Ingrid
— Am nevoie să dau un telefon, spun rupând tăcerea.
— Tatăl tău a fost anunţat. Știe unde te afli, îmi răspunde și virează la dreapta pe o stradă lăturalnică.
Mă înec.
— Poftim?
Am simțit cum mi se formează mai multe noduri în fundul stomacului. Așa ceva nu mi se mai întâmplase de când...Nu, nu mă gândeam tocmai acum la Mike.
— Tu ai făcut-o? spun și nu-mi pot stăpâni furia. Sângele mi-a înghețat în vene.
— Da.
Acel sentiment familiar mă învăluie și asist cum viața mea evoluează, de la acceptabilă, dacă lăsăm deoparte faptul că, de multe ori mă simt singură, la o uriașă harababură, în numai o zi. Și nu orice zi. Ziua în care m-am întors acasă. Acasă. Ba nu. Îmi strâng mâna în pumn. Sau n-ar trebui să însemne acasă pentru mine. N-are nicio importanță că mi-am petrecut copilăria și adolescența aici și mă strecuram în salonul principal al casei noastre, doar ca să îmi văd mama zâmbind.
— Aș prefera totuși să mă lași pe mine să mă descurc cu Bergan.
Nu îmi răspunde și după mai multe momente scurse în tăcere, adaugă privindu-mă:
— Vei intra într-un program de protecție anonimă și nu vei putea părăsi țara fără acordul autorităților.
Nodurile din stomac au revenit, strângându-se, până când am fost nevoită să le apăs cu dosul palmei.
— Nu vorbești serios!
El și-a coborât privirea înspre mine. Am avut senzația că-mi dispare pământul de sub picioare. Ce mama naibii se întâmplă cu mine? Închizând ochii strâns, am scos aerul din piept într-o răsuflare adâncă, plină de frustrare. Într-un singur domeniu excelam și acum mi se lua și asta? Chiar dacă păream năucită, observ că el nu părea surprins.
— Pentru că iubita ta a vrut să se răzbune pe Bergan, folosindu-se de mine, ai ales să propui această inepție? exclam furioasă.
Un fulger de mânie îi străbătuse chipul, ochii frumoși i se întunecară, da, dar surpriză? Nu. Era aproape de parcă s-ar fi așteptat la asta. Deschizând ochii mi-am întors fața spre el. Cât timp stătuse acolo afară, în întuneric, nu observasem cât e de înalt, dar acum aflat lângă mine în maşină, îmi dădeam seama că mă depășea clar cu mai bine de cinsprezece centimetri și eram înaltă.
— Sunt douăsprezece grupări rivale lui Bergan, şi fiindcă nu te afli pe proprietatea lui și nu aveți o relație apropiată, devii ținta lor clară, îmi răspunde pe un ton calm, în timp ce oprește mașina în fața unei case superbe.
Creierul nu-mi mai funcționa, pentru că singurul meu gând a fost că nu a dezmințit relația cu acea Diane.
— În cincizeci de minute, geanta cu obiectele tale personale va fi livrată la această adresă, unde vom rămâne preț de câteva ore.
— Dă-mi voie să-ți reamintesc, insist eu, nu te cunosc deloc. Adică, deloc.
— Și asta nu te-a împiedicat să mă săruți în urmă cu douăzeci minute.
A durat o secundă până să înțeleg ce mi-a zis și să-mi pice falca. Am clipit mirată. Bărbatul nu dădea înapoi de la nimic și era teribil de sincer. Părțile mele intime s-au cutremurat, mult prea de acord cu asta, ceea ce însemna încă un indiciu că ar trebui să le acord atenție, deoarece începeau să fie disperate.
Dar cine îndrăznea să o iubească pe Ingrid Zardini? Mi-am întors capul brusc spre el, dar nu mă privea. Nici nu zâmbea, nici nu surâdea. Nu-mi dădeam seama ce urmărește Drake London și nici nu voiam să aflu. Aveam lucruri mai importante și mai strigente pe care să mă concentrez și pentru care să-mi fac griji.
— Îmi..pare rău, mă bâlbâi eu. Nu se va mai întâmpla, cred că medicamentul injectat..
Obrajii îmi ard, la cât de răsuflată e ultima mea replică. Ce să fac dacă sunt novice în toată această treabă? Şi-apoi de ce simte nevoia să-mi arunce sărutul în față? Din câte știu a fost un participant activ. Nu, Ingrid, lasă discuția încheiată.
Ești varză la tot ce înseamnă discuție de orice natură cu sexul opus, așa că fă un pas înapoi. El coboară din mașină, se îndreaptă spre portiera mea, o deschide și mă privește:
— Nu îți pare rău, așa cum nici mie nu îmi pare, dar asta nu justifică alegerea ta de a te eschiva. Asumă-ți alegerile pe viitor, spune, lăsându-mă cu gura căscată la propriu.
— Drake..Neața!
Salvată de clopoțel, am expirat eu în timp ce coboram din mașină. Un băiețel de nici doi ani, frumos foc, sărise de gâtul lui și râdea cu puținii dinți pe care îi avea.
— Mamă, ce voinic te-ai făcut de când nu te-am mai văzut! vine replica lui Drake.
— Ben, te-aș ruga ca data viitoare să mă aștepți, înainte de a ieși din casă, îl apostrofează femeia brunetă, surâzătoare.
Nu văzusem o femeie mai frumoasă ca ea, iar copilul îi moștenea culoarea azurie și incredibilă a ochilor. Era înaltă, slăbuță, dar cu forme plăcute, iar fața ei părea scoasă din tiparele femeii perfecte. Din instinct, fac un pas înapoi, la vederea bărbatului mai în vârstă ce se apropia pe alee. În fond, aveam o ținută de speriat.
— A venit bunicul, zice copilul entuziasmat.
— Neața, Jack! îl întâmpină bruneta. Să fii cuminte cu bunicul și să-l asculți, da? Dă-mi un pupic acum.
Băiețelul sare de gâtul ei și o sărută apăsat pe obraz.
— Unde e tati?
— Vine.. mai încolo, îi răspunde ea ușor reținută şi vizibil deranjată de subiect.
După ce ne face cunoștință cu Jack și Ben, îi privim îndepărtându-se.
— Neața, scuză-mă, te rog, e un adevărat spectacol mezinul meu dimineața, mai ales când nu-l are pe tatăl lui în preajmă. Eu sunt Natalia, spune, întinzându-mi mâna.
— Neața. Ingrid.
— Haideți înăuntru, ne invită ea.
— Crezi că..îngân eu.
— După ce faci o baie, îți împrumut niște haine, da, îmi răspunde ea zâmbitoare.
Pășim pe aleea lungă a casei frumos decorate, apoi poposim înăuntru.
— Merg să îți pregătesc schimburile, îmi spune. Drake, te rog, mergeți la bucătărie și servește-o cu o cafea între timp. E pregătită deja.
— Îți mulțumesc, spun.
Îmi atinge mâna în grabă. Făcându-mi semn să mă așez la masă, Drake mi-a întins o ceașcă de cafea.
— Zahăr, lapte?
— Un cub de zahăr, spun.
Pereții mă strâng deodată și nu mai respir.
Făceam greșeală după greșeală și asistam neputiincioasă cum viața mea capătă un cu totul alt sens. Dau drumul aerului din plămâni, doar când o zăresc pe Natalia.
— Ți-am pregătit în baia de jos, schimburile necesare. Cred că ți se potrivesc. Părem cam de aceleași dimensiuni, spune.
Încuviințez tăcută. Mă grăbesc spre un binemeritat duș și, odată cu el, sper să îmi revină și mințile. Drake stă în continuare la masă, cu o ceașcă de cafea în mână. De-abia mi-a aruncat o privire, de când am venit în bucătărie, și l-am văzut tastând pe telefon încontinuu. După câteva minute bune, mă privesc în oglindă, curată și mulțumită că arătam decent.
E totuşi prima oară după mulți ani, când mă concentrez asupra fizicului. Dintotdeauna mă considerasem prea slabă pentru gusturile moderne, iar fața mea avea un amestec de mister cu oriental, cel puțin așa mă descrisese de curând un admirator al operelor mele.
Cine m-ar privi, nu ar găsi nicio asemănare fizică între mine și Bergan, cu excepția înălțimii de care mă bucuram. Fața mea ovală o considerasem dintotdeauna prea mică, pentru ochii mari și căprui și buzele mele pline, prea pline. Și ce mă apucase acum, să dau atenție acestor detalii?
Mi-am umezit buzele și am simțit din nou gustul lui și am încercat să mă crispez, după care am simțit cum mă înfierbânt. Mi-am silit musculatura umerilor să se relaxeze. Am tras aer în piept și am ieșit din baie afară, iar la capătul holului, am dat nas în nas cu un bărbat înalt și ..frumos de pică.
Mă rog, nu a fost chiar nas în nas, căci bărbatul era înalt ca și Drake, poate o idee în plus. Nu mă pot abține să nu mă întreb ce se întâmplase cu New Yorkul acesta, de când îl părăsisem; găzduia mai nou bărbați irezistibili? Deși Drake era clar în topul preferințelor mele, cei doi fiind oarecum diferiți la fizic.
Nu, reformulez, preferabil la modul general, pentru că eu plăcusem dintotdeauna bărbații şateni- blonzi cu ochii albaștri. Continuă să-ţi spui asta, Ingrid! Exemplarul din fața mea avea părul negru ca pana corbului și o față pe care nu ți-o doreai clar drept inamic, dar cu trăsături remarcabil de masculine și frumoase.
— Natalia..? face el vizibil încruntat și iritat.
— Aaah, eu..sunt Ingrid, am încercat eu.
Natalia apare în pragul ușii bucătăriei și își încrucișează mâinile pe piept, de parcă urma să bată din picior. Doamne, ăștia doi făceau o pereche de senzație.
— Unde e Ben? întreabă el, fără nicio altă introducere.
— E plecat cu Jack.
— Bun. Acum explicați-mi ce mama dracului caută Ingrid Zardini în această casă? zice pe un ton gros și se îndreaptă nervos spre Drake.
O, măiculiţă, să vezi acum. Îmi îndrept privirea spre ușă, cu intenția clară de a fugi. Drake se ridică la rându-i de pe scaun, evident pregătit şi neintimidat de acest bărbat.
— Black, încetează! Eu i-am chemat, face Natalia calmă.
— Ce? se întoarce el spre ea.
Eu fac un pas urgent spre ușă, dar Natalia îmi pune mâna pe braț.
— Ingrid, te rog să scuzi manierele deplorabile ale lui Black, zice ea, săgetându-l din priviri. Ia loc, te rog, la masă.
— Eu.. cred că mai bine plec, șoptesc.
— În niciun caz! a zis, conducându-mă în bucătărie.
— Drake, i-ai explicat Nataliei, pe cine aduci în casă? Uite, zice Black, cu privirea țintuindu-mă.
Din instinct am făcut un pas în spate.
— Uite, nu am nimic personal cu tine, însă tatăl tău mi-a bântuit jumătate din copilărie și adolescență și a îndrăznit să se apropie de fiul meu, m-a privit el.
— Black..
Clipesc de câteva ori, încercând să ascund durerea ce mă cuprinde. Fusese o idee mai mult decât nefericită revenirea mea. Trebuie să ies de aici, trebuie să mă duc undeva. Să plec cât mai departe.
— Black, ascultă. Ingrid beneficiază, începând de astăzi, de protecția FBI-ului. Ia loc, adaugă Drake.
— Asta tot nu explică pericolul la care îmi expui băieții.
Stomacul îmi coborâse la un moment la nivelul genunchilor și se prăbușea rapid pe podea, în timp ce mă familiarizam din nou cu faptele odioase ale tatălui meu.
— Mai bine plec..îmi pare rău pentru..
— Nu, rămâi acum. Cu siguranță, Bergan știe unde te afli, dar înainte, trebuie să fac asta, se contrazice singur Black.
Deodată se repede spre Drake și îl lovește cu pumnul în față. Am rămas cu gura căscată. Natalia s-a repezit spre mine și cu un singur braț m-a cuprins într-o îmbrățișare rapidă și strânsă.
— Nu te panica. Așa se relaxează ei, îmi șoptește.
Am clipit mirată, când Drake a ripostat la fel de agresiv, lovindu-l în față pe Black și Natalia mi-a făcut cu ochiul. Mă desprind din îmbrățișare, când pare că Natalia devine ținta bărbatului nervos. Mușcându-mi buza, m-am străduit să ignor valul de vinovăție mocirloasă care mi se ridica în gât. Oamenii aceștia, aparent liniștiți și fericiți, iar eu apărusem împrăștiind haos în urma mea.
— Natalia, în dormitor acum! zice el și nu glumea.
O, mamă, acum să vezi! Practic îl implor din priviri pe Drake să intervină, dar el părea ciudat de calm și.. amuzat?
Okay, ce mama naibii se întâmplă aici, se rescria ordinea mondială în codul comportamentului? Natalia se întoarce calmă și se poticnește în fața lui.
— Nu mi-am terminat cafeaua. În plus, musafirii nu pot..
Îmi astup gura când, dintr-o singură mişcare, îl văd ridicând-o sus pe umerii lui.
— Uite, voi pleca acum, nu e nevoie să.., am încercat eu.
— Black, sperii fata, lasă-mă jos. Acum! exclamă furioasă Natalia.
— Sunt în regulă, Ingrid, stai liniștită. Discutăm și mă întorc curând, continuă ea, cu capul în jos şi părul întinzându-i-se ca un covor pe spatele lui Black.