ASEDIUL INIMII
DOMINIC
Mi-a aruncat un zâmbet încurajator când în cele din urmă trupul lui Deniz și-a făcut loc prin mulțime, amuzându-mă atunci când a început să-și facă propriul culoar ținându-și geanta de umăr în față, asemănând-o cu o mică luptătoare la început de război. Când și-a trecut degetele prin părul lung, brunet, acum buclat pe umerii săi înguști, respirația mi se oprise pentru două secunde, admirând naturalețea și acea sclipire care îi îmbrăca trupul.
Când ochii ei verzi s-au înecat în privirea mea, degetele mele i-au mângâiat obrazul în treacăt, trăgând-o în brațele mele când prezența ei mă copleșise definitiv. Buzele ei aveau gust a prospețime și nu puteam nega absența din piept din ultimele zile, când pur și simplu nu era vorba doar de distanță, ci mai mult de nerăbdare, știind că avea să fie atât de aproape de mine.
- Bună, iubire!
Ea a surâs când palmele mele au strâns materialul maioului pe care îl purta, aducând-o din nou și mai aproape pentru a-i săruta gura păcătoasă.
- Nu ai habar cât mi-ai lipsit.
Deniz Grant mi-a șoptit când ochii mei i-au mângâiat în treacăt gropițele obraznice din obraji, ca fața ei să mi se îngroape aproape de zona inimii. Și nu aveam cum să descriu senzația care îmi copleșise inima când degetele ei subțiri mi s-au agățat de cămașa pe care o purtam. Mirosea a flori sălbatice, ce avea să reprezinte parfumul meu preferat o viață întreagă.
Femeia brunetă mi-a arătat o grimasă adorabilă când palma mea i-a cuprins degetele, ca în mâna opusă să strâng valiza pe care micuța războincă o avea după ea. Când în cele din urmă ne-am amestecat printre oamenii agitați din centrul segmentului pentru sosiri, căldura devenea și mai copleșitoare. Deniz a continuat să mă urmărească prin mulțime, lăsându-mă să-i strâng mâna în căușul palmei mele, simțindu-i emoțiile copleșitoare.
- Vino, mașina este în apropiere!
I-am șoptit la ureche atunci când m-am aplecat pentru a-i săruta obrazul îmbujorat de căldura infernală, ca femeia cu ochi verzi să-și așeze mai bine geanta pe umăr stânjenită.
- Ai închiriat o mașină?
Ea s-a oprit în dreptul portierei în clipa în care am așezat bagajul în spate.
- Da, vreau să-ți arăt câteva locuri și o să avem nevoie de transport.
I-am făcut semn din ochi și urcând împreună în mașină, ne-am îndepărtat spre locul unde aveam să stăm pentru următoarele două zile.
***
În momentul în care am oprit mașina în fața hotelului, Deniz Grant și-a întors capul spre mine, citind atât de clar ironia și decalajul de opinie pe care noi doi îl împărtășeam. Când bruneta a deschis portiera, la rândul meu am oprit radioul și luând cu mine pachetul de țigări și telefonul din suport am ieșit din mașină. Am urmărit-o până în apropierea portbagajului, ca atunci când am tras de bagajul de mână pe care îl avea, Deniz să-și împingă palma în pieptul meu, obligându-mă practic să-i descopăr ochii verzi și cruzi.
- Aici stă întreg echipajul?
Ea mi s-a adresa, holbându-și ochii asupra clădirii imense din fața noastră, îmbrăcată în culori neutre și elegante.
- Da, sunt toți aici.
Ea mi-a prins brațul în strânsoarea caldă a degetelor, urmărindu-mă pe treptele înalte ce duceau spre intrarea în hotel. Când ușile glisante din sticlă s-au deschis în fața noastră, mâna mea i-a prins palma, conducând-o spre recepția din capătul opus al holului imens. Schimbasem camera în care eram cazat, ca atunci când doamna minionă cu părul blond, scurt i-a cerut cartea de identitate a lui Deniz, ea m-a ghiontit, amuzându-se de replica pe care i-o șoptisem la ureche.
- Nici naiba nu o să ne găsească aici!
- Prevăd că tatăl tău o poate face.
Buzele pline, rozalii au vorbit repede, provocându-mă să o reduc acolo pe loc la tăcere, pentru că Deniz Grant aveau o ironie exacerat de autodidactă. Și nu era vorba doar de ce scotea pe gura aceea păcătoasă, ci și de modul în care sclipirea plină de pasiune din ochii săi cruzi și învolburați, contribuia la întreaga imagine pe care o îngropa în ea. Pentru că femeia superbă nu era exact cum voia să le arate tuturor, nu era doar o tipă cu o educația tranșantă, care muncea pentru visul său și care încerca să-și țină în frâu pasiunea și înverșunarea.
- Te asigur că nu o va putea face.
I-am făcut semn cu ochiul atunci când doamna blondă i-a înapoiat cartea de identitatea, îndrumând-o să semneze câteva foi comform politicii confidențiale a hotelului.
- Uitați și cartela dumneavoastră, camera 666, etajul 6. Ședere plăcută!
Deniz și-a întors privirea amuzată spre mine când numărul camerei i-a fost comunicat, aducând pe buzele sale un zâmbet complice. Atunci când am condus-o de la spate spre liftul de la parter, modul în care fusta lungă pe care o purta i se modelase după șoldurile atrăgătoare, mi-a determinat palma să coboare pe partea stângă a taliei, aducând-o mai aproape de mine.
La naiba cu parfumul ei sălbatic și pasional, îmi trezea fiecare nerv care îmi zvâcnea în trup, ca atunci când Deniz să intre în lift, să-și sprijine corpul de bara de metal ce îmbrăca unul dintre pereții ascensorului.
- Dar sunt sigură, dacă tatăl tău știa că vin și eu aici, probabil atunci când aveam să ajungem în cameră, ne aștepta stând întins pe pat.
Deniz a vorbit aducându-mi zâmbetul pe buze, nu pentru că era posibilitatea să aibă dreptate, ci pentru că umorul ei viza tot timpul oamenii cu un potențial extrordinar de mare în ceea ce privea caracteristicile dominatoare ale personalității. Cum era și tata, cum de fiecare dată când cei doi se aflau în aceeași încăpere, era ceva magic a lor în a se ironiza și în a glumi unul pe seama celuilalt.
- Nu pot nega faptul că îți face o plăcere deosebită să te răfuiești cu persoane extrem de intolerante.
- Cum ai fi tu?
Și-a sprijint cotul stâng de bara din metal, aruncându-mi un zâmbet extrem de provocator.
- Da, iubire, dar știam amândoi motivul pentru care eu îți tolerez micile persiflări.
Ea și-a țuguit buzele într-o grimasă ce-mi făcuse pieptul să se afunde și mai mult în senzația de plăcere pe care o aveam când era în fața ochilor mei. Pentru că deși știam că era ceva atât de neînregulă cu mica luptătoare ce-și urcase în cap mai bine de jumătate din companie, nu puteam nega faptul că trezea în mine ceea ce îngropam cu fiecare secundă în timp ce înaintam în vârstă: intensitatea sentimentelor.
- Și de ce mă tolerezi?
- Pentru că știm amândoi cine pe cine domină în cele din urmă.
Deniz a rămas șocată de cele afirmate, ca înainte ca ușile liftului să se deschidă, palma mea să-i atingă în treacăt coapsa dreaptă, trupul meu înghesuind-o în colțul cutiei din metal. Când buzele mele i-au atins gura provocatoare, degetele ei mi s-au urcat pe brațe, susținându-se de mușchii umerilor când mâna mea dreaptă i s-a urcat pe coapsă, trăgând de materialul fustei sale. Atunci vârful degetelor mele i-au atins pielea fierbinte a coapsei, zgomotul produs de lift mă deteminase cu adevărat să mă trag în partea opusă a acestuia, pentru a permite frumoasei domnișoare să coboare la etajul șase.
- Ți-am mai spus că tu vei fi motivul pentru care eu o să ajung în iad?
Ochii ei aprinși mi s-au afișat atunci când am scos cartela din buzunarul pantalonilor, degetele ei să împingă de clanța ușii de culoare albă.
- Iar eu ți-am spus că te voi însoți și acolo.
I-am șoptit când ușa s-a lăsat larg deschisă în fețele noastre, ca imaginea superbă a panoramei din capătul opus al imensei camere, să o determine pe Deniz să mă lase la intrarea în iad.
***
DENIZ
Nu știam dacă aveam să mor atunci când Dominic Browns mă înghesuise în colțul liftului sau aveam să mor tot în acea zi, atunci când am intrat în cameră, să descopăr cât de mult aveam să-mi întrec limitele în ceea ce-l priveau pe el. Nu-l vedeam decât pe bărbatul brunet, purtând acea cămașă albă ce-i îmbrăca spatele lat și mușchii brațelor, ca ochii săi de cobalt să-mi sape în piept de curiozitate când camera imensă în care eram cazați avea să ne fie nesăbuință.
- Cum ți se pare?
Dominic a lăsat valiza mea lângă dulapul imens alb din capătul opus al încăperii.
- Arată extraordinar de bine, în special priveliștea și terasa.
M-am întors cu fața către el când am încetat să mă uit asupra întregului oraș ce se lăsa dezvăluit sub presiunea ochilor mei. Totul arăta extraordinar de elegant și plăcut ochiului. În nuanțe de alb-beige, încăperea în care ne aflam mirosea exact a rafinament și distincție. Pereții erau asemenea culorilor perlate, ca delicatețea mobilierului în canitate suficientă ce armoniza camera, să ofere o stare de melancolie și sensibilitate.
Iar terasa din parte dreaptă a camerei, ce nu avea deschidere spre panorama, era imensă, înconjurată de garduri din sticlă fără susținere. Ceea ce-mi crea în piept câteva secunde de neîncredere, pentru că îmi aducea aminte de cât de nesigure erau lucrurile din jurul nostru în general. Iar salteaua acoperit cu un cearceaf negru din satin, alături de câteva perne decorative, așezată în centrul terasei, mă făcuse să zâmbesc prostesc, pentru că nu-mi puteam imagina faptul că acela era patul în care aveam să dorm în seara aceea.
Ceea ce era absolut copleșitor pentru privirea mea, era peretele imens din sticlă ce împărțea baia de restul încăperii. Pentru că fără să-ți dai seama, oferea o priveliște completă a tot ceea era dincolo în fiecare cameră. Ușa din sticlă era complet sablata, ca peretele ce se afla în continuarea sa, exact unde era dușul băii, să fie acoperit doar mai bine de un metru de sticlă sablată, în timp ce partea de jos a picioarelor și partea de sus să fie complet transparentă. Eram inundată de starea de discomfort pe care o aveam în piept, pentru că nu știam dacă bucata aceea din sticlă avea să-mi liniștească jena din obraji.
- Oamenii sunt extrem de... inventivi.
Nu mi-am putut ascunde grimasa de pe chip, amuzându-l extrem de mult pe Dominic atunci când am tot continuam să mă uit la peretele de sticlă din baie.
- Deci îți poți da seama la ce este folositor acel perete?
El m-a întrebat, făcându-mă să mă încrunt și chiar să mă gândesc la ce era bun acel perete. Când telefonul lui Dominic a sunat în fundalul camerei, eu m-am apropiat de dulap pentru a-mi așeza hainele din valiză, ignorând acele gânduri ce-mi spuneau la ce era folositor acel perete din sticlă.
În timp ce a continuat să poarte o conversație platonică la telefon, eu mi-am dat încălțămintea din picioare jos, m-am spălat pe mâini și am început să-mi desfac bagajul înghesuit într-un colț al camerei. Când am deschis ușile piesei de mobilier, nu am putut să nu fiu indiferentă când parfumul hainelor sale mă amețise complet. Așezate în partea dreaptă a dulapului, pe două rânduri, agățate pe umerașe, hainele bărbatului erau dominate complet de nonculori reci și sobre.
- Deniz, trebuie doar să cobor la recepție pentru a vorbi ceva cu directorul hotelului, mă întorc în scurt timp.
El s-a apropiat atunci când mi-am agățat pe umerașe cele două rochițe pe care mi le cumpărasem zilele trecute împreună cu Kaylin, ca brațul bărbatul brunet să-mi înconjoare talie.
- O să-mi așez hainele până vii tu și poate fac un duș.
El mi-a plasat un sărut pe umăr, îndepărtându-se în cele din urmă, părăsind încăperea.
- Când revin ne pregătim să ieșim să oraș, bine?
Dominic a închis ușa în urma sa, lăsându-mă să-mi continui activitatea anterioară.
***
În clipa în care el și-a pus brațul în jurul meu, inima mea mi-a pulsat nebunește în piept, pentru că nicio atingere nu era mai intimă ca faptul că, el pur și simplu mă ținea în apropierea bătăii inimii sale. Am urcat cele câteva trepte din lemn, simțindu-mă puțin complexată de ideea că rochița mea era puțin cam mult pentru seara aceasta. Exact cum prevăzuse Kaylin, din mătase, de o culoare roșie aprinsă, rochia mea era mai mult decât îmi doream. Iar sandalele cu toc înalt, elegante, prea elegante pentru picioarele mele, aveau să-mi chinuie seara îngrozitor.
Însă totul era îmbrăcat în eleganță, terasa imensă din lemn de deasupra râului limpede și rece, ca mesele acoperite de lalele în multiple culori și lumânări înalte să licărească în negura nopții. Totul mirosea a oameni, a iubire și bună-dispoziție, neputând ignora persoanele ce serveau masa sub clar de lună, la marginea apei, în brațele naturii primitoare.
- Sper să-ți placă aici!
El m-a condus spre masa din apropierea marginii superbe a terasei, lăsându-mă să observ luminile artificiale ce jucau în apa din zare.
- Sper doar să aibă mâncare bună, astfel mă supăr.
Eu i-am aruncat o bezea caraghioasă, ca bărbatul superb să-și dea capul pe spate, râzând în urma afirmației mele. Dominic a fost gentil și atunci când mi-a tras scaunul pentru a mă așeza, ca la rândul său se mi se afișeze în fața ochilor relaxat și foarte plin de încredere. Ceea ce mie îmi lipsea în general.
- Deniz Grant ești foarte frumoasă în seara aceasta!
El mi-a făcut semn din ochi, ignorând bărbatul care ne oferise meniurile.
- Nici tu nu arăți rău, comandante!
Bărbatul brunet doar mi-a cuprins mâna în palma sa, ca în același timp să răsfoiască meniul stabilit. Și da, el arăta exact cum îmi imaginasem că aveam să țin un bărbat de mână. Copleșitor și înverșunat, comandantul purta o altă cămașă albă, fără guler, ce-i accentua umerii lați și pieptul robust, ceea ce-l asemena extraordinar de mult cu ceea ce avea să-mi spulbere inima.
- Vin roșu?
El m-a întrebat atunci când a lăsat meniul în partea dreaptă a mesei.
- Vrei să mă amețești?
Mi-am ridicat privirea către el, lăsându-mă să mă treacă toate acele stări pe care le îngropasem adânc în mine.
- Iubire, oricum o să te amțească seara aceasta.
Pentru o clipă nu procesasem exact ceea ce voia să-mi transmită, dar la cât de des mă gândeam la el și la tot ce venea cu Lucifer la pachet, încercam să ignor ce semnale îmi dădea mintea.
- Încearcă să te relaxezi puțin, bine? Gândești prea mult!
Dominic a dat din cap în semn de mulțumire când bărbatul mai în vârstă ne-a adus paharele cu vin, comandând în cele din urmă ceea ce aveam să mâncăm în seara aceea.
- Sunt relaxată.
M-am foit stânjenită în scaunul meu, evitându-i privirea.
- Ești sigură?
El și-a îngustat privirea spre mine.
- Bine, poate puțin, mă strâng îngrozitor sandalele.
Am exclamat, ca și când mă relaxasem în urma dezvăluirii, ca Dominic să râdă extrem de tare, continuând să-mi mângâie pielea brațului cu vârfurile degetelor. Și nu eram relaxată, eram destul de bulversată de tot ceea ce ținea de seara aceasta, dar nu aveam să neg faptul că aveam să profit de fiecare bucățică din bărbatul superb din fața mea, chiar dacă el nu prevedea nimic.
Și nu puteam să nu văd acea privire suspectă din ochii săi, acea sclipirea pe care o identificam de fiecare dată când se uita la mine.
- Încă nu înțeleg cum am putut noi să fim atât de înverșunați unul împotriva celuilalt, dacă în cele din urmă am sfârșit împreună...
El mi-a mărturisit, aducându-mi în piept o senzație stranie pe care aveam să o descopăr mai târziu în ochii săi de cobalt.
- Bunica din partea mamei avea o vorbă, marile iubiri încep pe câmpurile de lupte, nu pe cele neutre. Îi spunea asta de fiecare dată mamei, demonstrându-i că relația ei cu tata care a început pe un câmp neutru nu reușise să funcționeze niciodată cu adevărat.
- Unde s-au cunoscut ai tăi?
El mi-a susținut privirea, dându-mi drumul la mână când domnul în vârstă revenise pentru câteva indicații.
- În aeroport. Mama era studentă în primul an, iar tata pilot. S-au ciocnit în holul de la sosiri și de atunci au rămas împreună.
- Deci un câmp neutru...
Dom a repetat.
- Părinții tăi cum s-au cunoscut?
I-am adresat întrebarea, așteptând doar să audă povestea magică care îi adusese împreună pe părinții bărbatului care le purta urma fiecărei trăsături.
- Pe un câmp de luptă, în apartamentul Emmei Scotch. Unde mama a spus că prima privire a fost: antipatie la prima vedere, în timp ce tata a fost de acord, în cele din urmă, după ani buni, faptul că ceea ce a fost în seara aceea în acea încăpere a fost: dragoste la prima vedere.
- Și să ghicesc, tatăl tău a fost extraordinar de încăpățânat și greu de doborât din picioare.
Am răspuns, ca buzele sale ademenitoare să-mi distragă atenția din conversație preț de câteva secunde. În acel moment am tras o gură sănătoasă de aer, sorbind câteva picături de vin din paharul înalt din sticlă.
- S-a lăsat greu.
El a râs, aducându-mi aminte de toate acele conversații ale noastre în liftul de serviciu al companiei.
- Relația alor mei a fost una destul de dificilă, ambii mei părinți au avut răni și urme din trecutul familiilor din care fac parte, care pur și simplu nu i-au lăsat să trăiască, în special pe tata. Deniz, știu că ai tânjit tot timpul după imaginea perfectă a familiei Browns, dar cum ți-am mai spus, nu te lăsa dusă de val după aparențe.
- Nu contează, tu ai crescut cu imaginea completă a familiei, pentru mine ceea ce ai tu, familia ta, mi se pare extraordinar. Poate de aceea de cele mai multe ori a trebuit pur și simplu să depui mult efort să mă rupi de membrii familiei tale.
I-am recunoscut, deși ceva în mintea mea îmi repeta faptul că trebuia să încetez să mai vărs vreun moment din toate acele stări ce-mi învăluiau adesea capul și sufletul. Iar el s-a uitat la mine pur și simplu cald, cu o acea sclipire drăgăstoasă după care tânjeam de fiecare dată când mă uitam în ochii unui om.
- Deniz, să știi că înțeleg mai multe lucruri legate de tine, decât vrei tu să-mi vorbești. Și crede-mă, știu unde am greșit în ceea ce te privește și mai știu cât urme lasă familia pe tine, deși te lepezi de ea și o iei de la capăt. De exemplu, tatăl meu, a fost practic abandonat de mamă când el a decis să stea cu tatăl său, ca în final să fie abandonat și de părintele cu care stătea în aceeași casă, crescând cu bona sa. Știi ce a făcut după ani buni? A părăsit-o pe singura femeie care îl iubea în ciuda tuturor acelor traume pe care încerca să le depășească. Pe mama.
Și atunci nu am știu dacă Dominic Browns era capabil să-mi mișune prin minte și să-și dea seama tot ceea ce aveam să păcătuiesc în viața aceasta cu el. Pentru că avea atâta dreptate și citea atât de tranșant fără măcar să-și dea seama direct, ce umbră analoagă avea să ne spulbere pe amândoi.
- Și cu toate acestea sunt acum aici, au o familie magnifică și se iubesc.
- Da, dar cine știe prin câte au trecut ei doi... În special, mama după plecarea lui.
Bărbatul a vorbit serios, mulțumind amabil atunci când masa ne era servită de același domn de mai devreme.
- Ai o mamă triumfătoare dacă a putut trece peste faptul că a fost părăsită de bărbatul pe care îl iubea. Poate i-ar fi trebuit și mamei câteva lecții...
Am concluzionat, deși uram să vorbesc despre femeia care îmi crease cele mai mari frici. Pentru că moștenisem de la tatăl meu ochii și alte câteva trăsături, dar zvâcul puternic de a face împotriva inimii, îl moștenisem de la mama.
- De ce au divorțat ai tăi?
Dominic a lăsa tacâmul înapoi pe masă, cuprinzându-mi palma dreaptă când privirea sa mi-a coborât pe linia decolteului decent pe care îl purtam.
- Pentru păcatele tatălui meu. Pentru că a ales să o părăsească pe mama în defavoarea acelor plăceri ce îi amețiseră capul în timpul zborurilor.
- A înșelat-o.
El a concluzionat, ducându-și paharul de vin la nivelul gurii.
- Da, și deși te gândești la faptul că mama provenea dintr-o familie tradițională, ce impunea respectul complet al bărbatului și iertarea sa în orice context, nu a putut trece peste faptul că i-a frânt inima. A acceptat la început inițial, a încercat să repare ce era de reparat, dar el continua să nu o vadă. Au divorțat la câteva luni distanță, ea a revenit la familia ei, iar el a rămas aici. Și la urât atât de tare, încât nu ne-a dat voie o bună perioadă să avem contact cu el.
- Mama ta pare cu adevărat înverșunată și copleșitoare.
- Vezi ce spui, semăn destul de mult cu ea!
Eu am râs, iar Dominic mi-a prins degetele în palma sa.
- O să am grijă, iubire!
***
Când ușile liftului s-au deschis, iar mâinile bărbatului mi-au prins șoldurile în strânsoarea lor, trupului lui masiv s-a împins în spatele meu, obligându-mă să mă lipesc de bara de metal din lateralul peretelui ascensorului. El mi-a eliberat șoldurile când s-a întors pe un picior pentru a apăsa butonul spre etajul șase, ca atunci când s-a auzit sunetul de închidere al ușilor, Dominic să se poziționeze pe partea opusă a cutiei metalice.
Nu aveam să neg faptul că-mi simțeam capul amețit, și nu din cauza paharului de vin pe care îl terminasem cu greu, deoarece conversația personală pe care o împărtășisem cu Dominic Browns îmi ocupase toată atenția. Și nu eram doar amețită de cap, ci și puțin copleșită de privirea pe care bărbatul cu ochi de cobalt o tot exercita asupra mea, cu care îmi lua respirația de fiecare dată când îmi zâmbea sau îmi mângăia palma.
Când mi-am sprijinit ambele coate de marginea din bara de metal, Dominic și-a ridicat privirea spre linia claviculei și a decolteului rochiei pe care îl aveam, ca în cele din urmă să-mi ațintească ochii. Nu puteam să mint, se vedea atât de clar văpaia ce ardea în ei, încât atunci când i-am zâmbit, el și-a coborât privirea, ascunzând zâmbetul acela șarmant de pe buze.
- Deniz, știm amândoi faptul că lucrurile nu vor fi atât de simple...
- Suntem pe un câmp de luptă, nimic nu este simplu...
I-am șoptit înapoi, ca atunci când el a închis ochii preț de două secunde, eu să-mi împing spatele și mai mult în peretele rece al ascensorului. Nu am prevăzut când bărbatul masiv s-a dezlipit de peretele din parte opusă, când mi-a prins brațul în strânsoarea degetelor, ca mâna lui să-mi apuce brutal talia, învăluindu-mi gura cu gustul acrișor de vin. Aveam să mor încet, iubindu-l. Când el a continuat să-și împingă trupul puternic în mine, mâinile mele i s-au agățat de umerii lați, apropiindu-l și mai mult de mine. Buzele lui îmi frământau gura viguros și plin de pasiune, ca palma sa dreaptă să ridice rochia scurtă până la nivelul coapsei, mângâind și strângând pielea fierbinte.
Când în fundal s-a auzit sunetul liftului ce ne anunțase că ajunsesem la etaj, Dominic nu renunțase în a mă copleși cu pasiunea sa ce-mi blocase pieptul sub greutatea trupului său. Când i-am cuprins fața între palme, dându-i voie să-mi învăluiască gura cu gustul său atât de masculin, Dominic și-a strâns brațul în jurul taliei mele, împingându-mă în afara cutiei de metal. Nici atunci când el continua să mă împingă pe holurile hotelului nu mă determinase să stau potolită sau să experimentez teama de a fi văzută de cineva, deoarece el era chiar aici și avea să mă ucidă, iubindu-mă.
Ușa devenise o adevărată provocare când eu am continuat să caut cartela în geanta pe care o aveam agățată de umăr, unde nici bărbatul ce-mi invadase simțurile nu mă ajutase prea mult când buzele lui coborâseră pe linia claviculei spre decolteu în mijlocul holului plin de camere de vedere. Am râs atunci când el a bufnit la neputința mea de a găsi cartela, ca în următorul moment el să-și tragă portofelul din buzunar, scotând cartela proprie din el, știind deja faptul că acea noapte avea să fie prima mea noapte oficială în iad.
- La naiba cu tine, femeie!
El m-a împins pe ușă, strângându-mi șoldurile în palmele sale, scăpând geanta de umăr la intrare când ușa s-a închis automat în urma noastră. Când i-am întâlnit ochii albaștri în centrul încăperii imense, el pur și simplu s-a distanțat de mine, etalându-se serios în fața ochilor mei. Eu doar am rămas pe loc, lăsând ca lumina naturală a lunii, să-i încadreze trăsăturile perfecte ale feței. Pentru că îl asemenăm cu un lord, nu doar datorită prenumelui, ci și pentru faptul că ceva în atitudinea lui demonstra acest lucru.
Eu doar am făcut un pas spre el, eliminând distanța ce mă făcea să realizez faptul că puteam să aleg să-l iubesc și atât, să mă rup de familia mea cu adevărat și să o iau de la capăt, renunțând la coșmarul ce avea să ne dea viața peste cap. Pentru că era omul care merita toate acestea. Îmi merita nebunia și iubirea ce-mi încărcau pieptul de fiecare dată când îl descopeream zâmbind sau când pur și simplu îmi arunca vreo grimasă ridicolă. Pentru că mă îndrăgostisem de el în acea zi, în fața liftului, când noi de fapt ne începusem asediul asupra inimii, ca rezultatul să apară după multe războaie ale inimii.
- N-ai habar cât de îndrăgostit sunt de tine.
El mi-a șoptit când buzele lui mi-au mângâiat în treacăt gura, obrazul, nasul și fruntea, ca atunci să decid să-mi las armele la intrarea în cele patru încăperi ale inimii sale. Când le-am dat drumul, mâna sa a urcat pe brațul meu, mângâind pielea fierbinte și senzația de căldură pe care o simțeam până în obraji și înapoi.
Degetele meu au urcat pe linia abdomenului său, cuprinzând nasturii cămășii sale albe. Nu știam cum reușisem să-i deschid haina atât de repede, dar când palmele mele au îndepărtat materialul ușor, mângâind în treacăt mușchii pieptului și a umerilor, bărbatul brunet a continuat să stea neclintit în fața mea. El doar s-a uitat în ochii mei, neavând habar ce straniu îmi era sentimentul pe care îl simțeam la vederea siguranței din grotele sale adânci. Dar ochii său au scăpărat când a pășit în lateralul meu, ținându-și palma pe șoldul meu stâng, ca materialul rochiței să mi se ridice mai sus de coapse, descoperind pielea ce-mi încingea trupul.
Palma sa a urcat chinuitor pe lateralul trunchiului meu, ca atunci când a ajuns la nivelul umerilor, Dominic să cuprindă ambele bretele subțiri ale rochiei îndepărtându-le. Buzele lui au lăsat un șir lung de săruturi umede pe pielea mea, simțind acel val de emoție ce-mi strângea stomacul într-o menghină. El mi-a îndepărtat în cele din urmă buclele brunete când palmele zsale mi-au mângâiat pielea spatelui, ca atunci când a tras de fermoarul rochiei, piesa vestimentară să-mi cadă la picioare.
Când buzele lui au început să-mi sărute gâtul, brațele lui mi-au strâns trupul la piept, ca mâna mea dreaptă să-i cuprindă gâtul, aducându-l și mai aproape de mine. Nu știam cum el reușise să mă aproapie de marginea saltelei, dar bărbatul brunet a continuat asediul complet al inimii, buzele lui mușcând fiecare petec de pielea a gâtului. Aveam să mor cât de curând, pentru că nici în iad nu era atât de cald ca în brațele lui.
- Vino aici!
El mi-a cerut când mi-a împins trupul pe marginea saltelei, aplecându-se la picioarele mele pentru a-mi da sandalele jos. Când mâinile sale mi-au atins gambele, vocea din capul meu era dată deja pe silence, pentru a nu-mi peturba gălăgia pe care inima o făcea. Atunci când el s-a ridicat la nivelul feței mele și-a sprijinit palmele de marginea laterală a patului, înconjurându-mă cu brațele care erau îmbrăcate de funii groase și puternice. I-am mângâiat pielea fierbinte, ca atunci când buzele noastre s-au reaprins, el să-și muta brațul în jurul taliei mele, ridicându-mă de pe saltea.
Nu am estimat când Dominic a deschis ușa spre terasă, ca aerul înăbunșitor să ne sufoce pe amândoi. Atunci m-a ridicat în brațele sale, cuprindându-mi coapsele în palmele lui arzătoare, ca picioarele mele să se sprijine de bazinul său. Săruturile noastre au continuat să ne lovească rațiunea, ca atunci când el a pășit pe terasă, să realizez ceea ce voia să facă. Mi-am dat capul pe spate într-un zâmbet săvârșitor, ca buzele mele să-i atingă fugitiv obrazul, apoi gura lui păcătoasă. El mi-a zâmbit cu privirea, pășind în apropierea saltelei din centrul terasei. Când spatele meu a atins materialul răcoros din satin, pieptul bărbatului mi-a atins pielea abdomenului, buzele lui mângâind fiecare petec de piele ce-mi acoperea corpul.
El s-a ridicat la nivelul feței mele când degetele mele au coborât pe mușchii abdomenului său, ajungând la cureaua din piele a jeansilor săi albaștri. Mâna lui a tras de breteaua sutienului, lăsând în urma sa săruturi fierbinți, ștergându-mi din minte orice îndoială pe care o aveam față de acel bărbat. Și în cele din urmă degetele mele au tras de cureaua pantalonilor, trăgând neîndemânatică de nasturii duri ai jeansilor. Dominic mi-a cuprins breteaua opusă a sutienului între degetele, coborând delicat cu săruturi pe decolteu, lăsându-l să-mi mișune spre inimă cum nu o făcuse nimeni până atunci.
- Și eu te iubesc!
I-am șoptit când noaptea aceea călduroasă de abia începuse pentru noi, descoperind sub câte alte forme îl puteam iubi pe acel bărbat magnific din brațele mele... și la ce era bună salteaua de pe terasă.
P.S.: Sper că v-a plăcut atât cât am putut oferi, ca restul să vă provoacea imaginația și să fie exact cum v-ați dorit voi. Vă mulțumesc tare mult pentru feedback!