noastră. Raven mi-a zâmbit absolut șarmant, făcându-mi semn cu ochiul ceea ce nu era suficient, deoarece deja simțeam cum îmi piere întreg curajul.
- Bună din nou, iubire!
I-am vorbit când palma lui mi s-a așezat aproape de curbura lombară, apropiindu-mă de el și obligându-mă să-mi așez palma stângă pe pieptul său. El și-a coborât ochii scânteietori spre mine, oprindu-se preț de câteva secunde pe decolteul meu. Atunci mi-am trecut prin păr zâmbind, lucru ce l-a făcut să-și înguste privirea spre mine, ca mâna mea dreaptă să coboare îndrăzneț pe fundul lui.
- Știu ce vrei să faci...
El s-a aplecat aproape de urechea mea, șoptindu-mi atât de intens cuvintele, încât mi-am tras și mâna dreaptă de atâta nesiguranță.
- Dar să spunem că sunt de acord, atât timp cât știu că Jacob nu va îndrăzni nimic mai mult.
El mi-a prins degetele în palma sa și scuzându-ne câteva momente, trupul lui înalt și masiv ne-a făcut loc prin mulțimea ce dansa haotic. Inima mea a luat o întorsătură nebună când el ne-a introdus pe un hol îngust, întunecat, luminat de la distanță de câteva culori intense în nuanțe roșii. Când am trecut pe lângă niște tipe ce ieșeau dintr-o altă încăpere, ce părea a fi toaleta, ochii lor curioși au întors capete până când am ajuns în cele din urmă la ușa din capătul holului. Dominic a tras din buzunar o cheie subțire, pe care a introdus-o în ușa, ca atunci când zgomotul ce indica deschiderea camerei, brațul său să mă tragă și mai aproape de el.
- Ce este aici?
L-am întrebat când întunericul din camera obscură ne-a inundat odată ce am intrat în interior, ca în clipa în care el a împins ușa cu piciorul, lumina difuză să se aprindă pe biroul aflat la mică distanță.
- Este biroul lui Oliver.
- Și îl mai folosești din când în când?
M-am uitat sugestiv la el, lucru ce l-a determinat să-și încrețească nasul, introducând din nou cheia pentru a încuia ușa.
- Nu l-am folosit până acum, dar întotdeauna mi-am dorit.
El a făcut doi pași spre mine, făcându-mă la rândul meu să fac câțiva pași în spate, deși știam atât de clar ce urma să se întâmple.
- Și îmi place să inaugurez locuri cu femeia iubită.
Dominic și-a dus degetele spre nasturii cămășii, deschizându-i pe primii doi, ca în cele din urma palmele lui să se oprească la nivelul șoldurilor mele. Când statura sa mi-a copleșit trupul, nici faptul că purtam sandale înalte nu mă ajutau să ajung la același nivel cu el. Respirațiile noastre fierbinți s-au unit într-o pasiune nebună când în cele din urmă buzele noastre s-au atins, ca palmele sale grele să urce pe trupul meu.
El și-a împins bazinul în mine, lucru ce aproape m-a dezechilibrat, forțându-mă să-mi așez palmele pe suprafața din lemn masiv a biroului înalte. Buzele sale au coborât pe decolteul meu, ca urmele gurii sale să mă facă să-mi las capul pe spate, simțind cum respirația mea mi se accelerase subit. Degetele sale a coborât pe partea externă a coapselor, prinzându-mi carnea în strânsoarea sa brutală.
- Dom!
I-am șoptit prenumele când el mi-a cuprins coapsele în strânsoarea palmelor sale, împingându-mă pe marginea biroului, ca în scurt timp brațul său să elibereze suprafața din lemn. Când degetele mele au tras de nasturii cămășii sale, buzele bărbatului brunet au plasat sărutări umede pe umărul drept, lăsând ca breteaua subțire a rochiei să cadă instantaneu.
Și atunci când pielea degetelor mele au atins pielea încinsă ce-i îmbrăca pielea, buzele mele i-au plasat săruturi la nivelul gâtului. Mâinile lui au tras de cureaua ce-i strângea pantalonii, ca rochia mea să mi se ridice până aproape de talie când bărbatul magnific s-a apropiat de mine, atingându-mi marginea lenjeriei intime pe care o purtam.
Nu aveam cum să nu iubesc modul în care el mă făcea să mă simt de fiecare dată când făceam dragoste sau când îmi atingea trupul ca și când îi era cuvenit. Nu aveam să neg faptul că el era motivul curajului meu, motivul pentru care îmi îngropasem adânc principiile și gândurile pe care viața mi le imprimase în cap. Nu aveam cum să supraviețuiesc lui și modului în care trupul meu nu-i putea rezista în niciun fel, oricât de mult mă răzvrăteam. Niciodată nu ai cum să câștigi împotriva inimii.
Când pieptul lui mi-a atins pielea abdomenului, spatele meu a atins bucata din lemn, simțind milioane de fiori ce-mi traversau șira spinării. El m-a acaparat cu întreg fizicul său când și-a sprijinit greutatea pe brațe, ca buzele noastre să se reaprindă când s-au reîntâlnit. Palma mea dreaptă a continuat să-i mângâie gâtul, aducându-l și mai aproape când brațul său stâng a cedat sub intensitate. Iar eu cedasem definitiv, lupta împotriva inimii fiind inutilă.
*
Mi-am apropiat trupul de el când bazinul său s-a sprijinit de bucata din margine a biroului, ca degetele mele să așeze înapoi pe suprafața cele câteva dosare care ajunseseră pe jos cu câtevminute în urmă. Dominic și-a tras cămașa pe el când ochii săi albaștri s-au oprit pe ecranul telefonului său ce era așezat pe margine, ca în cele din urmă apropierea mea de el să-l oprească.
Degetele mele au urcat repede la nivelul abdomenului său, închizând ultimii nasturi ai cămășii sale negre. Buzele sale m-au lăsat preț de câteva secunde să-i simt mulțumirea, ca în cele din urmă el să mă ajute să-mi închei rochia neagră pe care o purtam. Împreună am rearanjat obiectele înapoi pe bucata dură, ca în clipa în care cineva s-a împins în ușa biroului, ochii noștri să se conecteze brusc. Buzele lui au petleciuit tăcerea, ca eu să rămân pe loc pentru a nu face zgomot cu sandalele pe care le purtam.
- Iar s-a blocat?
Vocea unui bărbat s-a auzit de pe partea opusă a bucății din lemn, lucru care l-a terminat pe Dominic să se ridice de pe marginea biroului și să meargă spre ușă. Când palma sa a cuprins clanța ușii, ochii săi de cobalt mi-au fixat grotele, asigurându-mă că nimic nu rău nu avea să se întâmple.
- Dominic... ce naiba...
Vocea lui Raven s-a auzit în clipa în care Dom a întors cheia în ușa, deschizând-o pentru a surprinde persoanele din partea cealaltă a bucății din lemn.
- Browns, nemernicule, ce cauți tu...
Oliver a băgat capul pe ușă, ca în acel moment pașii mei să i se alăture lui Dominic. Am putut vedea surprinderea de pe fața bărbatul mai în vârstă, ceea ce nu am putut identifica în ochii lui Raven, care doar și-a abținut cuvintele ce-i stăteauă pe vârful limbii.
- Este liber acum!
Dominic mi-a cuprins talia, împreună părăsind biroul, lăsându-i pe cei doi stând în continuare la intrare. Am simțit privirile celor doi arzându-mi pielea spatelui în timp ce continuam să mergem pe hol, știind că tocmai realizaseră ceea ce se întâmplase în birou. Jenată am continuat să mă las condusă de Dominic în mulțimea agitată din club, unde privirea mi-a fost furată de persoanele de la masa noastră. Nu știam dacă roșeața din obraji avea să bată și dincolo de machiajul pe care îl aveam, dar cu siguranță rujul meu era dus pe apa sâmbetei.
***
3 zile mai târziu
DOMINIC
În dimineața aceea de miercuri aveam o senzație ciudată în piept ce avea să mă coste puțin mai târziu întreaga fericire sau cel puțin era un sentiment greu de îndepărtat. Am ignorat ploaia torențială ce-mi uda jacheta de culoare închisă, încercând să mă feresc de umezeala care putea să-mi ude uniforma. I-am făcut semn tipului de la pază atunci când i-am dat cheia în primire, intrând în cele din urmă pe holul imens al companiei.
- Dominic, ce faci aici?
Nici bine nu am reușit să mă dezmorțesc din cauza frigului ce-mi intrase în articulații din cauza ploii, pentru că Steven îmi distrase atenția odată ce se ridicase brusc de pe scaun.
- Cum adică ce caut aici? Aici lucrez de aproape 5 ani.
- Trebuia să fii jos...
El s-a uitat debusolat prin zonă, încercând parcă să-și amintească ceva.
- De ce să fiu jos, dacă eu de abia am ajuns? Nici nu am început programul.
Mi-am scos telefonul, observând apelurile pierdute din partea lui Deniz. Ochii mi s-au ridicat brusc de pe ecranul digital atunci când căsuța vocală a femeii mi-a răspuns, lăsându-mă preț de câteva secunde fără aer.
- Dominic, tocmai a venit unul dintre tipii de la securitate și i-a spus lui Deniz că o aștepți jos în biroul celor de la arhive... Era chiar aici lângă mine când i-a spus!
- Steven, eu de abia am ajuns!
Am răspuns, închizând telefonul când nu reușisem să aud decât vocea căsuței vocale. Inima mea s-a oprit brusc în clipa în care am realizat în ce zi ne aflam, aducându-mi o senzație stranie în piept. Mi-am învârtit ochii în întreaga încăpere, dorindu-mi ca ea să fie prin zonă sau cel puțin să mă asigur că totul era doar o confuzie.
- Steven, ce zi este astăzi?
- Suntem în cincisprezece, comandante...
Ceva aproape m-am copleșit când am realizat faptul că acum două zile se terminase suspendarea lui Nathan Sprouse, fără să mai apuc să-mi dau seama cum am putut ignora acel lucru.
- Când a început munca, Sprouse?
Am strigat când am alergat grăbit spre lift, lucru ce aproape l-a dărâmat pe Steven din picioare. Ochii săi tulburi au rămas țintiți pe ușile cutiei metalice care de abia urcase, determinându-mă să deschid ușa scărilor pentru a coborî la parter.
- Ieri a început.
El a strigat în urma mea, ca în acel moment Milton să apară în zona liftului de nicăieri. Aproape am smuls ușa ce ducea spre casa scărilor, coborând agitat treptele spre parter. Am putut auzi ușa trântindu-se în urma mea, știind că cel mai probabil colegul meu de muncă era în spatele meu. Picioarele mele au continuat să coboare scările anapoda, dorind doar să ajung mai repede jos, unde știam că Sprouse avea să fie motivul pentru care aveam să risc totul pentru Deniz.
A/N: Sper că v-a plăcut, dar vă anunț că odată cu acest capitol și poate și următorul lucrurile se vor schimba brusc. Oare care o fi motivul? Și încet, încet ne apropiem de final.
Mulțumesc pentru feedback!