N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi;
Surâd numai acei care suspină.
Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ți legai
Cu mâna ta n-ai unge răni străine,
N-ai jindui după un colț de rai
De n-ai purta un strop de iad în tine.
Căci nu te-nalți în slăvi până nu cazi
Cu fruntea grea în pulberea amară.
Și dacă-nvii cu cântecul de azi
E c-ai murit cu lacrima de-aseară.