Am fost arhitecturi de vis frenetic,
de jinduiri, pasiuni ți aripi multe.
Sunt un morman de renunțări oculte,
ciob lângă ciob și petic lângă petic.
Ce jerbe-am aruncat în catapulte,
ce curcubeie-am arcuit bezmetic...
oriunde prin moloz și vreasc deretic,
tresare parcă-o umbră să m-asculte.
Și, totuși, zdrențuit în rupte flamuri,
surpat ca o bătrână mănăstire,
mă simt, sub praf, o boare de balsamuri
și-un cearcăn care tremură subțire,
că, veștejind în mine-atâtea ramuri,
înmuguresc în alții, prin iubire.
YOU ARE READING
Radu Gyr
PoetryRadu Gyr, poetul temnițelor comuniste din Aiud, Jilava, Tismana, Târgu Jiu și Miercurea Ciuc. Închisori care poartă între ziduri sângele și poeziile sale, cu care a alinat sufletele a sute de condamnați, recitate în cor, printre gratii, alaturi de N...
