CAPITOLUL 4. Strategia
Pentru Ema era destul de clar că intrase într-un joc pe care avea să îl piardă din start. Dar era palpitant și era singura ocazie să intre pe sub pielea lui. Aștepta cu nerăbdare fiecare moment în care el o aborda și se prefăcea că nu pricepe aluziile, de teama de a nu părea o femeie ușoară.Nu era. Dar gândea ca una, ori de câte îl vedea.
- Bună! intră grăbită în biroul lui dar își înghite cuvintele când vede că Alex era într-o discuție telefonică. Îi face semn să intre, zâmbind încântat.
- Da. Trimite-mi factura pe email și fac plata azi. Știu. Normal. Adaugă, ascultând interlocutorul. Între timp își plimbă ochii pe Ema, din cap până în picioare. Ema îi zâmbește, nu o deranja. Nu era ca și când ar fi fost dezgustată de vreme ce atracția era reciprocă.
- O să îi primești garantat. Dă-mi proforma și ne auzim după amiază. Ok. Pa. Încheie, reluându-și locul pe scaunul directorial. O privește amuzat, rezemat relaxat, de spătarul scaunului.
- Raoul mi-a zis că vrei să mă vezi... începe Ema, văzând că Alex nu îi spune de ce o chemase, deși încheiase apelul.
- Corect...
- Și? Vrei să îmi spui ceva?
- Nu. Așa ți-a zis? Că vreau să îți spun ceva?
- Nu...
- Dar cum?
- A zis că vrei să mă vezi. Alex îi zâmbește larg, privind-o cu drag. Îi adora partea asta naivă.
- Am vrut să te văd ca să încep ziua bine. Poți să pleci acum. Ema râde fără voia ei. O măgulea jocul lui. Râsetul ei sincer e molipsitor.
- Sau poți să mai rămâi dacă îți face plăcere.
- Am treabă. Îi explică emoționată, coborând privirea. Ochii lui cercetători o inhibau.
Alex înțelege imediat că avea efect asupra ei. Și asta îi dădea curaj să înainteze cu încercările de a o cuceri. Pășește până în fața ei și îi atinge bărbia încet, obligând-o să îl privească.
- Să îmi spui dacă îți place ce facem.
- Ce facem? Îl privește absorbită, simțind că pulsul o ia razna. O pupă scurt ca un adolescent stângaci apoi se retrage. Nu avea de gând să cerșească prea mult acordul ei.
- Dacă te deranjează și mă consideri respingător, se cheamă hărțuire sexuală. Dacă îți place, lucrurile se schimbă. Doar să îmi dai un semn. Nu vreau să te stresezi când mă vezi. Să te temi că te ating, să fii mereu precaută. Așa aș ști și eu cât de departe să merg... și tu nu ai mai sparge atâtea farfurii.
- Nu e vorba despre asta.
- De ce dai mereu înapoi, Ema? O întreabă, cercetându-i privirea. Ori de câte ori se apropia prea mult de ea, fata se intimida și îi evita privirea.
- Te scârbesc când te ating sau ți-e teamă că te vor judeca ceilalți că te vezi cu șeful?
- E mai complicat de atât.
- Poate dacă îmi explici, nu o să pară la fel de complicat. Nu am timp de pierdut. Îmi place de tine dar nu reușesc să înțeleg ce îți dorești. Discuția rămâne la același nivel. Un bărbat la patru ace intră fără să bată și le întrerupe dialogul.
- Alexandru! Sper că nu întrerup nimic! Îi întinde mâna, încântat.
- Deloc. Ia loc. Alex revine la tonul profesional.
- Vorbim mai târziu. Scoate o cheie dintr-un mănunchi bogat și i-o dă Emei. Vezi că în câteva minute îmi aduc ăștia de la curățătorie, cămășile.
- Le duc la tine?
- Da. În dressing. Îi deschide ușa, politicos, lăsând musafirul să aștepte. O privește cu subînțeles, transmițându-i că discuția nu avea să se oprească acolo. Ema răsuflă ușurată, scăpase încă o dată din mrejele lui.
- Ce vrea Făt-Frumos de la tine? Se interesează Claudia, indignată de zâmbetul tâmp al fetei care nu se mai ștergea de pe fața ei.
- Să îi iau cămășile.
- Ce, ești sclava lui? Are persoane care fac asta. Tu lucrezi în restaurant. O să fie mare debandadă aici dacă tot te solicită în altă parte!
- Știi cum e. El e șeful. Trebuie să fac ce îmi cere. Claudia ridică o sprânceană, critic:
- Aia e cheia de la camera lui?
- Da. Mi-a spus să i le duc în dressing.
- Ema, drăguțo. O să fiu sinceră cu tine. Vrei varianta lungă sau scurtă? Fata o privește confuză. O să ți-o spun pe șleau. Dacă vrei să te culci cu el, du-te! Aranjează-i hainele, patul, fă-i toate mendrele.O să te atace din toate părțile, nu se lasă până nu obține ce vrea. Dacă nu, deleagă pe cineva să o facă în locul tău. Nu te cheamă în camera lui să îi aranjezi cămășile, te vânează! Cum vă face cu capul pe toate? Incredibil!
Ema o ascultă curioasă. Scenariul femeii era destul de elaborat dar semăna oarecum cu cel la care se gândise și ea. Ar fi fost o victimă sigură pe terenul lui.
- Apreciez grija.
- Așa să faci! Dacă nu vrei să plângi în pumni. O bate Claudia pe spate. Apoi intră în bucătărie, bombănind.
- Aceeași vrăjeală, pe un cobai nou. Băiatul ăsta nu se potolește!
*
Alex se grăbește să ajungă în cameră după discuția plictisitoare din birou. Mintea lui țesuse tot felul de planuri legate de Ema. Era tot ce îi trebuia sezonul ăsta. O femeie îndrăgostită, naivă și tânără. Îi plăceau femeile fără experiență pentru că îl făceau să se simtă puternic. Intră în cameră, binedispus și îi sesizează imediat prezența în dressing. Își freacă mâinile, bucuros.
Simțise de la primul contact că Ema este atrasă de el și hotărâse să nu mai piardă timpul cu texte siropoase și apropouri îndrăznețe. Scoate o sticlă de vin din mini bar și două pahare și aprinde câteva lumânări parfumate.
Ema părea genul de fată care se dă în vânt după romantism. Voia romantism? Își pusese în cap să îi dea cât cuprinde, pentru ca mai apoi să își ia tributul. Așa cum era obișnuit, sex garantat toată vara. Fără prea multe implicații, fără mofturi, fără pretenții. Deschide televizorul pe muzică, ca să o ademenească în living. Așază lângă lumânări și o cutie drăguță pe care scria, Deschide-mă, apoi fuge în bucătărie amintindu-și de tirbușon. Trebuia să fie perfect.
Toate femeile își doreau să se simtă importante la început, unele se lăsau mai repede, alte mai greu, dar toate ajungeau să se poarte ca niște veritabile dame de companie până la final de sezon.
Nu și Ema, care cântărindu-și opțiunile, decise să îi predea sarcina, fetei responsabile cu curățenia. Era îndrăgostită până peste cap de Alex, dar nu putea să îi cedeze ca o târfă. Avea valori care erau mai importante decât atracția nimicitoare care o stăpânea în preajma lui.
Când Alex, revine în living, rămâne blocat. Una din cameriste, putea fi oricare, că oricum nu le știa numele, admira, lenjeria sexi pe care tocmai o scosese din cutie.
- Ce naiba faci? O ceartă, enervat. Furia se datora Emei, care îndrăznise din nou să îl refuze. Mototolește lenjeria și aruncă capacul peste ea.
- Nu e pentru tine. De ce ai deschis cutia?
- Scria, Deschide-mă. Am crezut că...
- Că e pentru tine? Ți-ai pierdut mințile? Continuă și mai enervat.
- Nu e mărimea mea. Rostește cu o grimasă aiurită. Îmi cer scuze. Nu știam că aștepți pe cineva. Aș fi venit mai târziu. Șefa de sală m-a rugat să le aduc. Avea treabă la restaurant.
- Care din ele că sunt două? Disimulează, știind că fata ar fi răspândit bârfa printre angajați cu prima ocazie.
- Cea frumușică. Nu știu cum o cheamă. Îl vede confuz și continuă, agitată. Cea cu părul cârlionțat, lung...
- Ce mama naibii se întâmplă cu voi? Nici unul nu vă faceți treaba cum trebuie. L-am rugat pe Victor de la bar să le aducă, el pasează sarcina alteia și aia te trimite pe tine. Pleacă! Nu sunteți buni de nimic! Vă plătesc o groază ca să consumați oxigenul pe aici. Fata tresare. Știa din poveștile altor colegi că e coleric și foarte autoritar și acum simțea pe pielea ei acest lucru.
- Să o împachetez frumos, cum era?
- Las-o! Ridică tonul din nou și mai nervos. Îi deschide ușa și o trântește cu putere. Ema era nebună dacă credea că ea e cea care stabilește regulile jocului. Avea de gând să îi arate cu cine se pune.
*
- Nu sunt foarte mulțumit de tine. Îi spune cu o aroganță ieșită din comun, profitând că erau singuri în sala de mese. Nu pari să faci față și la fluxul care este aici, nu îmi permit să fac greșeli. Îmi trebuie o fată mai descurcăreață, știi ce zic? Râde scurt, așezându-și ceașcă de cafea pe tava ei.
- Ok. Tu ești șeful! Se conformează Ema, privindu-l cuminte.
- O să te înlocuiască Delia. O provoacă, știind cât se mult îi plăcea să fie șefă de sală.
- Sunt sigură că se pricepe mult mai bine. La toate. Articulează ultimul cuvânt, intenționat, simțind că Alex vrea cu tot dinadinsul să o supere.
- Ce insinuezi?
- Nu insinuez nimic. Credeam că primează bunul mers al afacerii. Observ că îți plac fetele disponibile să îți ofere servicii all inclusive ca la resort. Tot tacâmul. Eu nu sunt una dintre ele, dar nici una care acceptă orice i se oferă. Așa că dacă nu mai ai nevoie de serviciile mele, te rog să mă anunți. Sunt locuri mai bune care mă așteaptă.
- Ce tupeu! Te plângi ca o adolescentă! Ce te lași așa greu? Tot acolo ajungem!
- Nu mă las greu. Nu mă las deloc, dacă asta speri! Nu sunt una din târfele cu care umbli. Dacă nu te superi, am treabă! Dă să treacă cu tăvile dar Alex îi blochează din nou calea. Insistențele lui o pun în încurcătură.
- Când o investești în funcție pe Delia?
- Am investit-o, deja! Râde, savurând starea agitată a fetei.
- Dacă nu ar fi atâta lume pe aici, aș zice că mă hărțuiești. Ema respiră ușurată când vede cum colegii intră în restaurant unul câte unul.
- Depinde cum privești. Eu aș zice că te curtez...
- Uite. Treaba asta... mă depășește. Mă pui într-o situație penibilă. Ești șeful meu.
- Doar până la nouă. După, sunt doar un burlac atras de o femeie.
- E trei. Îl anunță Ema, privindu-și ceasul de la mâna. Își dă ochii peste cap și fuge din nou de el, refugindu-se la bucătărie unde începe să distribuie sarcinile unei noi zile.
De o vreme avea mereu sentimentul puternic că toți ceilalți bănuiesc că șușotelile dese dintre ea și șeful ursuz depășeau granițele profesionale. Alex se vede nevoit să o ignore o vreme. Să îi lase timp și spațiu să se hotărască dacă îl vrea sau nu. Dar nu avea să stea cu mâinile în buzunare.
*
Doar bărbații care au fost sufocați de o femeie obsedată ar fi putut să îl înțeleagă pe Alex. Îi plăceau femeile dar nu atât de mult încât să accepte orice i se oferea. Delia era o prezență plăcută dar nu reușise să îi atragă atenția, după toate eforturile făcute. Apropouri vădite, decolteuri îndrăznețe, disponibilitate maximă și o lascivitate strigătoare la cer.
Luase avansarea primită ca pe un compliment, de aceea se simțea datoare să îi mulțumească folosindu-se de atuurile ei de roșcată sexi. I se vindea zilnic, gratis, dar Alex nu îi făcuse niciodată vreo propunere. Motiv pentru care își ia inima în dinți, într-o seară la piscina din interior și îl abordează, ocupând sezlongul de lângă el.
- Pari extenuat.
- Sunt extenuat. Confirmă plictisit. Stătea întins pe spate cu mâinile sub cap, mort de oboseală. Ațipise de vreo două ori până ca intrusa să îi invadeze spațiul.
- Vrei să îți fac un masaj ca să te mai detensionez?
- Nu cred că vrei să faci asta. Ce vor crede colegii tăi?
- Nu îmi pasă ce cred colegii mei. Îl asigură, folosindu-și vocea sexi. În capul lui nu suna la fel, ci mai degrabă ca o placă stricată.
- Haide. Am făcut un curs. O să vezi ce bine te simți după. Se așază picior peste picior, începând să își întindă ulei hidratant pe picioare. Alex închide ochii căutând să își recapete liniștea.
- Îmi place asta la tine. Continuă fata, admirându-l. Că respecți femeile cu care lucrezi. Mulți bărbați, de ar fi în locul tău nu ar rata nimic.
- Eu nu ratez nimic din ce îmi place. Îi dă replica, ridicându-se ca să își întindă oasele.
Ema își face apariția la piscină, după un drum dus-întors la Constanța care o epuizase. Era în haine de stradă, jeanși interzis de scurți cu talia înaltă și un top negru care îi lăsa buricul la vedere.
Părul bogat, îi cădea pe umerii goi, buclă cu buclă, într-o ordine haotică, de parcă tocmai își trecuse degetele prin el. Alex este lovit din nou de același sentiment puternic de atracție. Și nici ea nu își putea lua ochii prea repede de pe bustul lui gol, lucrat la sală, peste care atârna un lanț cu tăbliță.
Întotdeauna se întrebase ce scrie pe verso, îl mai văzuse purtându-l dar nu reușise să citească. Era un nume cu siguranță. Dar niciodată nu fusese atât de aproape de el și nici nu îl văzuse de prea multe ori atât de dezbrăcat. Alex își mută privirea, făcând abstracție de prezența ei. Se aruncă în piscină și face câteva ture.
- Bei cu noi? Îl îmbie Victor de la masa plutitoare. Alex dă un shot peste cap, aclamat de fetele prezente.
- Așa da, șef cool. Larisa, îi toarnă încă un pahar, fericită. Vezi ce manipulatori sunt ziariștii? Te descriu ca pe un monstru...
- Nu știu. Voi citiți, eu nu îmi bat capul. Îi răspunde nepăsător. De pe marginea piscinei, Ema își strigă prietena, pentru a doua oară. Nu îi putuse atrage atenția în timpul dialogului cu Alex.
- Larisa? Îmi dai cheia? Azi. Pierd filmul.
- Așteaptă un pic. Mai avem un pic și terminăm jocul. Fata se așază plictisită pe un șezlong, intrând în vorbă cu Delia. Pulsul ei o ia razna din nou, când îl vede apropiindu-se. Alex își șterge părul preocupat, afișând un aer dezinteresat.
- Nu mai stai? Delia nu se sfia să îi admire trupul ud, făcându-și fel și fel de scenarii.
- Sunt epuizat. Merg la culcare.
- Oferta e încă valabilă...
- E gratis? Lui Alex îi încolțise o nouă idee în cap, de când cu prezența Emei în încăpere.
- Pentru tine, oricând.
- Ok. Fă-ți de cap cu mine. Alex se întinde pe burtă pe șezlongul de lângă Ema.
Fata nu înțelege ce se ascunde dincolo de rânjetul fericit al Deliei. Înțelege abia când, lipsită de orice urmă de stânjenire, colega ei îl încalecă pe Alex, stârnind fluierele chelnerilor, pe care fata dezinvoltă din fire, îi ignoră. Începe să își plimbe mâinile pe spatele lui.
- Ema? Toarnă-mi, te rog, niște ulei. Este nevoie să o strige de două ori ca să o trezească din visare. Ema era pierdută în privirea hipnotizantă a lui Alex. Nu avea nevoie de cuvintele lui ca să înțeleagă că orientarea spre Delia era un fel de o pedeapsă pe care o primea drept sancțiune pentru îndrăzneala de a-l fi refuzat. Își mută privirea, jenată.
- Uleiul? Repetă Delia, insistând în zona umerilor.
Ema se conformează, fără să își arate deranjul. Alex juca la mai multe capete și asta îi displăcea maxim. Se simțea aiurea, asistând la mișcările aproape erotice ale Deliei. Fata se apleacă peste Alex și îi șoptește, încântată:
- Poți să gemi dacă vrei... Nu fusese suficient de discretă, pentru că Ema aude totul.
- Nu mă stârnesc așa de repede.
- Mergem la tine dacă vrei... Nu am prea multe planuri.
- Termină masajul și văd dacă e cazul. Nu intră oricine la mine. Râde bărbatul, închizând ochii ca să se relaxeze. Larisa îi întinde cheile Emei, făcând un schimb rapid de priviri care o vizau pe Delia.
- Observ că nu pierzi timpul deloc, roșcato!
- Viața e scurtă! Râde Delia, plimbându-și avid mâinile pe corpul lui.
- Șefu' dacă voiai un masaj de calitate, trebuia să spui. Am lucrat două veri la un salon de masaj.
- Nu vă certați, aveți timp amândouă!
- Vrei să îți fac masaj la călcâie? E super relaxant.
- Te bagi repede! Se revoltă Delia.
- Sunt calificată pentru așa ceva, scumpo! Dacă vine și Ema, o să fii confundat ușor cu un sultan.
- Ema nu se pricepe la fel de bine ca voi. Alex nu se putuse abține să nu o înțepe, ca să fie sigur că Ema îi înțelesese mesajul.
- Cine zice că nu? Doar că la mine nu e gratis.
- Nu poți să îl taxezi pe șefu ! Nu-i așa, Alex? Tu primești totul gratis. Maseuza de ocazie se apleacă peste el, ca și când avea să îi șoptească ceva important la ureche.
- Întotdeauna.
Delia profită de discuție ca să se pună în valoare. Scoate un țipăt ascuțit când Alex se întoarce pe spate și îi cade în poale. Bărbatul se ridică la nouăzeci de grade și îi sprijină spatele cu mâinile, lăsând-o să alunece în poalele lui.
- Îți strici reputația cu mine. Hai, gata cu masajul.
- Săraca de ea, ce să mai strici? Comentează Larisa, invidioasă. Și-ar fi dorit oricând să schimbe locul cu colega ei. Alex o îndepărtează din poale, ridicând-o suspendată în brațele lui.
După privirile fetelor, ar fi putut să plece sus cu oricare dintre ele. Dar el nu și-o dorea pe nici una, în afară de Ema, care nu îl mai privea de mult. Își culege lucrurile și pleacă spre cameră lui după ce îi salută pe băieții din apă.
- Hei, Delia! Ce urmărești? Un salariu mai mare? O strigă Sebastian din apă.
- Ceva ce tu nu ai putea să îmi dai vreodată! Pistruiatule!
- Vrei acțiune? Îți dăm noi!
- În visele tale, mucosule!
- Ai orientări prea înalte! La Alex se stă la coadă. Băieții se pun pe un râs care rezulta din comportamentul ei degradant. Ema își recapăta cheia din portofelul Larisei și se grăbește să plece, până nu ar fi fost vizibil că o deranjase la fel de mult, episodul. Își simțea sufletul răvășit.
Celelalte fete erau norocoase. Cel mai mare bine pe care l-ar fi putut face Alex femeilor, era să nu se îndrăgostească de ele. Ema era demult pe drumul cel rău. Și-o dorea în patul lui și nimic nu l-ar fi putut opri să o aibă.
*
Ema oscila între dorința de a-l iubi și nevoia de a rămâne o femeie decentă. Nu putea să îmbine cele două lucruri, pentru că Alex nu își dorea decât o aventură și nu îi ascundea asta ori de câte ori rămâneau singuri câteva momente.
- Știi cum se zice. E păcat să n-ai păcat. Suntem tineri amândoi, fără obligații. Chiar și cu obligații ar fi fost interesant.
- Nu am un spirit chiar atât de liber.
- Încearcă. O să îți placă sentimentul.
- Adică să mă cuplez așa cu cine îmi iese în cale?
- De ce nu? Ema zâmbește, amuzată de gândul libertin. E diferit pentru un bărbat. El nu are nimic de pierdut.
- Tu ce ai de pierdut, Ema? Trăiești două vieți? Suntem îndoctrinați de reguli tâmpite și interdicții de tot felul.
- Totul. Nu aș mai fi eu. Nu pot să mă culc cu tine, ești șeful meu. De ce avem discuția asta? E jenant.
- Și dacă nu aș fi șeful tău? Câte șanse aș avea?
- Nu știu. Depinde.
- Dă-mi un procent.
- Nu funcționează așa. Rostește simțindu-se intimidată.
- Dar cum?
- Ar trebui să îmi placă de tine, să mă simt atrasă.
- Nu ești? Pe cine minți? Chestia asta e reciprocă. Nu ai cum să nu simți asta. Se apropie de ea, ca să o poată atinge. Ema simte același fior ciudat, care pusese stăpânire pe ea încă din prima zi.
- Vezi? Despre asta vorbesc. Mi se întâmplă la fel. E o chestie între noi pe care nu o voi ignora. O scânteie puternică. Putem să o potolim... Îi propune, cuprinzându-i talia cu brațul drept.
- Ce zici?
- Nu pot. Poate în alte circumstanțe, da. Acum, nu e ok.
- Atunci consideră că nu sunt superiorul tău.
- Ești superiorul meu.
- Fă abstracție.
- Și ești și un manipulator desăvârșit. Privirea lui cerea detalii.
- Te dai la toate colegele. Fetele se laudă pe la colțuri. Nu voi fi eu gâsca care îți va ceda. Îți pierzi timpul. Îi desprinde mâna care o strângea posesiv.
- Am mai văzut fete ca tine.
- Am mai auzit aceste povești. Îl provoacă, dând ochii peste cap, parcă sătulă de insistențele lui.
- Mă incită încăpățânarea ta. Pierdem timp prețios.
- Corect. Ar trebui să mă întorc în restaurant.
- Știi la ce mă refer. Dacă ai fi suficient de matură încât să sărim peste câteva etape, am avea amândoi o vară de vis.
- Și pe urmă?
- Deci ești curioasă... încuie seiful și își scoate un dosar din dulap.
- Eu plec dacă nu mai ai nimic de zis.
-Du-te la hotel și ia-ți ceva comod. Ieșim în oraș. Ema pare contrariată de noul lui plan.
- De ce să merg eu în oraș, nu înțeleg... Alex îi întinde dosarul și o lămurește în treacăt,grăbindu-se să părăsească biroul.
- Fetele s-au săturat de uniformele vechi. O să comandăm ceva mai chic. Râde, văzându-i privirea confuză. Mai bine îți iei o rochie, poate luăm prânzul undeva.
- Stai! Ema nu are timp să îl mai refuze. Alex se apropia de capătul holului. Nu riscă să stârnească atenția colegilor și a turiștilor care încă serveau micul dejun.
*
- Ema! Claudia te cheamă la bucătărie. Vrea să verificați magazia. O anunță unul din picoli. Ema admite că a înțeles, printr-o mișcare cu capul. Se grăbește la bucătărie unde bucătăreasă o aștepta destul de bosumflată.
- Parcă erai mai serioasă. O ceartă, fluturând fișele de magazie. Ema coboară privirea cu un aer vinovat. Se înmulțeau momentele în care Alex o solicita și după privirile Claudiei, aceasta le contabiliza pe toate.
- Ați văzut-o pe Ema? Alex o caută enervat după jumătate de oră. Chelnerii din bucătărie nu îi pot oferi nici un răspus.
- Am văzut-o eu. Îl lămurește Claudia, intrând în bucătărie. Îi aruncă priviri cu subînțeles. Nu erau de bine. Alex râde, gustând din aperitivele expuse.
- Iar te bagi unde nu îți fierbe oala? Unde e?
- Își face treaba. Se uită în jur, asigurându-se că toți chelnerii ieșiseră.Îți faci de cap ca în fiecare an. Nu mă pot descurca dacă îmi iei cel mai bun om. Las-o să își facă treburile.Sunt atâtea femei care roiesc în jurul tău! E tânără, ea chiar pune suflet. Las-o... nu e de tine! Și în plus nu îți permiți să mai faci greșeli cu atâtea plângeri.
- Claudia. Te respect mult dar nu încurca treburile. Tu ești șef bucătar, eu sunt șeful. Toată lumea primește ordinele de la mine, apoi de la tine. În ordinea asta. Tonul lui o revoltă pe femeia care avea dublul vârstei lui.
- Claudia? Le-am găsit pe raftul de sus. Ema așază pe banc câteva cutii și percepe imediat neliniștea dintre cei doi.
- Nu te-ai schimbat? O ceartă contrariat.
- Nu am avut timp!
- Sunt șeful tău! Când îți zic ceva, te conformezi! Asculți și execuți! Ridică tonul, întorcându-i spatele.
- A trebuit să verific magazia. E un haos total acolo. Sunt o groază de lucruri amestecate, cu riscul de a expira, pe care le cumperi din nou. Deci niște cheltuieli inutile. Nu știu pe cine ai delegat să facă asta. Dar nu și-a făcut treaba.
- O să fac diseară după program, o ședință cu toți. Să îi anunți! Alex simțise de multe ori că situația îi scăpa de sub control. O ascultă cu atenție, deși era încă nervos că fata trecuse peste autoritatea lui. Ema îl privește cu ochii mari, neștiind ce să facă.
- Du-te și te schimbă. Nu vrem să îl supărăm pe șef. Sucește Claudia, ochii.
- Ce-a fost asta? Lui Alex i se activează din nou mândria. Vă faceți semne?
- Dacă o iei pe Ema, îmi aduci om în loc. Nu muncesc pentru două persoane. Treaba mea e să gătesc. Să nu comentezi dacă nu scot mâncarea la timp. Și nu îmi trimite prințesele alea două. Egal cu zero. Ori Ema, ori doi băieți serioși. Nu am zece mâini!
Alex lasă garda jos. În ultima vreme lăsase totul la voia întâmplării și situația resortului nu era tocmai roz de când îl preluase.
- Rămâi aici și o ajută. O să merg cu altcineva. Deleagă pe cineva să verifice bine toate produsele de pe stoc. Și vă rog să verificați încă o dată și când folosiți ingredientele în bucătărie. Sunt foarte multe familii cu copii. Nu vreau să risc nimic.
Ema îi dă de înțeles că avea de gând să se conformeze. Cât despre celelalte ordine, pe care le bănuia ca fiind o altă capcană menită să îi sucească mințile, le dă uitării. Dar nu poate să nu se întrebe dacă nu cumva fusese greșit din partea ei. Ar fi fost o ocazie unică să se cunoască mai bine în afara resortului. Și poate că Alex ar fi tratat-o cu ceva mai mult respect dacă ar fi văzut că nu e o femeie cu moravuri ușoare.
Simte din nou un sentiment frate cu gelozia când îl vede vorbind cu Delia. Bănuia că plecau spre aceeași destinație. Fata părea de-a dreptul încântată. Era îmbrăcată elegant, cu o rochie roșie mulată și sandale cu toc. Urcă în mașina lui Alex, apoi își așază genele în oglinda retrovizoare. Ema cade pe gânduri. Alex obținea întotdeauna ce își dorea. Dacă nu era ea, ar fi fost alta oricând. Și judecând după rânjetul rivalei din automobil, întâlnirea lor nu s-ar fi rezumat doar la relațiile profesionale.
- Îmi blochezi calea. Îi aude vocea gravă și tresare ca și când fusese prinsă în delict flagrant. Alex se grăbea spre mașină, pășesc amândoi spre stânga, având aceeași dilemă: spațiul.
- Facem așa. Tu stânga, eu dreapta. Îi propune bărbatul, pe un ton grav.
- Tu ești șeful! Exclamă fata, conformându-se. Alex scade tonul, privind vigilent în jur.
- Când o să înveți să te supui, o să fii mult mai fericită.
- De ce nu cauți un câine, o cățea mai degrabă... să se supună? Atâtea comenzi... Vezi că te așteaptă, Delia. Nu îți pierde timpul cu mine.
- Delia e exact genul de femeie care îmi trebuie. Libertină, disponibilă, lipsită de inhibiții. Tu, în schimb ești la polul opus.
- Norocul meu că ești atât de compatibil cu ea. De ce nu te duci mai repede să o vrăjești pe ea? Pare nerăbdatoare.
- Pentru că îmi plac lucrurile complicate. Îmi place să mă complic cu tine și o să reușesc... la un moment dat, știi prea bine dar îți place ție să îmi risipești timpul.
- Poate nu îmi place de tine, te-ai gândit la asta?
- M-am gândit și am ajuns la concluzia că te prefaci foarte bine că îți sunt indiferent. Am să aflu de ce, fii sigură! Ești învăluită așa de un mare mister!
- Singurul lucru mare de aici e orgoliul tău. Alex îi râde în față.
- Pare nerăbdătoare? Ești geloasă. Vedem noi peste câteva săptămâni dacă mai faci pe inaccesibila. Mă gândeam să ne petrecem tot sezonul împreună, dar m-am răzgândit.
- Repet, norocul meu! Îl sfidează prinzând curaj.
- O să mă culc cu tine o singură dată. O zi, sau o noapte... poate. O să fie ceva wow, un moment pe care tu ai să îl repeți în minte la nesfârșit, până se va fi sfârșit sezonul. Apoi o să mă implori să te bag în seamă... Lucru pe care nu o să îl primești, pentru că mă calci pe nervi.
- Serios?
- Serios.
- Ești penibil și demn de milă.
- Nu juca cartea asta cu mine. O ia de sus. Ești moartă după mine.
- Așa crezi tu.
- Hai termină cu prostiile! Parcă ți-am dat ceva de făcut. Vezi că te verific când revin și nu știu cum o scoți la capăt cu mine.
Își pune ochelarii și pleacă, lăsând în urmă un miros de parfum care o înnebunește. Tabac și mosc. Ema capătă un chip trist. O durea indiferența lui. Și faptul că avea dreptate. Era topită după el.
Alexandru Leu știa să facă femeile să îi cadă la picioare.
Era incredibil de carismatic și mereu atent cu ținutele. Nici în acea zi nu se neglijase. Purta cămașă albă și pantalon maro cu carouri. Avea doi nasturi descheiați în partea de sus a cămășii și un ceas mare negru, pe care nu îl uita niciodată acasă. Avea o întreagă lume stocată acolo.
Ema se ceartă pentru frica din cauza căreia dăduse cu piciorul unei ocazii atât de rare. Să ia masa cu Alex, undeva în exterior, departe de agitația de la resort, discutând vrute și nevrute, ca doi străini liberi și nu ca șef și subordonată. Era rândul Deliei să fie fericită. O invidia pentru curaj. Delia ar fi călcat pe cadavre ca să intre în patul lui. Și nu se ascundea după deget.
*
Ședința de la 22 instalase incertitudinea în rândul angajaților. Ema fusese atât de prinsă cu treaba încât ajunge doar spre final, în mijlocul pledoariei lui Alex, care îi amendează imediat întârzierea, privindu-și ceasul.
- La ora asta, Ema? Ce exemplu dai tu? Fata își mută privirea din ochii lui, căutând un loc unde să se facă mică. O ignoră, continuând plin de nervi.
- Aveți o groază de doleanțe, dar zero seriozitate când vine vorba să vă îndepliniți sarcinile de serviciu. Nu ascultați ce vi se spune, nu faceți tot ce scrie în fișa postului, delegați autoritatea de la unul la altul ca să fugiți de responsabilitățile mari! Pe cine să trag la răspundere? Când caut vinovatul, vă bâlbâiți și vă arătați cu degetul unul pe altul. Am foarte multe pierderi luna aceasta din cauza neglijenței. De orice natură! Nu intru în detalii acum. Am decis să vă penalizez pe toți, pentru că în lipsa unor reguli clare, consider că vina e colectivă. Vă opresc din salarii, pagubele. Nu știu încă cât, o să evalueze cineva zilele acestea.
- Te-ai gândit că nu e corect să ne penalizezi pe toți? Unii muncesc pe brânci! Se aude o voce bărbătească din mulțimea revoltată.
- Nu mă întrerupe! Vorbesc eu, acum! E lipsă de respect. Învățați să vă cunoașteți locul! Nu încercați să veniți cu povești lacrimogene, ok? Discuția se încheie aici. Mă aștept la ceva mai mult profesionalism. Nu îmi risipiți timpul! Cine nu mai dorește să lucreze aici. Face cerere frumos și în două săptămâni e liber de contract. Întrebări? Bărbatul care îndrăznise să îi întrerupă discursul, ridică mâna cu tupeu.
- Răspunde la întrebarea mea! Îl provoacă, ieșind din mulțime.
- Care era intrebarea ta? Îl privește amuzat, împletindu-și degetele de la mâini.
- Adu-mi o apă! Îi ordonă în același timp, Deliei care ocupa scaunul de lângă el.
- Nu e corect să ne penalizezi pe toți! Muncim pe brânci!
- Asta nu e o întrebare, e o acuzație! Exclamă enervat.
- Nu poți să tai și să spânzuri cum vrei tu! Habar nu ai ce se petrece în jurul tău! Avem familii de crescut! Ne facem normele, respectă asta și pedepsește-i pe cei care chiar nu își fac treaba.
- Nu am timp de asta. Dacă nu îți place, demisia pe masă până dimineață! Altă întrebare? Omul se înfurie și ridică tonul, lăsând orice urmă de respect la o parte.
- Du-te dracului, Alexandru! Cu tot cu resortul tău jalnic! Paradisu' lumii! Habar nu ai cu ce se mănâncă, arunci comenzi în stânga și-n dreapta, de dragul șefiei. Poate ai vedea cine muncește și cine nu, dacă nu ai fi atât de preocupat de fustele de pe aici! Nu te interesează decât câștigul! Nu asculți pe nimeni și nu accepți nici o părere! Asta nu e atitudine de șef! Du-te naibii cu tot cu ifosele de doi lei! Bate cu pumnul în masă, roșu de furie. Alex își păstrează calmul, în ciuda tuturor cuvintelor jicnitoare. Ia paharul cu apă din mâna Deliei și îl bea pe jumătate, reflectând asupra incidentului. Claudia și Ema se privesc complice. Alex era obișnuit să aibă mereu ultimul cuvânt.
- Ești concediat. Evident. Altcineva?
- Nici nu știe dacă lucrez pentru restaurant sau pentru hotel și el mă penalizează! Auzi la el! Cum mă cheamă, istețule? Pe cine penalizezi? Suntem toți doar niște fețe pentru tine, animale de exploatat! Alex își duce mâna la tâmple, gânditor. Nu știa cum îl cheamă. Nu îl interesa să învețe atâtea nume pe derost devreme ce în fiecare an veneau alții noi. Dar îi știa bine fața. Și bănuia că se ocupa de ceva prin hotel.
- Ai dreptate. Nu știu cum te cheamă. Nu e punctul meu forte.
- Care e punctul tău forte? Îți zic eu! Femeile! Numai la asta îți stă capul! De aia nu merge activitatea, nu din cauza celor ca noi care ne dăm peste cap să te mulțumim! Din cauza femeilor ca mândra de lângă tine care în loc să își facă treaba bine, se ocupă de hormonii tăi! Și tu ne penalizezi pe toți! Tupeul fără margini îl irită în sfârșit pe Alex. Se ridică și îl confruntă, privindu-l cu superioritate.
- Viața mea privată nu te privește. E evident că nu ești în locul potrivit. Demisia pe masă până mâine dimineață. Fără preaviz! Se corectează la fel de vehement. E valabil pentru toți cei care nu mai suportă condițiile de muncă! Demisiile... pe birou la mine până mâine. Se ocupă mândra! Îl imită, devenind sarcastic.
Pleacă trântind ușa. În sală se stârnește o șușoteală zgomotoasă. Încetează, când Alex revine, amintind de uniformele noi.
- Delia. Spune-le, te rog, despre uniforme. Am uitat. Pleacă, căutând disperat un loc în care să își poată fuma țigara salvatoare.
- Am comandat azi, uniforme noi.
- De uniforme avem noi, nevoie? Se revoltă angajatul furios, trântind ușa cu aceeași tărie. Delia ignoră ieșirea plină de patos și îi lămurește pe ceilalți.
- Am dat comanda azi și le vom avea săptămâna viitoare. Băieții au tricouri polo albastre și pantaloni negri și fetele fuste negre scurte, râde încântată și un top albastru, tip maieu și sorțulețe tot albastre. Sunt super cool!
- Încearcă tu să pari cool cu mărimea xxl. Comentează Claudia în treacăt. Șușotelile continuă până sala se eliberează. Nimeni nu agreea comportamentul autoritar al lui Alex, considerându-l nefondat și superficial.
*
Alex nu scăpa nici un moment. Prezența Emei îl incita și refuzurile ei în cascadă îl făceau să o dorească și mai mult. Nu era singurul care râvnea la atenția ei. Solistul trupei pop care stătea la masă cu el, o remarcă imediat. Ema era la câteva mese distanță, preocupată de câțiva copii care alergau bucuroși. Noua uniformă îi punea în valoare calitățile fizice. Era superbă. Lucru confirmat de cele două perechi de ochi ai bărbaților care o priveau. Alex și invitatul special.
- Cum o cheamă? Știa că vorbesc despre același lucru, pentru că era evident că fata le captase atenția amândurora de când intrase în câmpul lor vizual. Fusta neagră până la genunchi, deși de o lungime pertinentă, o făcea să fie extrem de atrăgătoare. Și maieul îndesat înăuntru, lăsa la vedere un decolteu drăguț, peste care se scurgea un lănțișor lung. Până unde? Nu ar fi putut spune nici unul dintre privitori, pentru că nu i se vedea capătul. Avea o șuviță rebelă care se plimba peste fața ei și părul legat dezordonat. Alex întârzie să îi răspundă, intenționat. Nu agreea competitivitatea.
- Nu are nume? Râde, cercetându-i fața.
- Probabil că da. E nouă. A trimis-o agenția anul asta. Am șase fete noi.
- E bună rău.
Alex râde fals. Nu știe de ce, dar avea oarecum sentimentul că bărbatul atenta la ceva ce îi aparținea.
- E o fată bună. Muncitoare. Îl anunță, privindu-l fix.Solistul pare amuzat de jocul de cuvinte.
- Cheam-o la masă! Poate o conving să meargă sus cu mine după concert.
- Elias. Prietene. Nu știu cum e în Grecia la voi. La mine la resort, nu se întâmplă astfel de lucruri. Chelnerițele mele se ocupă de restaurant și atât.
- Haide! Nu mai fi așa țâfnos! E treaba lor ce fac după program. Cheam-o! Zi-i că vreau o cafea sau altceva...
Ema tocmai se îndrepta spre gangul care ducea la bucătărie. Spre surprinderea solistului, Alex se ridică și pleacă după ea pe hol. Ema cobora scările spre subsol, grăbită. O prinde din urmă imediat și o face prizoniera lui, lipind-o de perete.
- Ce faci? Dacă ne vede careva? Se revoltă fata, abia respirând. Încearcă să scape din strânsoarea lui.
- Suntem la mila destinului. Ne prind, nu ne prind... Vom vedea. Ești incredibil de sexi. Ema încearcă să se retragă din nou, dar își simte mâinile amorțite.
- Te rog. Știi că se plimbă toți pe scurtătura asta!
- Nu îmi pasă! De ce te încăpățânezi, Ema? Mă fierbi... înnebunesc când te văd.
- Nu e ok. Nu înțelegi? Nu mă confunda cu târâturile cu care umbli! Îl ceartă, împingându-l cu putere. Alex îi cuprinde chipul cu mâinile și o sărută apăsat fără să simtă implicarea ei.
- Nu e normal să arăți așa într-o uniformă amărâtă de chelneriță! O eliberează, investigând în geamul de lângă el dacă avea urme de ruj. Ema se depărtează de el, fără să privească în urmă.
- Ema!
- Ce vrei? Ridică tonul stresată. Nu mă mai tot urmări, lumea va începe să vorbească! Claudia știe deja. Nu sunt ultimii proști!
- Adu-i o cafea la masă lui Elias. Vrea să te vadă de mai aproape! Zâmbește cu subînțeles, simțind acum că își luase tributul pe ziua respectivă.
- De ce nu îl servești tu? Am auzit că soliștii care cântă aici înnoptează în camera ta!
- Doar fetele frumoase, isteațo! Sunt un bărbat adevărat, nu un maimuțoi! Se apropie de ea amenințător.
- Începând de când? Îl provoacă, privindu-l cu ochii mari ademenitori. Un bărbat adevărat nu obligă o femeie să îl sărute. Și nu propune tăvăleli singulare, lungi de o zi sau o noapte! Nu ești un bărbat adevărat, ci doar un bărbat în călduri, plin de el și arogant!
- Vrei să te bag în magazie? Râde, izolând-o din nou. Îi sucește mâinile la spate și o trage în brațele lui. De câte ori ai visat că faci sex cu mine, zi?!
- Niciodată! Perversule!
- Atunci de câte ori ai visat că facem dragoste? Ema îl privește cu ochii mari, ușor agitată. Același răspuns care îl ațâță și mai tare.
- Niciodată! Lasă-mă!
- Nu te juca cu mine, Ema! Am întotdeauna ce vreau! O sărută din nou pe secătura dintre gât și umăr, simțind-o la fel de agitată. Sunetul pașilor care se apropiau o fac să tresară.
-Vine cineva. Lasă-mă! Îi șoptește, întorcându-se cu fața la el.
- Dacă mă săruți.
- O să ne prindă....
- Îți dau drumul dacă mă săruți! Pașii păreau din ce în ce mai aproape. Ema îl pupă scurt, implorându-l să se dea la o parte.
- Mai mult. Ce e asta?
Fata lungește pupicul, respirând sacadat. Avea o tonă de emoții și aproape uitase că se apropia cineva de ei, simțind că se topește atât de aproape de el.
- Asta nu e sărut. E tortură! Îi șoptește în ureche, eliberând-o. Îi dă timp să se facă nevăzută, oprindu-l pe chelnerul grăbit pe hol.
- Stai, stai! Unde te duci?
- Șefu'! Să aduc aripioare. E gol bufetul.
- Aduci mai târziu. Adu-mi două cafele la masa de afară! Îl întoarce din drum, revenind la tonul autoritar. Se întoarce la masă, bine dispus.
Cu Ema nu era simplu deloc, dar avea timp suficient. Era încăpățânată dar nu dezgustată. Pupicul care o salvase de bârfe, fusese apăsat și profund, ca și când își dorise demult. Și tremurul din glasul ei nu putea fi gratuit. Probabil că se datora aceleași dorințe pe care o simțea și el. Nu erau departe de a-și consuma atracția, ba chiar simțise în apropierea lor, o intensitate pe care nu o mai simțise de ani buni. Și era doar începutul.
- I-ai spus?
- Da. Sper să nu uite, e super ocupată. Are toți oamenii în subordine.
- Mi-ar plăcea să fiu și eu în subordinea ei diseară!
-Elias! Îi rostește numele, trăgând un fum.
- Lăsă-mi fetele în pace. Treaba ta e să cânți!
- Altfel cânți când știi că te așteaptă o fată frumoasă în dormitor.
- Nu ea. Țin foarte mult la angajații mei. Știi câți obsedați încearcă să le agațe? De ce nu îți testezi farmecele pe turistele din resort? Admiratoarele.... Și așa țipă când te văd pe scenă de parcă îl văd pe Hercule!
- Poate o să o fac! Râde, începând să mănânce pofticios.
* Dacă ți-a plăcut capitolul, nu uita să apeși steluța- Votează!