Ingrid
Mâinile îmi tremurau, în timp ce taxiul pătrundea pe strada unde copilărisem. Drumul nu fusese lung de la apartamentul unde eram cazată, dar mi se păruse o eternitate. Știam că mama se întorsese încă de ieri, însă aveam nevoie de un moment de respiro să dau ochii cu ea. Altceva era la telefon.
Îmi scosesem cheia casei, căci bănuiam că mama încă era la meditații, fiindcă era sâmbătă. Casa era practic la fel de când o părăsisem în urmă cu șase ani. Hainele mamei zăceau morman în dormitorul de jos, ceea ce mă surprindea, întotdeauna ea era ordonată. Probabil se grăbise să nu întârzie.
Urc treptele, cu amintirile învăluindu-mă și mă regăsesc în dormitorul meu de sus, total neschimbat. Patul meu, atent aranjat, la fel și șifonierul și micul birou pe care mi-l cumpărase bunica înainte să moară. Privirea îmi cade pe o poză cu mine alături de mama în clasa a zecea. Oftez. Tânjesc după zâmbetul sincer și nevinovat de atunci.
O ușă deschizându-se îmi atrage atenția. Mama era acasă? Am deschis ușa și cu toții am încremenit, privindu-ne șocați. Acolo, stând de partea cealaltă a ușii, stătea mama. într-un halat minuscul, dar ceea ce mi-a atras atenția a fost bărbatul cu pieptul gol, din spatele ei. Bergan. Am înlemnit.
— Ingrid, zice mama reținută.
— De cât timp? întreb fără alte introduceri.
— Ingrid, a repetat ea, clătinând din cap și pentru prima oară, chiar mi-a părut rău de stinghereala ei. Nu-i mai văzusem atât de intimi niciodată.
— De cât timp, mamă?
— Eu..noi doi..doar...a început ea.
Doar ei doi, ce? Cum ar putea explica așa ceva? Cum ar putea explica nemernicul că, în timp ce el își vedea nestingherit de viață și mama îl iubea în continuare, eu mă privam de tot?
— Draga mea, Ingrid e destul de matură să știe că niciodată nu am încetat să ne iubim, intervine el zâmbitor.
Fac o grimasă la acel zâmbet.
— Ingrid, nu vreau să crezi, noi ne-am auzit zilele acestea cu tot ceea ce ți s-a întâmplat și..
— Ați ales să vi-o trageți? zic.
— Domnișoară, ai grijă la limbaj.
— Sau ce, tată? am întrebat tăios.
— Bergan, te rog, începe mama. Lasă-ne singure.
— Nu, mamă, eu plec acum. Am invitație la o nuntă pe care trebuie să o onorez.
— Serios? spune ea încântată.
— Da, mamă, serios, răspund privindu-l pe Bergan. Ne auzim mâine, când vei fi singură.
Cobor în grabă treptele casei și, la ieșire, am spus taximetristului:
— Ce salon renumit de înfrumusețare îmi recomanzi?
După aproximativ trei ore, am ieșit dintr-un salon, pe care coincidență sau nu, s-a întâmplat să fie al Annei, prietena Nataliei. Abia îmi mai recunosc chipul când termină; dintr-odată am niște pomeți remarcabili și ochii mei sunt două fântâni negre și imense. Încă mă holbez la mine și la rochia scurtă de un roz pal pe care o purtam. Cu ajutorul Annei, reușisem să mă îmbrac după dorința miresei.
Trag adânc aer în piept, îmi fac curaj şi pășesc în casa Nataliei. Din living, hărmălaia inițială încetează la vederea mea. Am simțit o strângere de inimă la vederea lui, atât de relaxat în vestimentația ușor elegantă și cu un copil pe piciorul lui.
— B-bună ziua! am zis eu.
— Uau, Ingrid! sare Caitlin. Nu-mi vine să cred că ești aici. Natalia va fi și ea super încântată. Doamne, ești superbă.
— Mamă, cine e doamna?
— Matt, ea e Ingrid. Fiii mei, Cole, Alexander și Matt.
— Ce frumoși sunt. Felicitări, să vă trăiască.
Trei copii avea această femeie, la nici treizeci de ani, cu chip de înger și trup subțire? Surpriza mi-e și mai mare, pe când îl zăresc pe băiatul cel mare al Nataliei, Diamond, copia fidelă a lui Black, iar mezinul ei era iute și teribil de curios. Intrasem în grațiile lui, după doar câteva minute, ceea ce înțelesesem că era o adevărată minune, pentru că rar aprecia apropierea de persoane străine.
La vederea miresei în dormitor, m-am luptat să îmi înghit lacrimile, în timp ce i se aranja trena de la rochia uimitoare. Avea două bretele, cu talia croită în stil imperial pe care se petrecea un voal lung, cu decolteu frumos, decorată cu bun gust și pietricele pe corsaj și cu decolteu în V pe spate. Părul ei brunet era prins într-o coadă simplă și câteva șuvițe îi încadrau fața superbă. Ochii ei albaștri străluceau de emoție, când s-a răsucit să mă întâmpine.
I-am luat buchetul din trandafiri roz și cale albe și îl țineam lângă al meu mai mic, perfect asortat. Black, ce să zic despre el, o fi el bărbat amanetat și luat de astăzi și cu acte, însă era atât de chipeș încât te durea să îți dezlipești privirea de la el. Nu aveam să slobozesc asta cu voce tare.
— Nu-mi vine să cred că l-ai îmbrăcat elegant pe Black, chicotește Caitlin.
— Chiar așa? o îngână Natalia.
— Nu că ți-aș subestima puterea de convingere..
— Te așteptai să îl vezi în ghete și în tricou negru până și astăzi? zice Natalia râzând.
— Nu că n-ar da bine și așa, răspunde Caitlin.
— Să nu te audă Army, râd amândouă.
— În niciun caz! Deși pedeapsa nu mi-ar displăcea.
Îmi feresc privirea, toate aceste tachinări sexuale mă depășeau și riscam să devin penibilă, dacă intram în discuție.
— Dar și soțul tău nu e deloc de neglijat.
— Hm, exclamă Caitlin. L-aș lua la o tură prin grădina ta.
Râsetele lor mă fac să zâmbesc la rându-mi.
— Dar și Drake e..., șușotesc ele, costumul acela, ochii albaștri, părul dezordonat de la mama natură. De vis, încheie Caitlin privindu-mă.
Nu trebui să îmi amintească de felul bestial în care arată. Înghit în sec. Îmi feresc privirea și respir ușurată, când ușa se deschide și o femeie frumoasă, mai în vârstă, dar serioasă, își face apariția.
— Să te văd, Natalia.
— Mamă, zice ea, dându-și ochii peste cap.
— Mda, e bine.
— Mamă, ea e Ingrid, mă prezintă Natalia.
Mă privește curioasă și văd o scânteie de furie în ochii ei frumoşi.
— Am auzit, încheie și nu pot să cred că e un lucru tocmai bun. Îmi plec privirea. Natalia mă prinde de mână.
— Și datorită ei, astăzi sunt mireasă, spune zâmbindu-mi complice. Nu se putea să nu fi domnișoara mea de onoare.
— Mă bucur că am putut fi de ajutor, deși nu văd lucrurile așa.
— Câte zile veți sta plecați? întreabă mama Nataliei, ignorându-mă.
— Zece zile.
— Și copiii?
— Am vorbit cu Anna, Maria, e bona, Jack și voi, mamă, îi răspunde Natalia.
— Suntem și noi prin preajmă, adaugă Caitlin. Poate veniți trei, chicotește ea tare, făcându-i cu ochiul.
Observ grimasa, mai mult decât evidentă a mamei sale, pe când Natalia adaugă:
— Sincer, mi-aș fi dorit să am patru copii cu Black.
— Păi ce mai stai, frumusețe? Dacă vrei să îl călărești pe domnul acela întunecat și teribil de sexy din living, mișcă-te odată, spune râzând Anna. De fapt, vouă vă iese din prima..
— Da, potrivirea în sensul acesta e unică.
— Natalia, nu uita de problemele tale..
— Da, mamă. Nu am uitat și se pare că nici Black. El nu e suficient de curajos, deși eu m-aș aventura.
Nicole oftează și iese din cameră, când în dormitor își face apariția o altă doamnă, a cărei privire părea să scaneze totul. Clar nu îți doreai să fii subiectul ei de dezbatere, așa că mă fac mică. În zadar, însă.
— Ea e Ingrid?
— Da. Ingrid, ea e Maria, buna noastră prietenă.
— Încântată, spun.
— Asemenea, dulceață. Anna, eu clar nu mai vreau să le însoțesc pe fetele astea..uită-te și tu, la cum arată.
Încerc un zâmbet și nu văd de ce vreodată această femeie s-ar plânge cu privire la fizicul și aspectul ei. Arată senzațional, la fel ca Anna și mama mea.
— Vreau să cred că încă mă țin bine și că frumușeii aceia din living sunt luați cu toții..
— Nu chiar, completează Maria privindu-mă.
La naiba, ce însemna asta?
— Într-o zi, cât de curând, vine rândul și lui Drake. Dacă până și Army s-a cuplat, bine, nu mai vorbesc de mirele Black. Minunile chiar există, încheie ea surâzând.
Îmi feresc din nou privirea și îmi încrucișez mâinile, nu de-alta, dar să nu fie observat tremurul lor. Mă înșelasem, aceste două femei erau cu adevărat fortărețe. Caitlin și Natalia jucau la pitici. Respir ușurată, pe când coborâm și acum Maria privește împreună cu Anna lumea adunată în biserică. Bonele primise sarcina să aibă grijă de copiii famiilor Cage și Stone, dar tot se agitau într-o mișcare continuă. Deodată, Ben nu e de găsit. Mă uit și eu prin mulțime, căutându-l.
— A, stai, uite-l, exclamă Jack, luându-l în brațe.
După aceea nu mai aud nimic, sunt absolut distrată de sunetul vocii lui Drake, care vorbește la telefon. Sunt fascinată de vocea lui, de felul cum arată.
— Ne trebuie pe cineva care să meargă alături de Ingrid.
Când îmi aude numele, Drake ridică privirea și mă caută din priviri. Eu îmi feresc privirea.
— Oh, cred că știu, alături de domnișoara de onoare merge Drake, spune Maria.
Clipesc de câteva ori. Dau din cap, îmi dreg vocea și îmi smulg privirea de la Drake. Inspiră, expiră, Ingrid. Va dura câteva minute, ba chiar mai puțin. Pot să fac asta. La nunta Nataliei, desigur. Alung gândul, de altfel idiot, la cum m-aș vedea să mergem împreună spre altar în ziua nunții..noastre.
El vine lângă mine, fără să spună nimic. Începe muzica lentă, pe fundal. Se uită fix la mine, știu că asta face, dar n-am curajul să-mi ridic privirea. Cu sandalele mele înalte, tot sunt mult mai mică decât el și stă atât de aproape că îi simt parfumul masculin. Micuța biserică a fost transformată într-un loc frumos și simplu, iar invitații au umplut aproape toate rândurile de scaune. Cununia civilă se încheiase rapid și acum la începutul ceremoniei religioase, Black o privește pe Natalia și simţeam că urmează o declarație.
— Ce faci..? îngână Natalia.
Era evident neliniștită, uitându-se când la Black, când la public și înapoi.
— Privește și-ai să vezi, îi răspunde el zâmbitor.
El smulge microfonul de pe stativ și se postează în toată splendoarea în fața Nataliei, trecându-și ușor mâna pe obrajii ei roșii.
— Știu că nu sunt bărbatul romantic, deloc aș spune, însă astăzi vreau să îți spun în fața tuturor, a apropiaților noștri, că sunt al tău. Cu totul. Te iubesc atât de mult, încât mă înfior și nu am cuvinte să îți mulțumesc pentru tot. Ai crezut în noi, când nici măcar eu nu o făceam. Pentru totdeauna, te iubesc, încheie el.
În public nu se mai auzea nici musca, iar Black deschide cutia inelului cu degetul mare, iar lumina se răsfrânge pe tăieturile unui diamant, care strălucește puternic. Ia mâna într-a lui și îi strecoară inelul pe degete. Microfonul rămase prins între ei și stătea atât de apăsat pe corpurile lor unite, încât se auzeau cum li se suprapuneau sunetele bătăilor de inimă.
— Pentru totdeauna te iubesc, șoptește ea cu ochii scăldați în lacrimi.
M-am alăturat mulțimii care aplauda, în timp ce Black și Natalia se sărutară prelung, de parcă ar fi uitat că aveau spectatori. Drake mă însoțește zâmbitor când ajungem la altar, iar eu încerc din răsputeri să mă concentrez la nunta Nataliei, prietena mea. Dar tot nu-mi pot lua ochii de la cavalerul de onoare.
Alăturat:Black (mire).😍