După discuția avută cu Eduard , el s-a justificat că a fost doar o glumă și că el nu m-ar minți niciodată . Mi-a garantat că în el pot să am încredere.
Deși mi-a spus asta , am în continuare sentimentul că este ceva dubios cu el.
Am impresia că îmi ascunde ceva.
Dar o să aflu eu.
***
Au trecut trei săptămâni de când mi-am promis mie că o să aflu ce se petrece cu Eduard.
În aceste săptămâni lucrurile s-au desfășurat normal , dar bineînțeles că micile tachinari dintre noi , n-au încetat să apară.
Putem spune chiar că suntem...prieteni. Adică vorbim la școală , îl ajut cu meditația..
Mâine este ziua mea , împlinesc 18 ani , iar ai mei au fost de acord să dau o petrecere cu toți prietenii mei.
Bineînțeles că și Eduard e inclus.
Mă trezesc melancolică , gândindu-mă oare când au trecut atâția ani. În interiorul meu , încă mă simt un copil care încă nu e sigur pe alegerile pe care le are de făcut.
Aud o bătaie în ușă , iar când o deschid , în fața ochilor îmi apare nimeni alta decat prietena mea cea mai buna , Nicki , care m-a bătut la cap că o să vină să petreacă toată ziua cu mine , fiind sâmbătă , și o să mă aranjeze pentru petrecere.
Luăm micul dejun împreună , iar restul zilei până seară îl petrecem uitându-ne la filme și a vorbi despre băieți.
- Cum mai sunteți tu și Eduard ?
- N-am înțeles. La ce te referi.
- Amelia , nu te comporta ca și cum n-ar fi nimic între voi.
- Suntem doar prieteni. De câte ori să repet ca să mă crezi ?
- Ca să te cred eu sau ca să te crezi tu ?
- Nicky...te rog să nu mai deschizi subiectul ăsta.
- Offf , bine..dar o să vezi că o să-mi dai dreptate.
Se face seară , iar Nicky începe să mă aranjeze mai ceva ca pe o mireasă.
Rochia am cumpărat-o împreună cu ea. Este scurtă , puțin în cloș și de culoare verde închis.
Părul este făcut bucle lejere , iar pantofii și plicul sunt argintii.
Trebuie să recunosc că Nicky a făcut o treabă bună. Pot să spun că arăt destul de bine.
Când să deschid ușa pentru a pleca în locul în care se ține petrecerea , dau de un buchet de flori imens așezat pe prag.
Ridic buchetul pentru a-l mirosi și descopăr un bilețel :
" Pentru cea mai frumoasă fată. Bine că exiști. Sper să nu-ți eclipseze nimic fericirea , pentru că frumusețea este deja imposibil. La mulți ani ! Semnat anonimul care e nebun după tine. "
Recitesc bilețelul de 200 de ori , în speranța că o să-mi dau seama de la cine este.
- Amelia , este superb buchetul. Îmi spune mama , iar Nicky o aprobă mai mult decât fericită.
- Oare de la cine este ? Se interesează mama curioasă.
- Eu cred că am o bănuiala murmură Nicky , iar eu îi dau un cot în umăr.
***
Ajungem la petrecere , iar invitații încep să sosească rând pe rând.
Îl caut pe Eduard cu privirea prin mulțime , dar nu dă semne că ar apărea prea curând.
Am primit de asemenea multe cadouri , însă se pare că "noul meu prieten" alias "noul meu cadou" , întârzie.
Îmi reprim impulsul de a-i trimite un mesaj și astfel se scurge o oră de petrecere.
Ies afară pentru a lua puțin aer , când primesc un mesaj pe telefon de la un număr privat :
" Te aștept în spatele restaurantului. Apropo , nu credeam că poți fi mai frumoasă până să te văd în seara asta. Semnat anonimul care e nebun după tine."
Deși sunt un pic sceptică , mă îndrept spre locul scris în mesaj , însă înainte de a ajunge , simt cum sunt legată la ochi cu o eșarfă neagră.
- Cine..
- Șșș...pentru prima dată lasă-mă să vorbesc primul și doar ascultă. Șoptește cu buzele lipite de urechea mea.
- Eduard ?
- Ce ți-am spus ?!
Mimez cum îmi trag fermoarul peste gură și îl las să continue deși nu văd nimic în continuare.
- Hai să mai facem câțiva pași. O să te ajut să-ți păstrezi echilibrul.
Mergem puțin după care se oprește.
- Ești pregătită să-ți dau eșarfa jos ?
Nu rostesc nimic , iar el continuă :
- Nu spui nimic ?
- Acum am voie să vorbesc ? Îl întreb eu în joacă , iar el nu-și poate abtine un chicotit.
Când îmi dă eșarfa jos , sunt orbită de mii și mii de beculețe așezate sub formă de ghirlande , care se îmbină frumos cu roșul petalelor de trandafiri de pe jos.
Mă întorc cu fața spre Eduard , unde îl găsesc pe acesta îmbrăcat la patru ace , într-un costum bleu închis și cu părul frumos aranjat.
Vede că nu știu ce să mai spun așa că decide să continue.
- Amelia , mi-am dorit ca această seară să fie specială pentru tine , iar cadoul să-l primești separat de ochii lumii.
Scoate din buzunarul sacoului un colier cu un pandantiv în formă de infinit. Colier de altfel superb , pe care orice altă fată ar fi norocoasă să-l poarte.
Îmi dă părul într-o parte și îmi prinde lănțișorul la gât.
- Eduard...este minunat. Mulțumesc foarte mult. Reușesc să spun.
- Amelia , sincer să fiu , îmi e frică de ce o să-mi răspunzi , dar tot o să te întreb. Și nu, nu te cer în căsătorie, încă , deși cam așa pare situația. Spune și amândoi izbucnim în râs.
- Vrei să fii iubita mea ?
Înainte de a-mi răspunde vreau să știi că m- am îndrăgostit de tine încă din seara în care te-am cunoscut. Nu poți să negi că nu simți la fel , iar eu...Începe el să înșire , dar nu-l las să termine , căci îmi lipesc buzele de ale lui , iar el reacționează repede și preia controlul. Deși nu este primul meu sărut , pot să-l clasific ca fiind printre cele mai bune.
Prima oară mă sărută ca și cum i-ar fi frică să nu mă răzgândesc , dar pe parcurs sărutul devine mai pasional.
Pentru puțin timp , existăm doar noi și nici o piedică în calea a cea ce ne dorim amândoi. Se vede că a așteptat demult să facă asta , fiindcă am impresia că n-o să-mi mai dea drumul.
Ne desprindem din sărut pentru o gură de aer.
- Ăsta e un da ? Mă întreabă , pe fața lui ivindu-se un zâmbet.
- Tu ce crezi ?
Mă ia în brațe și mă învârte fericit , în timp ce strigă cu putere :
"Amelia e iubita mea"
Datorită muzicii care răsună din restaurant , mă indoiesc că cineva l-a auzit.
- Nici dacă ai fi câștigat la loto nu cred că reacționai așa.
- Asta pentru că am câștigat ceva mai valoros.
- Eduard , nu îmi doresc să-ți stric bucuria, dar pot să te rog ceva ?
- Absolut orice , îmi răspunde el la fel de euforic.
- Se poate să nu spunem nimănui pentru început ? O să fie un șoc pentru bunicul si bunica ta.
- Păi dacă asta îți dorești... Spune el nesigur.
- Hai să ne obișnuim mai întâi cu gândul și să vedem cum evoluează lucrurile. Ok ?
- Ok , spune și mă strânge din nou în brațe.
***
Am petrecut cel mai frumos majorat datorită iubitului meu. Doamne , cât de ciudat sună...Nu am mai ieșit cu un băiat după Brandon.
Deși ar trebui să mă simt vinovată că îmi continui viața și că pare într-un fel că l-am uitat , nu o fac. Chiar mă simt bine să știu că am găsit un băiat cel puțin la fel de bun ca el.
În legătură cu lucrurile pe care credeam că mi le ascunde Eduard...Ei bine am hotărât să am încredere în el.
Acum ne aflăm în fața blocului meu. Tocmai m-a condus de la petrecere și nu vrea să mă lase să plec.
Mă urmează după ce cobor din mașină.
- Nu poți să mai stai un pic ? Mă roagă el.
- Este prea târziu. Și oricum mâine am vorbit cu ai noștri să ne vedem pentru a pune la punct ultimele detalii legate de nunta lor. Știi că mai sunt doar câteva săptămâni.
- Se pare că nu mai ești înverșunată pe bunica mea ca la început.
- Nu o să te mint. Tot mă doare că se căsătorește cu ea, dar...m-am gândit că pentru tine și bunicu' o să încerc să mă comport frumos cu ea. Cel puțin aș putea să nu-i mai torn sare în mâncare , spun și el râde.
- Tu chiar ești o mică afurisită , îmi spune în timp ce se apropie de buzele mele.
Nu apucă să mă sărute , căci e întrerupt de un glas care strigă :
- Băiete...
* 1500 de cuvinte , yeeeei😂😂. Se pare că îndrăgostiți noștri au avut primul sărut pe care știu că unii dintre voi l-ați așteptat nerăbdători.
Am încercat să nu grăbesc lucrurile între ei , dar...având în vedere că mâine e ziua mea , am decis să mă leg de acest aspect și să fie un capitol mai special, romantic.
Dar bineînțeles că nu o să fie totul roz mult timp. O să aflați mai multe în următoarele capitole. Până atunci 😘😘😘😘❤️ *